Invitat: CRIN ANTONESCU
Alessandra Stoicescu:
Bună seara, doamnelor şi domnilor. Bun găsit la o ediţie specială a
emisiunii “Q&A”, specială pentru că astăzi a fost o zi cu adevărat
specială, istorică, au spus unii, pentru opoziţie. Este ziua în care s-a
lansat oficial tandemul Crin Antonescu preşedinte –
Victor Ponta premier şi, de asemenea, tot ceea ce înseamnă USL, adică
PNL, PC, PSD au demonstrat astăzi, prin trei congrese şi apoi un miting
cu 10 mii de oameni că sunt o forţă unită, că nu vor ceda şi că vor
colabora cu oricine care n-are legătură cu cei care au avut puterea până
acum şi nici cu Traian Băsescu. O să vorbim despre toate acestea în
exclusivitate cu Crin Antonescu, candidatul USL la Preşedinţie, preşedinte PNL în doar câteva clipe. Haideţi să vedem principalele momente de astăzi.
Victor
Ponta: Un analist politic, văzându-ne foarte des ieşind împreună la
toate conferinţele de presă, la manifestările publice, pe Crin, pe
Daniel şi pe mine, ne spunea că, aşa cu un pic de ironie, că parcă
suntem cei trei muşchetari. A venit şi al patrulea, domnul Oprescu. Ceea
ce e important este că şi regele bătrân şi cardinalul viclean şi femeia
trădătoare sunt în această povestire şi sunt convins că finalul va fi
cel pe care-l cunoaşteţi foarte bine.
Crin Antonescu: Nu vreau şi nu vreţi un preşedinte decorativ, dar nu
mai vrem un preşedinte jucător care joacă la zarul bunului său plac
Constituţia, statul de drept şi separaţia puterilor în stat. Şi
niciodată, dacă eu voi fi preşedinte al acestei ţări şi Victor Ponta şi
oricine altcineva prim-ministru nu vom da naştere la confuziile şi la
scenele penibile care au făcut ca astăzi în România să nu mai ştim sau
să ştim greşit cine conduce această ţară şi cine răspunde în această
ţară.
Daniel Constantin: Nu vom colabora sub nicio formă cu Traian Băsescu şi
Partidul Democrat Liberal. Ne-am unit, ne-am dat mâna pentru a asigura
românilor umiliţi de cel mai nociv regim politic al ultimilor 22 de ani
speranţa la o alternativă reală, credibilă şi puternică. Asumând un
efort uriaş, Uniunea Social-Liberală şi-a propus prin această coaliţie
politică să redea românilor, naţiunii încrederea în stat, în democraţie,
dar mai ales în propriul viitor.
Alessandra Stoicescu: Şi da, aşa cum vă spuneam, Crin Antonescu, cel care este candidatul USL la Preşedinţie este alături de mine. Bună seara, mulţumesc foarte mult!
Crin Antonescu: Sărut-mâinile. Bună seara.
Alessandra Stoicescu: Şi profesorul Daniel Barbu
îmi stă alături, pentru că aş vrea să fie un tir de întrebări, dar mai
mult decât atât, un şir de răspunsuri pentru cei de acasă. Sunt şi multe
critici din partea celor care spun: da, îi vom vota, dar încrederea nu
este acolo unde ar trebui să fie. Am să aduc aminte despre ce e vorba.
Mai întâi, însă vă întreb ce fel de preşedinte aţi fi, nu jucător, aţi
spus, dar ce fel de preşedinte?
Crin Antonescu:
Un preşedinte aşa cum îl descrie pentru orice vrea să citească cu bună
credinţă Constituţia actuală, un preşedinte care are stabilit, prescris
foarte limpede rolul de reprezentant, nu de şef, rolul de moderator şi
rolul de garant, un preşedinte care să încerce, cum s-a spus de mai
multe ori şi s-a întâmplat de prea puţine, dacă s-a întâmplat vreodată,
să încerce să lucreze în egală măsură împreună cu puterea şi cu opoziţia
ca instituţii politice, un preşedinte care în fond să vegheze, să
însoţească, să conlucreze cu toţi ceilalţi, cu restul lumii politice pe
proiectele de consens şi pe proiectele şi pe strategiile de durată.
Alessandra Stoicescu:
Românilor le place să pună etichete. Ce etichetă v-aţi dori să vă pună
poporul român, pentru că lui Traian Băsescu, el şi-a dorit, el şi-a ales
de fapt această etichetă şi a zis: eu sunt preşedintele jucător. Domnul
profesor cred că mă poate sprijini în ideea asta, că oricum ne place să
punem etichete şi aş vrea să ştiu ce etichetă aţi vrea. Traian Băsescu a
încercat să vă pună etichete, fiecăruia dintre liderii USL.
Crin Antonescu: E adevărat că ne place, românilor…
Alessandra Stoicescu: Poate nu numai românilor.
Crin Antonescu:…
să punem etichete sau să preluăm, intră repede în folclor. Credeţi-mă,
nu asta e preocuparea mea, ce etichetă aş vrea să am. Mai e mult până
acolo, dacă va fi. Ceea ce mi-aş dori, însă dacă aş ajunge preşedinte şi
aş exercita la un moment dat această funcţie în statul român şi în
lumea politică românească e aceea ca pe parcursul mandatului meu şi,
evident, după el, lumea să creadă, să fie convinsă că în acest exerciţiu
preşedintele a fost dincolo de partizanatul politic, pentru că spuneam
şi astăzi, n-am spus-o în discurs, eu chiar o cred, aproape că aş
constrânge prin lege un preşedinte al României ca la capătul unu sau mă
rog, două mandate, dacă şi-l obţine şi pe al doilea şi-l doreşte, să nu
mai aibă voie să mai activeze în viaţa politică. Sigur că lucrul acesta
se întâmplă fără să fie interzis de lege, se întâmplă după modelul
american oriunde. Nu este normal după ce ai fost preşedinte să revii în
fruntea unui partid, în viaţa unui partid, în luptă politică partizană.
Pentru că asta înseamnă că pe tot timpul mandatului tău, în mod natural,
te vei gândi la această continuare. Când ai ajuns în vârful piramidei
ar trebui să-ţi poţi permite să înţelegi că atunci eşti deasupra jocului
politic. Partidele, coaliţiile politice propun candidaţi şi în general
ele produc preşedinţi, dar preşedinţii aceştia nu sunt aşa cum este
firesc să fie miniştrii, primii miniştrii pentru acele partide doar
pentru programul lor, doar pentru alegătorii lor şi ai lui.
Alessandra Stoicescu: Vreau să-l întreb pe domnul profesor dacă are o nedumerire în cele spuse până acum de domnul Crin Antonescu, după care vreau să vorbim despre scrisoare lui Traian Băsescu.
Daniel Barbu:
Nu, n-am absolut nicio nedumerire, dimpotrivă, mi se pare că este
foarte important ce a spus domnul preşedinte Antonescu. Sigur, exemplul
care vine spontan în minte este cel al preşedintelui Iliescu
preşedintele Constantinescu a încercat să se relanseze politic, n-a
reuşit din motive care nu ne preocupă în seara asta, Traian Băsescu în
ciuda promisiunilor ne putem aştepta să rămână foarte prezent în orbita
PD-L, cel puţin pe datele pe care le avem astăzi. Deci, mi se pare că
dacă aşa stau lucrurile, aşa cum a spus domnul preşedinte Antonescu şi
sincer şi nu din complezenţă înclin să-l cred, pentru că vreau să le
reamintesc celor care se uită la noi că atunci când propriul său partid
era la putere în guvernarea de patru ani precedentă, domnul preşedinte
Antonescu a fost o voce, n-aş spune neapărat critică, dar adesea
rezervată care punea bemol politicii guvernamentale, propriului prim
ministru şi preşedinte de partid, ceea ce arată o capacitate de a se
distanţa de propria afiliere partizană, chiar când o avea că era
vicepreşedinte, vicepreşedinte eraţi pe vremea aceea, nu?
