Nimeni, nicio ființă umană, nu e depozitarea adevărului absolut. Nici măcar înaltele fețe bisericești, nu pot avea o asemenea pretenție, chiar dacă sunt slujbașii dreptei credințe, a ortodoxismului.
Deși sunt creștin ortodox,consider abuzivă imixtiunea BOR, în cazul Sergiu Nicolaescu. În mod firesc, Biserica Ortodoxă Română, la solicitarea unui membru a familiei Marelui Dispărut, trebuia să aibă o reacție ponderată, echilibrată. Numai în cazul în care exista o cerere expresă pentru ca Sergiu Nicolaescu să beneficieze de o slujbă religioasă de înmormântare se impunea o explicație a rezoluției de refuz, nimic altceva.
E regretabil că BOR a dat dovadă de exces de zel. Nu mai era mult și ar fi solicitat să le ceară voie cum să trăiască şi, mai ales, cum să moară. De se va continua așa, "în spiritul toleranței creștine", se va reveni la arderea publică pe rug a ereticilor.
Se pare că nu vom învăța niciodată ce e Respectul.
Un om de calibrul Maestrului Nicolaescu nu merita să treacă în
eternitate, în acest fel: cu nesfârșite polemici televizate, cu un
fariseism dus la extrem, cu strigate de “huo”. Mult mai demn era ca
intrarea sa în pantheonul marilor valori ale culturii romane să aibă loc în calm și, mai ales, într-un spirit demn!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu