Cândva, pe 26 ianuarie

În urmă cu peste doua decenii, pe 26 ianuarie, era celebrată nașterea "celui mai iubit fiu al poporului, a  tovarășului Nicolae Ceaușescu".

Nicolae Ceaușescu s-a născut în Scornicești, județul Olt, la 26 ianuarie 1918, într-o familie de țărani. La vârsta de 11 ani, dupa absolvirea școlii primare, Ceaușescu pleaca la București, unde se angajează ca ucenic cizmar.
În 1932 devine membru al Partidului Comunist din România, formațiune politică aflată în ilegalitate la acea vreme. În 1933 este arestat pentru prima oară, pentru agitație comunistă în timpul unei greve. În 1934 urmează încă trei arestări – pentru colectare de semnături în sprijinul eliberării unor muncitori feroviari acuzați de activitate comunistă și pentru alte acțiuni similare. În urma acestor arestări este etichetat de autoritățile vremii drept „agitator comunist periculos”, precum și „distribuitor activ de material de propagandă comunistă și antifascistă”.
Dupa eliberarea din detenție, Ceaușescu dispare pentru o vreme în „subteran”, dar în 1936 este din nou arestat, de data aceasta fiind condamnat la doi ani de închisoare și încarcerat la închisoarea Doftana.
În 1939 o întalnește pe Elena Petrescu, cu care se căsătorește în 1945 – aceasta va avea o influență crescândă asupra carierei sale politice pe parcursul următoarelor câteva decenii și va fi executată, alături de el, în 1989.
În urma loviturii de stat și a abdicării forțate a regelui Mihai, din decembrie 1947, după preluarea puterii de către comuniști, Ceaușescu devine ministru al agriculturii, iar mai apoi ministru-adjunct al forțelor armate, în regimul lui Gheorghiu-Dej. În funcția de ministru al agriculturii a activat direct la cooperativizarea forțată a agriculturii și a ordonat reprimarea sau arestarea țăranilor care se împotriveau cooperativizării.
În 1952 devine membru al Comitetului Central al Partidul Muncitoresc Român, la doar câteva luni după eliminarea "facțiunii moscovite" condusă de Ana Pauker.
În 1954 Ceaușescu devine membru plin al Biroului Politic al PMR, iar, ulterior, ajunge să ocupe poziția numărul doi în ierarhia PMR.
La trei zile de la moartea lui Gheorghiu-Dej, în martie 1965, Ceaușescu preia funcția de secretar general al Partidului Muncitoresc Roman.
Una dintre primele acțiuni ale lui Ceausescu după ce a  ajuns la putere a fost schimbarea numelui   Partidului Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român.
În 1967 Ceaușescu devine președintele Consiliului de Stat, consolidându-și astfel poziția. La începutul carierei sale ca șef al statului, Ceaușescu s-a bucurat de o oarecare popularitate, adoptând un curs politic ,aparent, independent față de Uniunea Sovietica.
În 1974 Ceaușescu își asumă titlul de Președinte al Republicii Socialiste România. Prin politica sa externă, condusă cu abilitate, dădea impresia că încearcă să se elibereze de dominația sovietică, atrăgând simpatia și aprecierile unor mari lideri politici ca Charles de Gaulle și Richard Nixon.

  Începând cu anii ’70, Ceaușescu devine obiectul unui cult al personalității tot mai deșănțat, nemaiîntâlnit în Europa de la moartea lui Stalin.
 La 25 decembrie 1989, soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost judecaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi la câteva minute după pronunţarea sentinţei.

Din păcate, astazi, tot mai mulți români regretă dispariția acestuia. Mulţi români consideră că o duc mai prost ca pe vremea lui Ceauşescu şi cred că ar fi trăit mai bine dacă regimul comunist nu ar fi căzut.

Închei acest articol, împărtășind viziunea unui liberal celebru care a suferit enorm din cauza regimului Ceaușescu, Petre Țuțea:

"Ceaușescu n-avea mască de cezar, ci mască de golan fioros.Nu mi-am închipuit că un golan analfabet poate să aibă o asemenea poftă de luxurie. Vila lui de la Neptun...totul e de aur acolo. D-aia s-a numit "epoca de aur"...."Așa-zisul triumf al proletariatului, care a sfârșit ca un triumf al lui Ceaușescu, a fost triumful lui Golănescu și o trecere în întuneric. Asta a fost revoluția proletară. Ce s-a petrecut în decembrie '89  n-a fost o revoluție, ci o restaurație: geniul politic al poporului român a atestat reașezarea în ordinea naturală. Asta s-a întâmplat atunci: o restauratio magna. Fără să ignor jertfele de la Timișoara, mă opresc la manifestația din fața Comitetului Central, când mulțimea a huiduit tiranul. Atunci, s-a întâmplat un fenomen fundamental: reintrarea în ordinea naturală a poporului român".