Crin Antonescu: Sigur, sigur.
Daniel Barbu:
Cu atât mai mult când nu va mai fi membru al PNL, cred că ne-a dat
temeiuri istorice, dacă pot să spun să îl credem că într-adevăr va fi
aşa cum şi mie mi se pare că cere mandatul şi cum adesea ştiu eu,
preşedinţii italieni sau austrieci sau cei federali germani au fost
deasupra partidelor, într-adevăr, voci cu care toţi cetăţenii să se
poată identifica, să simţim că vorbeşte pentru noi toţi, indiferent dacă
l-am votat sau nu în momentul electoral. Sigur un asemenea model de
preşedinte noi nu am avut, am avut în general preşedinţi care au divizat
societatea şi care chiar în timpul…
Alessandra Stoicescu:
Sociologii spun că asta ar căuta românii, că de asta sunt atraşi
românii, de oameni care luptă, răzbat, de altfel atunci când aţi fost o
surpriză pentru foarte mulţi dintre români în bătălia din 2009, nu aţi
fost un om rezervat, ci un om care a ieşit la atac, l-aţi băgat în colţ
pe Traian Băsescu în acea confruntare…
Crin Antonescu:
Sunt un om care ies la atac pentru ideile mele, care mă bat, nu am spus
că aş fi sau că ar trebui să avem un preşedinte rezervat în sensul
implicării. Eu am spus doar următorul lucru, că ar trebui să decidem ce
dorim. Dorim o republică prezidenţială sau o republică aproape
prezidenţială în care preşedintele este practic şef al executivului, cum
este modelul francez, şi atunci ştim pentru ce votăm. Şi atunci sigur
avem ceva apropiat, să spunem, de maniera domnului Băsescu. Vrem o
republică parlamentară şi nu mai avem această problemă pentru că
preşedintele chiar este în acel moment pur de reprezentare şi este ales
doar de parlamentari, sau vrem să ne menţinem cumva această formulă, dar
atunci condiţia sine qua non ar fi cea a non-partizanatului
preşedintelui. Pentru că pe exemplele Iliescu, Constantinescu lucrurile
nu au apărut cu atâta ostentaţie la iveală, pentru că Ion Iliescu avea
un partid care câştigase, era majoritar în alegeri, Emil Constantinescu,
la rândul său, venise împreună cu Convenţia Democratică, dar cu Traian
Băsescu am văzut câteva lucruri foarte grave, care viciază fondul luptei
politice şi sursei puterii politice. Traian Băsescu a adus la putere
partide care nu au câştigat alegerile, PD sau chiar alianţa D.A.;
într-un anumit sens trebuie s-o spunem, aritmetic. Traian Băsescu a dat
mandat unor candidaţi de premieri care şi-au construit majoritate cu
oameni care nu candidaseră ca atare şi cu partide care nu au trecut prin
mâna electoratului şi sunt astăzi în parlament, vezi UNPR. Traian
Băsescu a folosit într-un echilibru foarte fragil putere-opoziţie toate
pârghiile puterii prezidenţiale pentru a favoriza un partid sau un grup
de partide, ceea ce a făcut ca voinţa alegătorilor în domeniul
parlamentului şi, implicit, al guvernului să fie modificată, dacă nu
viciată. Şi cred că după experienţa asta trebuie să înţelegem că fiecare
trebuie să-şi ia puterea de la cetăţean în mod explicit, unii ca să fie
preşedinţi în anumite prerogative şi într-o zonă foarte bine
delimitată, alţii ca să facă majorităţi parlamentare şi dacă le fac, să
guverneze ţara.
Alessandra Stoicescu:
Pentru că vorbeaţi de Traian Băsescu, aşa vrea să reamintesc scrisoarea
pe care… sau mănuşa aruncată, că putem compara cu asta, dacă tot vorbim
de Victor Ponta şi “cei trei muşchetari”.
Crin Antonescu: Da.
Alessandra Stoicescu:
Iată scrisoarea, aş vrea s-o reamintesc, prin care Traian Băsescu,
într-un mod foarte politicos, preşedintele României, vă adresa,
fiecăruia dintre cei trei preşedinţi, o epistolă ce începea cu “Stimate
domnule preşedinte”, pe scurt, vă propunea să acceptaţi şi să vă
trimiteţi parlamentarii la muncă pentru revizuirea Constituţiei şi el
îşi dă demisia. E prima dată când o dă în scris, cu hârtie, cu antetul
Preşedinţiei, nu mai e doar o vorbă, o “băşcălie”, cu ghilimelele de
rigoare, la televizor. Cu toate acestea, nu aţi luat în seamă această
scrisoare şi vreau să ştiu de ce.
Crin Antonescu:
Scrisoarea e politicos scrisă, ce e drept, drept care vom răspunde la
fel de politicos şi răspunsul va fi cel pe care vi-l dau şi acum…
Alessandra Stoicescu: Victor Ponta a rupt-o, deci… vedem şi acel moment.
Crin Antonescu:
Da, cel pe care domnul preşedinte îl ştie deja. Constituţia unei ţări
este piatra de temelie a vieţii politice, este un lucru fundamental,
este cel puţin, nu ştiu, structura de rezistenţă a unei clădiri, dacă ar
fi să fac o comparaţie. Noi, cel puţin, cei din opoziţia actuală, nu
putem admite ideea că am putea negocia şi asta repede, în două-trei
săptămâni, cu conţinutul unui asemenea document politic fundamental, pe
demisia cuiva, oricine ar fi el, pe scurtarea mandatului cuiva şi aşa
mai departe, nu sunt lucruri comparabile. Dacă domnul preşedinte Băsescu
simte nevoia să-şi dea demisia, să facă în 2012 alegeri parlamentare
şi, în fine, după aceea, când vom modifica Constituţia, să vorbim din
nou de un mandat de patru ani, se poate discuta. Probabil că nu ne
consultă pe noi sau nu vrea vreo învoială cu noi. Doreşte să-şi dea
demisia, şi-o dă, nu-l împiedică nimeni; nu şi-o dă, nu-l forţează
nimeni. Nu are cum să fie obiect de troc Constituţia României, din
punctul nostru de vedere. Este, cred, destul de simplu şi, după părerea
mea, chiar dacă – repet – scrisoarea este perfect civilizat scrisă…
Alessandra Stoicescu: Da.
Crin Antonescu:…
e ceva jenant în ea. Nu se poate ca un preşedinte al unei ţări să facă
din propria sa demisie obiectul unui joc… într-o asemenea funcţie, care
este o funcţie maximă, milioane de compatrioţi ţi-o dau, dintr-o
asemenea funcţie demisionezi din motive foarte serioase şi demisionezi
sau nu. Pentru Dumnezeu, nu faci din asta un fel de joacă, un fel de
tentaţie, un fel de troc, repet. Nu cred că este admisibil aşa ceva şi
nu mai adaug faptul că deja contradicţiile devin din ce în ce mai dese.
Nu cred că a trecut o lună de când într-un interviu pe care-l acorda
preşedintele, cu o formulă voit greşită, cred, spunea “Preşedintele nu
abdică, preşedintele nu demisionează”.
Alessandra Stoicescu: Da.
Crin Antonescu: Săptămâna asta demisionează, săptămâna cealaltă nu, chiar nu ne putem juca cu aşa ceva.
Alessandra Stoicescu:
Era acel interviu în care spunea şi că a fost cea mai umilitoare
experienţă, însă, de data aceasta, reacţia unui om care v-a urmărit
declaraţiile, şi mă refer la liderii opoziţiei, în care spuneaţi: Traian
Băsescu trebuie îndepărtat, noi vom începe procedura de suspendare
imediat după alegeri – poate înţelege că Traian Băsescu, de această
dată, în mod oficial, vă spune: eu plec de la Cotroceni, dar treceţi la
ce a cerut poporul, adică modificarea Constituţiei, în spiritul celor
cerute, şi eu mă refer la cum e scrisă această scrisoare, că n-a fost,
clar, scrisă pe un genunchi. Ce-i răspundeţi acelui om? Nu mie.
Crin Antonescu:
Ce i-am răspuns de multe ori, de atunci încoace, de la referendum
încoace, în fond. Monocameralismul, deci Parlament cu o singură Cameră,
sau bicameralismul, nu sunt o chestiune de formă, de moft, e o chestiune
esenţială. Noi ne-am spus punctul de vedere, referendumul, în această
privinţă, a indicat opţiunea pentru Parlament monocameral. Sunt şi
oameni care nu s-au prezentat la vot, sau care au votat împotriva
acestei propuneri, şi pe care consider că-i reprezentăm, iar în ceea ce
priveşte reducerea numărului de parlamentari, repet…
Alessandra Stoicescu: Acesta nu e principiu, nu e referendum. Dacă un referendum trece, ăsta e. Important este cine a fost prezent.
Crin Antonescu: Staţi, staţi.
Daniel Barbu: Nu, nu. Aici eu am o rezervă, dacă îmi daţi voie.
Crin Antonescu: Sigur. Vă rog.
Daniel Barbu:
Eu nu-l calific decât foarte tehnic, drept referendum, a fost ceea ce
se numeşte, în limbaj politic, un plebiscit, adică când ungi conducător,
cum spune domnul preşedinte, că e şef de stat, nu e, cum ştim foarte
bine. E reprezentantul… dar, în sfârşit, are această imagine de
conducător. Leagă de persoana lui o întrebare: mă sprijiniţi, spuneţi
‘da’, nu mă sprijiniţi, spuneţi ‘nu’! Sau invers. Asta se numeşte,
tehnic, plebiscit, şi este plebiscitul lui Caragiale, care trebuie să-l
excludem de la orice dezbatere serioasă. Deci, după părerea mea, dacă
atunci Băsescu ne-ar fi întrebat: vreţi să aveţi un Parlament fără nici o
Cameră, probabil că ar fi ieşit un rezultat relativ asemănător. Nu?
Alessandra Stoicescu: Rezultatul era acelaşi.
Daniel Barbu:
Deci, nu putem să-l luăm în considerare. Cred că discutăm prea mult
despre scrisoarea de astăzi. Ceea ce ar putea să facă domnul preşedinte,
nu că aş îndrăzni eu să-i dau sfaturi, n-am nici o calitate şi,
evident, nici n-ar asculta, dar ca să restaureze puţin încrederea
cetăţenilor în persoana domniei sale, nu în mandatul şi in modul în care
şi-l exercită, ar fi putut să facă altceva, să spună: eu demisionez în
iunie. Potrivit Constituţiei, oricum un om de la el ar fost preşedinte
interimar, domnul Vasile Blaga, preşedintele Senatului.
Crin Antonescu: Da.
Alessandra Stoicescu: Cu siguranţă, da.
Daniel Barbu:
Faceţi alegeri şi pentru preşedinte şi pentru Parlament în noiembrie,
deci la şase luni după demisie şi noul preşedinte, cu noul Parlament,
împreună, vor revizui Constituţia, şi vă rog eu, ţineţi cont de ce a zis
poporul la referendumul din 2009, deşi eu cred că a fost un plebiscit,
dar n-are importanţă. Poate greşesc eu, nu sunt…
Alessandra Stoicescu: Bun. Ce încercam să spun este că, aşa cum ei calcă în picioare legile, poate că noi ar trebui…
Daniel Barbu:
Nu, nu, dar sigurul lucru demn, insist, pe care Traian Băsescu, şi cred
că, cum spune expresia populară, şi-ar fi spălat unele din păcate dacă
ar fi spus: eu demisionez acum, chestiunea Constituţiei, atât de
importantă pentru mine – eu nu cred că e deloc importantă, dar, în
sfârşit, e o simplă tactică discursivă, dar hai să-l luăm în serios,
într-adevăr, e frământat noaptea de problema revizuirii Constituţiei şi
nu mai îndrăzneşte să dea ochii cu poporul, pentru că poporul nu-şi vede
Constituţia revizuită, aşa cum a votat, şi domnul preşedinte putea să
spună: eu îmi dau acum, în iunie, demisia. Imediat, a doua zi, pe 11
iunie, după alegerile locale, vă încredinţez sarcina, poporul vă va
trage la răspundere, dacă nu veţi revizui Constituţia, când vă veţi
alege noul Parlament, cu noul vostru preşedinte, în noiembrie. Era
singurul lucru decent, rezonabil şi credibil, pe care mai putea să-l
facă Traian Băsescu.
Alessandra Stoicescu: Politica e un joc.
Daniel Barbu: Nu, nu. Din păcate, politica nu e un joc, pentru că politica are ca miză viaţa cetăţenilor.
Alessandra Stoicescu: De acord cu dumneavoastră, dar ne uităm la un joc.
Daniel Barbu: Nivelul lor de trai, destinul familiilor noastre.
Alessandra Stoicescu: Domnule profesor, e un joc.
Daniel Barbu: E un joc pentru Traian Băsescu şi pentru alţii ca el, ceea ce-i anormal.
Alessandra Stoicescu:… în care Traian Băsescu acum a aruncat către cei trei lideri, către…
Daniel Barbu: A încercat să arunce, sper că nu l-a luat nimeni prea în serios.
Alessandra Stoicescu: Păi, aici vroiam să ajung.
Daniel Barbu: Cu antet, fără antet, nimeni nu.
Crin Antonescu:
Domnul Ponta a rupt hârtia aceea, eu am şi uitat de ea. Domnul Daniel
Constantin a spus foarte limpede: avem o altă treabă. Nu-i vorba că
aveam noi altă treabă, şi că aşa, cu totul întâmplător, în ajunul
congreselor noastre, a venit această temă. România are altă treabă,
decât Parlament bicameral sau monocameral şi presupusa demisie negociată
a lui Traian Băsescu. Are problema resurselor, are problema unui mod de
a fi guvernată cu totul netransparent, şocant de netransparent. Are,
iată, apropierea alegerilor locale care sunt importante şi ele. Din
pricina asta cred că încercarea preşedintelui este, pur şi simplu,
încercarea de a schimba agenda într-un moment în care celelalte subiecte
nu prea erau prielnice, aşa încât noi, în loc să discutăm, probabil că o
vom face, eu vorbesc de intenţia sa, de povestea asta cu cupru, cu
hotărârea de guvern, cu retragerea, cu atitudinea premierului.
Alessandra Stoicescu: O facem, avem o parte separată în emisiune.
Crin Antonescu:
Ştiu că dumneavoastră ne-o veţi propune ca subiect, probabil şi o face
presa, nu se lasă păcălită. Dar, eu aşa citesc această misivă trimisă în
ajunul unor congrese. Ce ar fi trebuit să facă? Ce legătură avea cu
congresele, ce să decid eu în congres? În toate programele PNL din 1990,
nu mai vorbesc înainte, dar din 1990 sunt câteva lucruri foarte clare
între care parlamentul bicameral, cu argumente care au fost de atâtea
ori etalate şi sigur putem să o facem oricând.
Daniel Barbu:
Şi un singur detaliu pot să mai adaug. Este şi iraţională chestiunea
parlamentului unicameral, dacă este să-l luăm în serios pe Traian
Băsescu, dacă o confruntăm cu cealaltă pasiune a lui pentru
regionalizare. Eu nu sunt împotriva regionalizării, dar o ţară
regionalizată…
Crin Antonescu: Cu atât mai mult.
Daniel Barbu:…
prin definiţie, are nevoie de o cameră care să reprezinte interesele
comunităţilor locale. Deci, este absolut absurd. Ce vrea, de fapt,
domnul preşedinte, vrea regionalizare, deci două camere sau vrea un stat
foarte centralizat, unde poate fi imaginată o singură cameră, este
adevărat, dar nu cu un regim prezidenţial. Atunci, preşedintele nu mai
trebuie să fie ales de toţi cetăţenii, ci de acest parlament unicameral.
Eu nu am prejudecăţi. Eu pot să accept şi un parlament unicameral şi
unul bicameral, dar în cadrul unui sistem care să fie raţional şi logic.
Dacă avem un regim parlamentar pur, cu un stat centralizat avem o
singură Cameră, cu un guvern responsabil în faţa parlamentului şi am
terminat istoria.
Alessandra Stoicescu:
Cât de puternic este în partid, pentru că aţi pomenit de locale şi
vreau să apucăm să vorbim şi despre declaraţiile domnului Frunzăverde,
devenit astăzi vicepreşedinte, aşa cum era planul, cât de puternic este
curentul în partid şi nu o să vă întreb de Ludovic Orban, care a votat
“împotrivă”, ci vă întreb de ce a spus domnul Ghişe aici, în studioul
meu şi Radu Mazăre din partea PSD: “nu vrem să vină toţi, acum, care au
fost la putere opt ani, au profitat şi acum îşi dau seama, vin la noi şi
ne omoară oamenii care ar vrea să candideze”, pentru că vin, cum a
venit Frunzăverde, cu 38 de primari. Ei, el văduveşte nişte oameni din
PNL.
Crin Antonescu:
Nu. Nu văduveşte nişte oameni din PNL sau în orice caz intră în regimul
unei competiţii care se dădea oricum. Nu pot vorbi de un curent în PNL,
pentru că toată lumea, este unanimitate în PNL şi nu are nimeni de gând
şi nu a existat vreo secundă şi nu există pericolul ca un torent de
oameni ai actualei puteri, pe diferite poziţii, să se verse în PNL sau
în PSD, dar vorbesc de PNL. Deci, nu este niciun fel de problemă în
felul acesta. A existat o discuţie, cum este normal să existe şi cum a
existat şi în opinia publică, a existat şi în PNL, o discuţie care aţi
văzut că nu a fost deloc ascunsă, mascată şi Ludovic Orban şi Ioan
Ghişe, foarte buni parlamentari şi membri ai acestui partid foarte
devotaţi, şi-au spus părerea public, cum la noi s-a obişnuit totdeauna.
Astăzi au fost, cred, şase voturi – şapte voturi “împotrivă” din 1400
aproape. Chiar nu avem această problemă, nu ne invadează nimeni, nu
ademenim pe nimeni şi capitolul sau cazul Frunzăverde a fost cu adevărat
unul special.
Daniel Barbu: Pot să-i pun eu o întrebare domnului preşedinte? M-aţi încurajat să o fac.
Crin Antonescu: Vă rog.
Alessandra Stoicescu: În 40 de secunde şi da.
Daniel Barbu: Nu, revin că este ceva mai lungă.
Alessandra Stoicescu: Puneţi întrebarea acum şi răspunde imediat.
Daniel Barbu:
Întrebarea mea era legată de doi foşti liberali, cel puţin unul cu
acte, celălalt nu sunt convins că era neapărat înscris, dar oricum era
din orbita partidului, faţă de care aţi avut, în ultimele zile,
atitudini foarte diferite şi aş vrea să înţeleg raţiunea.
Crin Antonescu: Sigur.
Daniel Barbu:
Pentru Cristian Preda aţi spus “nici vorbă să mai vină vreodată în
PNL”, deşi el este cel care nu a fost tehnic, dacă nu greşesc, membru al
partidului. Este adevărat, partidul l-a numit secretar de stat, i-a dat
încredere şi aşa mai departe.
Alessandra Stoicescu: Şi celălalt?
Daniel Barbu: Celălalt este Mihai Răzvan Ungureanu.
Crin Antonescu: Însuşi.
Daniel Barbu: Însuşi, faţă de care aveţi un soi de indulgenţă.
Crin Antonescu: Este în regulă.
Daniel Barbu: Aţi spus că, poate cândva…
Alessandra Stoicescu: Răspunsul imediat după publicitate. Am revenit în direct. Preşedintele Crin Antonescu a
rămas dator cu un răspuns legat de dubla măsură, să spunem, în reacţie
vizavi de Cristian Preda şi Mihai Răzvan Ungureanu. Înainte de a-mi
răspunde însă, vreau să vedem cum – şi poate că se leagă – tot mai multe
voci din PD-L vorbesc de o coalizare a dreptei în jurul lui Mihai
Răzvan Ungureanu. Hai să vedem declaraţiile.
Ioan
Oltean, secretar general al PD-L, 7 aprilie: Premierul este o
personalitate, observăm cu toţii, extrem de puternică în urma cărui
inteligenţe şi viziune politică este tot mai bine puse în valoare şi
credem că va fi un proiect care va avea extrem de mare succes.
Reporter: L-ar putea înlocui pe Băsescu?
Ioan Oltean: Atunci când mandatul preşedintelui Băsescu se va epuiza, există această aproape certitudine.
Valeriu Stoica, membru PD-L, 6 aprilie: Cred că are o mare şansă
premierul să realizeze după alegerile locale această coagulare a
dreptei. Există şansa ca această sudură între PD-L şi electoratul de
dreapta să se producă tocmai prin intermediul premierului.
Elena
Udrea, vicepreşedinte PD-L, 4 aprilie: Cred că poate fi, la acest
moment, liderul în jurul căruia să se construiască o nouă forţă politică
de dreapta. Din toate frământările noastre legate de construirea unei
forţe politice puternice de dreapta în România, cred că am putea, ne-am
putea canaliza eforturile spre a construi acest proiect în jurul lui
Mihai Răzvan Ungureanu.
Mihai Răzvan Ungureanu, premierul României, 3 aprilie: Proiectele mele
politice, gândirea mea politică, strategică se construieşte în timp pe
seama câtorva premise şi vorbim despre un proces în momentul de faţă. În
primul rând, faptul că devin conştient de aşteptarea care există într-o
masă foarte mare de electorat matur. Eu am vocea lor de fapt şi sunt
comun în aspiraţii cu ei. Simt această aşteptare, vine spre mine pe
diferite canale.
Adriean Videanu, membru PD-L, 29 martie: Eu cred că Mihai Răzvan
Ungureanu are capacitatea să coaguleze în jurul lui o mişcare politică.
Alessandra Stoicescu:
Şi acum vreau să vă rog să reformulaţi întrebarea. Aşadar, ceea ce v-a
surprins într-un fel a fost tocmai tonul blând faţă de Mihai Răzvan
Ungureanu.
Daniel Barbu:
Da, dar nu mă pot abţine. Cred că Valeriu Stoica spunea: sudura dintre
electoratul de dreapta şi PD-L. Şi mă gândesc că aparatul de sudat, mă
gândesc la alegerile parţiale de anul trecut din judeţul Neamţ, e punga
care dă electoratul ăla de la ţară, e electoratul sudat cu PD-L,
electoratul tipic de dreapta…
Crin Antonescu: Foarte de dreapta, da.
Daniel Barbu:
Nu prea ştiu despre ce vorbeşte, nici Valeriu Stoica, nici Ungureanu.
Care e acest mare bazin de dreapta care de abia aşteaptă să fie coagulat
în jurul unui personaj legat de serviciile secrete? Adică prin
intermediul ofiţerilor sau… excepţii, poate să fie un aparat de sudură,
nu?, ofiţerii de la serviciile secrete care să adune electorat…
Alessandra Stoicescu: Poate ne şi răspunde şi apoi îi răspundeţi.
Daniel Barbu: Mă scuzaţi că nu m-am putut abţine să nu reacţionez la…
Crin Antonescu: În primul rând, cu voia domnului profesor şi desigur cu voia dumneavoastră…
Alessandra Stoicescu: Chiar vă rog.
Crin Antonescu:…
eu nu am folosit o dublă măsură. Eu am spus în cazul lui Cristian
Preda, întrebat anume că din punctul meu de vedere nu poate veni în PNL
şi cred că nici nu are intenţia, pentru că spre deosebire de Sorin
Frunzăverde la care nu veţi găsi în ultimii şapte ani, nici mai înainte,
fireşte, măcar o declaraţie de un anumit fel împotriva PNL şi nici la
mine, la fostul şef al partidului Călin Popescu Tăriceanu, la alţi
lideri liberali declaraţii despre Frunzăverde spre a fi azi în poziţia
penibilă să ne explicăm. În legătură cu domnul Cristian Preda este o
intensă activitate a domniei sale împotriva PNL, e dreptul domniei sale,
dar nu ne putem pune în situaţia jenantă să ne mai reîntâlnim. Cu Mihai
Răzvan Ungureanu nu am fost atât de blând pe cât mă bănuiţi, deşi asta
mă flatează. Încerc să fiu din ce în ce mai bun.
Daniel Barbu: Am spus indulgent, nu blând.
Crin Antonescu:
Indulgent, da. Doamna Stoicescu a folosit chiar termenul de blând care e
şi mai cald. Nu, eu am spus doar de faptul că în anumite condiţii…
Daniel Barbu:… aşa, exact.
Crin Antonescu:
Bun, eu nu cred. Am spus oricum că Mihai Răzvan Ungureanu, dacă ar
intenţiona să revină în PNL vreodată, ar trebui să răspundă la câteva
întrebări, începând cu împrejurările în care l-a trădat pe cel care era
şeful partidului, era şeful guvernului din care făcea parte şi care…
Alessandra Stoicescu: Călin Popescu Tăriceanu.
Crin Antonescu:
Călin Popescu Tăriceanu… şi care îl adusese, pur şi simplu, de acasă
şi-l făcuse ministru de externe. Când spun “de acasă” nu contest cariera
profesională anterioară a lui Mihai Răzvan Ungureanu, care fusese
secretar de stat în Ministerul de Externe până în 2000, care avusese şi
între timp o activitate semnificativă; “de acasă”, din punct de vedere
politic. Adică Mihai Răzvan Ungureanu nu era vreun liberal care activase
sub vreo formă, nici nu ştiu dacă era membru al partidului până să
devină ministru de externe. Şi a plecat într-un mod care, după părerea
mea nu poate fi calificat în raport cu Tăriceanu şi cu partidul, pentru
că Tăriceanu era atunci şeful partidului şi guvernul era al partidului,
decât trădare. Episodul, acum, când îi încetează activitatea la SIE şi
este numit cum e numit şi de cine e numit în fruntea unui guvern şi, în
acelaşi timp, pretinde că ar fi, totuşi, un fel de membru în PNL, iarăşi
e de natură să ne lezeze. La aceste întrebări, dacă vreodată… Eu am şi
glumit, nu cred, de pildă, că pe parcursul vieţii mele – spun asta că
sunt mai bătrân, domnul Ungureanu e mai tânăr, poate să trăiască mult
mai mult – am vorbit, pur şi simplu, sub specia teoriei, nu cred că este
cazul nici ca domnul Ungureanu să vină, nici ca domnul Preda să vină.
Dar apropo de această formulă, care devine aproape caraghioasă, aud
întruna “coagularea dreptei”, “coagularea dreptei”, “coagularea”
obsesiv, “coagularea” asta; eu, coagularea a ceva din ce în ce mai mic,
care nu are nimic comun cu dreapta sau cu stânga, ci este electoratul
PD-L, ăla cu pungi, alte segmente. Faptul că aceiaşi teoreticieni care
ne-au vorbit despre eminenţa, excelenţa, performanţa lui Emil Boc până
acum trei luni, da? Aceiaşi Videanu, Valeriu Stoica, Elena Udrea, Ioan
Oltean nu mai vorbesc…
Alessandra Stoicescu: Da.
Crin Antonescu:
Toţi aceşti oameni şi-au mutat acum discursul, ca la o comandă, în
jurul premierului. Că premierul va coagula sau nu va coagula ceva, că va
face o mişcare sau nu va face o mişcare, că va candida, că nu va
candida, că va câştiga, asta nu decide nici domnul Oltean, nici eu, asta
decide electoratul. Însă mi se pare deja caraghios că noi trebuie de
fiecare dată când mai apare cineva, domnul Lăzăroiu, domnul Mihail
Neamţu, domnul Mihai Răzvan Ungureanu, domnul Cristian Preda, ăştia tot
coagulează; sunt valuri, valuri de coagulare. Totuşi, în momentul în
care se va coagula ceva, ne vom confrunta, probabil, în competiţie
electorală şi vom vedea.
Alessandra Stoicescu: Care e relaţia pe care o aveţi cu Mihai Răzvan Ungureanu acum?
Crin Antonescu:
O relaţie foarte restrânsă, foarte restrânsă. Eu l-am văzut înainte de a
redeveni prim-ministru pe Mihai Răzvan Ungureanu, ani în urmă, cred.
Cred că nu ne-am întâlnit… cu siguranţă nu ne-am întâlnit niciodată, mă
gândesc, poate la vreo împrejurare din asta, cu multă lume, cât timp a
fost la SIE. Dar este o relaţie perfect civilizată, pe de altă parte; nu
ne-am certat, ca să zic aşa, ca persoane individuale; am vorbit, cu ani
în urmă, în câteva rânduri la telefon, când era ministrul de externe.
Sigur, ne-am întâlnit, am avut…
Alessandra Stoicescu: Sunteţi pregătit de o confruntare în cursa prezidenţială cu Mihai Răzvan Ungureanu, nu ştiu ce…?
Crin Antonescu:
Doamna Stoicescu, haideţi să vă spun totuşi un lucru pe care aş vrea
să-l înţeleagă foarte exact telespectatorii noştri. În ultima vreme, cu
domnul Mihai Răzvan Ungureanu, personaj principal, au început să apară
aşa, un soi de concursuri de aroganţă. Eu nu particip la aşa ceva, dar
vă spun, totuşi, că trebuie să venim cu picioarele pe pământ. Şi vă spun
că domnul Mihai Răzvan Ungureanu a participat la o singură competiţie
politică în viaţa domniei sale, în interiorul PNL, atunci când, în
calitate de ministru de externe în exerciţiu, a pierdut la o diferenţă
foarte mare de voturi în faţa lui Adrian Cioroianu, un alt coleg la
vremea respectivă, în cadrul unui congres, la un post de vicepreşedinte.
Nu spun că e ceva rău; în politică nu e nimic dezastruos sau ruşinos să
pierzi o competiţie, dar e singura competiţie politică pe care Mihai
Răzvan Ungureanu – dacă nu sunt răutăcios şi îmi aduc aminte că or fi
fost alegeri, dar cred că erau aranjate, alea la UTC – a dus-o. În ce mă
priveşte…
Daniel Barbu: Atunci a avut succes. În ’89 a avut succes la UTC.
Crin Antonescu:
În ce mă priveşte, am candidat totuşi de două ori la şefia unui partid
important, cum e PNL, o dată am pierdut, în 2001, de două ori după aceea
am câştigat, am participat la o competiţie prezidenţială la care,
sigur, nu am câştigat, dar am avut confruntări cu oameni de talia lui
Traian Băsescu, preşedinte în funcţie. Mă simt uşor lezat de întrebarea
dacă sunt pregătit, dacă nu trebuie să plec în vreun stagiu, că vine
domnul Ungureanu. Domnul Ungureanu urmează să se nască…
Alessandra Stoicescu: Nu avea acest sens, dar îmi place sensul pe care l-aţi dat.
Crin Antonescu:
Urmează să se nască din punct de vedere politic şi după ce se naşte
vedem, ne întâlnim în vreo competiţie, o purtăm. Nu moare nimeni din
bătăliile politice.
Daniel Barbu: Dar vreau şi eu să precizez.
Crin Antonescu: Vă rog.
Daniel Barbu:
A fost aici, la Antena 3, la Mihai Gâdea, cred că a fost primul
interviu, a durat aproape două ore, pe care l-a dat, după aia a mai
repetat experienţa şi pe alte canale şi dacă nu ar fi făcut acea aluzie
la un telefon pe care i l-ar fi dat lui Victor Ponta, dacă îmi amintesc
bine.
Alessandra Stoicescu: Nu reuşeam să scoatem nicio ştire.
Daniel Barbu: Nimeni nu ar fi reţinut ce a spus vreme de două ore primul-ministru al României. Era prim-ministru de vreo şase săptămâni.
Crin Antonescu: O, ba da. Nu. Domnule profesor, iertaţi-mă.
Daniel Barbu: Eu nu am reţinut nimic altceva.
Crin Antonescu:
Aţi fi putut reţine, de pildă, pretenţia domniei sale că un cancelar
german a preluat conducerea guvernului german, venind direct de la un
serviciu secret german.
Daniel Barbu: Domnule preşedinte, astea sunt aspecte de semidoctism care sunt frecvente în viaţa politică, nici nu le mai…
Crin Antonescu: Dar, iertaţi-mă, eu unul reţin aşa ceva.
Daniel Barbu: Nu.
Crin Antonescu: Este vorba, totuşi, de Germania, colea.
Daniel Barbu: Da, bine asta a fost…
Crin Antonescu: Nu a avut decât vreo opt – nouă cancelari până acum.
Daniel Barbu:
Ăsta este omul. Sigur, spune ceva despre cultura lui, trece drept un
mare intelectual, sigur a deschis o fereastră spre adevărata lui
pregătire şi spre referinţele pe care le are.
Crin Antonescu:
Dumneavoastră sunteţi mult mai sever decât mine şi sigur sunteţi şi pe
poziţia pe care să o faceţi. Eu nu, am spus doar că reţin acest tip de
agresivitate şi tipul acesta de afirmaţii apodictice foarte hotărâte
ştiu eu, am un lapsus acum, când totuşi era evident că era greu de
conceput că în Germania cineva ajunge cancelar, ieri lucrând la
serviciul secret. Nu se poate, am mai vorbit. Nu poţi, într-o ţară
democratică şi în Germania oricum, nu poţi ajunge cancelar decât dintr-o
singură poziţie, aceea de lider al unui mare partid, SPD sau CDU, ca să
vorbim direct şi în situaţii, mă rog, excepţionale şi foarte scurte
dintr-un al treilea partid.
Daniel Barbu: Da. Insist, este o chestiune de semidoctism frecvent.
Crin Antonescu:
Bun, dar revenind. Eu cred că toată această discuţie care se face acum
despre dacă Mihai Răzvan Ungureanu va candida, dacă va câştiga, dacă va
coagula, este până la un punct firească pentru că scena politică
românească, războiul acesta de poziţii dus de ani de zile, cam cu
aceleaşi personaje, lumea este saturată probabil şi apariţia unui
“newcomer”, unei personalităţi noi şi bine propulsat, este totuşi
prim-ministru, este pe o poziţie importantă, este normal să te uiţi ce
face, ce spune.
Alessandra Stoicescu: De care poate să profite. Până acum nu a dat semne.
Crin Antonescu:
Este firească până la un punct, dar nu până la punctul la care să ne
paralizeze pe noi, ceilalţi să nu mai facem nimic, gândindu-ne ca la
drobul de sare? Coagulează MRU, candidează MRU, suntem pierduţi? Nu.
Este greu.
Daniel Barbu: Pot să mai adaug ceva?
Alessandra Stoicescu: Vă rog.
Daniel Barbu:
Mie mi se pare că a scris aşa, probabil instinctiv un soi de manifest a
lipsei lui de dorinţă de a deveni politician care să se confrunte
vreodată cu electoratul în orice poziţie. În prima lui ieşire publică
care, ţineţi minte, a fost pe zăpezi, s-a dus într-un sat din Vrancea şi
a zis “beţivilor, de ce nu puneţi mâna pe lopată, aşteptaţi să vină
jandarmii”. Adică, a dovedit o lipsă de empatie şi de capacitate de
comunicare cu cetăţeanul real, cu electorul, nu? Care, cred eu, că
descalifică pentru orice fel de ambiţie electorală. Sigur, pe poziţii
numite o să mai fie, probabil.
Crin Antonescu:
Domnule profesor, asta, cum să vă spun, eu nu am afirmat nicidecum că
Mihai Răzvan Ungureanu nu ar avea nicio şansă sau aşa ceva. Poate că
electoratul, la un moment dat, s-a săturat de empatici, poate trece la
duri, poate că nu mai sunt alegeri în România şi vin într-o zi două
servicii, Banca Naţională şi mai ştiu eu ce ambasador şi spun cutare
este preşedintele României.
Daniel Barbu: Atunci are şanse mari.
Crin Antonescu: Nimic nu este exclus.
Daniel Barbu: În momentul ăla va avea şanse mari.
Crin Antonescu:
Dar, eu am protestat cumva sau mai degrabă am încercat să reaşez
lucrurile, unde cred că sunt, în legătură cu această agitaţie teribilă,
dacă mai stăm pe acolo careva în calea lui Mihai Răzvan Ungureanu, dacă
nu fugim toţi, dacă nu ne înscriem toţi în mişcarea asta coagulată. Nu.
Iar chestiunea cu dreapta, lăsând la o parte faptul că, deşi fiind un
politician de dreapta, eu refuz ideea prin care, aşa cum domnii de la PD
vorbesc – stânga e ceva peiorativ şi dreapta e singura doctrină…
dreapta e ceva de bine şi stânga e ceva de rău. Nu, ambele sunt la fel
de legitime, sunt opţiuni democratice. Dincolo de asta, asta cu dreapta e
o poveste. Şi de fiecare dată când domnul Valeriu Stoica, despre care
sper să nu-l mai văd în asemenea posturi ingrate, dumnealui e, totuşi,
un om care are aceşti termeni, când îl văd venind în cor cu Ioan Oltean
şi vorbind din nou despre coagularea dreptei, am, aşa, o jenă faţă de un
om, repet, ale cărui, cum să spun, aşezări intelectuale le respect.
Alessandra Stoicescu:
Continuăm… şi ne oprim în această seară. Încă nişte declaraţii
interesante legate de PNL, cum va veni PNL-ul către PD-L sau către
mişcarea lor, imediat după locale. Vedem declaraţiile.
Ioan
Oltean, 7 aprilie: Eu vă asigur că după alegerile din toamna anului
viitor vom avea altfel de discuţii cu Partidul Naţional Liberal decât le
avem astăzi.
Valeriu Stoica, 6 aprilie: O asemenea apropiere ar fi posibilă eventual
după alegerile locale, dacă se va produce o defecţiune în interiorul
USL, ceea ce poate să fie foarte probabil. Se va vedea la locale că, de
fapt, PSD este cel care reprezintă, în interiorul USL, nucleul dur.
Practic, PNL îşi pierde identitatea în cadrul Uniunii Socialiste. S-ar
putea ca liberalii să înţeleagă, în acel moment, că această alianţă a
fost păguboasă. Dacă nu, există şansa ca o asemenea apropiere să se
producă după alegerile parlamentare. Totul depinde de luciditatea acelor
membri ai Partidului Naţional Liberal care ar trebui să înţeleagă
necesitatea recâştigării identităţii.
Alessandra Stoicescu: Deci, nu ei au o problemă, domnule preşedinte, ci dumneavoastră, liberalii ar trebui să…
Crin Antonescu:
Doamnă, ştiţi ce este jenant în toate aceste tânguieli? Este jenant
faptul că reprezentanţii acestui partid nu mai sunt demult în situaţia
să spună: domnule, sunt alegeri, noi suntem mai buni, vom câştiga, dă-i
încolo cu USL-ul lor. Noi, Valeriu Stoica, Ioan Oltean, alţi corifei,
noi suntem dreapta, noi câştigăm, uite, vine şi Mihai Răzvan Ungureanu,
şi am terminat. În permanenţă se atârnă, pur şi simplu se atârnă de
Partidul Naţional Liberal. Au vorbit despre faptul că eu şi alţi colegi
din actuala conducere vom fi debarcaţi. Dar ce să faci, cu cine să îi
schimbi, că şi Tăriceanu e la fel de rău, din punctul lor de vedere. Şi
Orban e la fel de rău, nu mai e nimeni bun în PNL. Au sperat, după
aceea, că se va rupe Partidul Naţional Liberal. Au socotit că am primit o
lovitură de graţie prin numirea domnului Meleşcanu la SIE, au socotit
că vom fi distruşi că a fost primit pretins un liberal Mihai Răzvan
Ungureanu, prim-ministru. Or, ce vedem în realitate şi de ce în termenii
pragmaticii politice noi l-am primit aşa cum l-am primit pe Sorin
Frunzăverde, o spun foarte deschis, pentru că realitatea e arătată de
mişcarea cuiva ca Sorin Frunzăverde. Deci, nu se pune problema ca
Partidul Naţional Liberal, după nişte alegeri, să se ducă pe la PD-L. Se
pună problema dacă Partidul Democrat-Liberal mai apucă acele alegeri.
Şi le apucă doar pentru că, aşa cum discutam ceva mai devreme, nu sunt
mulţi oameni ca Sorin Frunzăverde şi, ca atare, nu îi mai primim la noi.
Asta este tot. Că… poveştile despre identitate şi despre cine e nucleul
dur nu am ce să le discut cu domnul Valeriu Stoica sau cu cineva din
Partidul Democrat, cu care aş putea discuta orice, dar numai despre
identitate nu.
Alessandra Stoicescu:
E o modalitate prin care PD-L-ul încearcă, aşa cum spune domnul
preşedinte, să atârne de PNL, sperând că-şi creşte – sunt două variante –
îşi creşte numărul de voturi sau îi trage în jos pe cei de la PNL?
Daniel Barbu:
Nici măcar, nici nu cred că e vorba de un calcul electoral, pentru că
dacă e să credem toate datele pe care le avem din cele mai diverse
sondaje care au fost făcute; de asemenea, câţi dintre noi au, mă rog,
curiozitatea sau poate intuiţia să simtă pulsul societăţii, al străzii,
cum se spune. Sincer, e clar că PD-L-ul nu are mari lucruri de aşteptat,
cel puţin la alegerile parlamentare. La locale mulţi primari s-ar putea
să fie realeşi, din cauza modului de scrutin din primul tur. Dar la
alegerile parlamentare s-ar putea ca PD-L-ul să nu obţină nici pe
departe ceea ce ei probabil că speră acum să obţină, un 20 şi puţin la
sută. S-ar putea să cadă sub 20%, poate chiar şi dramatic. Nu ştiu, nu
vreau să fiu profet, dar asta indică, ca să spun aşa, tendinţa opiniei
publice în societatea românească, în această clipă, şi aici nu cred că e
mare lucru de discutat. Ceea ce încearcă – şi nu atât Oltean, pentru că
Oltean nu trebuie luat în serios în nici un fel – ceea ce încearcă
oameni ca Valeriu Stoica să facă a fost descris de dumneavoastră mai
devreme, când aţi rostit cuvântul „joc”, şi e din aceeaşi categorie cu
Sebastian Lăzăroiu, Mihai Răzvan Ungureanu, adică mici aluzii din astea
care, fie să pregătească terenul, fie să dea de înţeles că s-ar face
nişte negocieri, că ar exista nişte canale care acum sau peste o lună
sau peste un an ar putea fi activate şi că s-ar putea să apară o mişcare
de tipul ăsta şi e posibil ca PNL…
Alessandra Stoicescu: Pentru a dezbina USL, spuneţi?
Daniel Barbu:
Nu. Ni se adresează nouă, celor care încercăm să comentăm, să
înţelegem, şi mai ales dumneavoastră, din presă, care, uneori, fără să
vă luaţi timpul de reflecţie, că e vorba de zi, de ştirea care trebuie
dată, difuzaţi astfel de mesaje şi un mesaj ca…
Alessandra Stoicescu: Dar rolul meu nu e să le selectez, rolul meu e să le pun pe toate ca într-un puzzle.
Daniel Barbu:
Exact. Şi un mesaj, ca cel al lui Valeriu Stoica, ce vrea să spună?
Câteva lucruri false, că unul a fost deja subliniat deja de domnul
preşedinte Antonescu, că PD-L are o identitate. Eu cred că n-are nici o
identitate. Silviu Prigoană ce identitate are, în afară de cea de om de
afaceri bucureştean care intră într-o competiţie? Nu, eu personal, e şi
foarte simpatic, de altfel, ca interlocutor, dar dincolo de asta eu nu
văd nici o identitate politică, doctrinară. Deci care identitate are
PD-L, la dreapta? Nici una. Că PD-L e încă un partid, aşa, central, care
are antene către PNL, dar cine ştie, poate şi PSD, în anumite
împrejurări sau poate din toate trei partidele să se facă vreo
formaţiune de basm, aşa, cum voia Lăzăroiu la un moment dat. Adică, vrea
să ne dea de înţeles că ei lucrează intens, că sunt nişte mari strategi
politici care au viziuni, care au în faţă, aşa, viaţa politică
românească, ca o tablă de şah, şi ei sunt marii oameni care fac
mişcările. Ori, nu se întâmplă aşa. Din nou, Crin Antonescu a
spus-o clar în această seară, şi vreau să cred că a spus-o cu mare
convingere: cel care judecă e alegătorul, până la urmă. Nu, nimeni nu
poate să mute, decât până la un punct. Sigur, poţi să muţi un politician
dintr-un partid în altul, un preşedinte de consiliu judeţean dintr-un
partid în altul, dar nu poţi să muţi pe toţi electorii în acelaşi timp.
Poţi să cumperi o parte din electori, poţi să-i amăgeşti pe alţii, dar
pe toţi electorii laolaltă nu ai cum să-i muţi pe o tablă de şah. Mare
parte dintre alegători sunt totuşi oameni cu capul pe umeri, care îşi
cunosc, ca să spun aşa, dilemele propriei vieţi, ca să nu spun
necazurile şi grijile, să nu par patetic, îşi cunosc dificultăţile şi
dilemele şi votează potrivit unui calcul raţional, pe acel partid care
poate părea că dă măcar o mică şansă de schimbare în mai bine, evident,
nu în mai rău.
Crin Antonescu: Şi mai e ceva, dacă îmi permiteţi, că aş vrea să…
Alessandra Stoicescu: Vă rog.
Daniel Barbu: Îşi dau importanţă, simplu spus, ca să închei.
Crin Antonescu:
Oamenii ăştia fac lucruri şi emit afirmaţii atât de contradictorii,
deja din săptămână în săptămână, că riscăm să uităm. Vă aduceţi aminte
că, imediat după discursul celebru şi discutat, şi contestat al lui
Victor Ponta din Parlament, de la învestirea guvernului Ungureanu,
discurs pe care însuşi Victor Ponta, în paranteză fie spus, îl invoca
azi şi spunea: domnule, am încercat să vă arăt eu că noi am putea să ne
comportăm şi normal, dar nu avem cu cine. Revenind, vă aduceţi aminte că
a existat o campanie, pot să-i spun, de vreo două-trei săptămâni, în
care domnul Valeriu Stoica, acelaşi domn Valeriu Stoica a apărut, în
care domnul Ponta devenise eroul bun, omul de treabă, în care,
chipurile, se ţesea un contract de generaţie între Mihai Răzvan
Ungureanu şi Victor Ponta? Atunci nu mai aveau treabă cu PNL, ci se
sugera, exact cum domnul profesor spunea, că de fapt acolo s-ar putea
construi ceva. Toate mesajele acestea sunt transmise, în primul rând,
pentru ca oamenii lor să nu dezerteze, pentru că oamenii lor au putut fi
ţinuţi cu vorba. Totuşi, sondaje au văzut şi ei. Domnule, nu e 60, e
50. Nu e 50, e 48, e 40. Ştiu şi ei ce înseamnă redistribuirea
mandatelor, ştiu şi ei că nu poţi să pretinzi, cu 10%, 15%, 20% să
conduci o ţară. Şi atunci propaganda lor, singura lor formulă de a-şi
menţine trupele, totuşi, în tranşee, încercarea după ce Sorin
Frunzăverde, în primul rând, a plecat, este aceea de a le sugera tot
felul de lucruri: Lasă că facem cu liberalii, lasă că facem cu Ponta.
Congresele pe care le-am făcut noi astăzi acest mesaj au vrut să-l dea,
tuturor, alegătorilor în primul rând şi tuturor: Nu, nici noi – PNL,
nici noi – PSD, nici PC, cu voi, niciodată. Pentru că în vreme ce ei fac
acest balet al ipotezelor, sugestiilor şi diversiunilor, noi am
încercat astăzi să dăm, pur şi simplu, semnalul de unitate, de fermitate
şi de angajament foarte clar, pentru ca oamenii să ştie la ce se pot
aştepta sau nu de la noi.
Alessandra Stoicescu:
Era o declaraţie interesantă a lui Theodor Stolojan, legată de
“bulibăşeala” cifrelor, nu ştiu dacă aţi apucat să o vedeţi. Nu o luăm…
Crin Antonescu: Am văzut-o citată.
Alessandra Stoicescu: Hai să vedem despre ce e vorba şi ne întoarcem să o comentăm în 30 de secunde.
Theodor
Stolojan, 6 aprilie: Ministerul Finanţelor trebuie să producă claritate
cu privire la veniturile bugetului ţării, la ora actuală. În condiţiile
în care eu ţin seama de cât s-a realizat efectiv produs intern brut
anul trecut, de o creştere de 1,7%, cât consideră acum nu numai
guvernul, şi FMI, că poate să fie creştere economică, plus inflaţia, în
mod normal ar trebui să am banii pentru a face această reîntregire a
salariilor. Dacă nu-i am, atunci Ministerul Finanţelor trebuie să iasă
în faţa ţării şi să spună foarte limpede ce-i această “bulibăşeală” de
cifre. Adică raportez anul trecut că am un produs intern brut cu 30 de
miliarde mai mare şi raportez că am venituri la buget cu un miliard mai
mic faţă de alea avute în vedere. Undeva cifrele nu sunt în regulă, fie
pe partea de produs intern brut, fie pe parte de venituri ale bugetului.
Alessandra Stoicescu: Dacă le spune Stolojan că undeva cifrele nu sunt în regulă, noi mai e nevoie să le spunem? E de-al lor, e din interior.
Crin Antonescu:
E de-al lor şi în materie de cifre domnul Stolojan e, totuşi, priceput.
Nu am contestat chestiunea asta. Cred, într-adevăr, că trebuie să
existe un răspuns la o întrebare foarte simplă, pe care nu trebuie să
fii finanţist ca să o înţelegi, înţeleg şi eu, care nu sunt finanţist,
ce a întrebat domnul Stolojan. Şi aşteptăm un răspuns al finanţelor,
răspuns care cred că nu există, pentru că în tonul domnului Stolojan
exista o anumită iritare şi, probabil, chiar în această discuţie
publică, probabil că omul a cerut aceste date nu prima dată la
televiziune.
Daniel Barbu: Nu i s-au dat, sigur.
Alessandra Stoicescu:
Luăm pauză de publicitate şi revenim să vorbim despre Cupru Min. Ne-am
întors în direct. Spuneam că vreau să vorbim despre cazul Cupru Min, un
caz care ieri ne-a lăsat mască. Sunt câteva declaraţii care sunt cu
adevărat surprinzătoare, pentru că nu au reuşit să semneze contractul
până aseară, la miezul nopţii, aşa cum era stabilit. În acelaşi timp,
există şi o să vedem declaraţia lui Lucian Bode, care e ministrul
economiei, în acelaşi timp, însă o să vedem în câteva clipe,
reprezentanţii companiei spun că, din punctul lor de vedere, înţelegerea
rămâne în picioare. Hai să vedem declaraţia după negocierile eşuate de
ieri. Cupru Min… o să se facă o altă licitaţie, nu rămâne în picioare
tot ce am discutat până acum. Declaraţia.
Lucian
Bode, 7 aprilie: Am solicitat publicarea imediată a contractului
privind privatizarea Cupru Min, construirea unui depozit colateral în
valoarea de 32,27 milioane de euro, pentru a garanta îndeplinirea de
către investitor a obligaţiilor de mediu. Plata integrală a
contravalorii acţiunilor să fie făcută în 30 de zile de la obţinerea
avizului de la Consiliul Concurenţei, respectiv autorizaţiei integrate
de mediu. Toate cele trei cerinţe ferme ale statului român nu au fost
acceptate de către Roman Copper.
Florin Vlădan, şeful OPSPI: Atât timp cât negociezi nişte clauze şi
după câteva ore te reîntorci asupra lor, noi considerăm că este un mod
neprofesionist de a negocia.
Întrebare: Dacă compania canadiană revine asupra clauzelor foarte clare
pe care guvernul român vrea să le impună în contract, sunteţi dispus să
reluaţi negocierea cu compania canadiană?
Lucian Bode: Termenul s-a încheiat la ora 00:00, 6 aprilie 2012. După
ora 00:00 putem discuta oricând de un viciu de procedură şi nu ne dorim
acest lucru.
Alessandra Stoicescu: Astea sunt declaraţiile părţii române. Oricum, aş vrea să-mi comentaţi cum aţi văzut toată evoluţia în cazul Cupru Min.
Crin Antonescu:
Da, foarte pe scurt, nu credeam să mă mai mire atât de tare unele
lucruri în politica românească, dar rămân uluit de modul în care
cunoscutul premier Mihai Răzvan Ungureanu şi guvernul său au gestionat
această afacere, de agresivitatea, aproape, cu care nu au vorbit despre o
chestiune atât de importantă, în care au răspuns atunci când întrebări
sau chiar acuzaţii au venit şi nu înţeleg câteva lucruri, în continuare.
1: premierul, într-o emisiune de televiziune, atunci când i s-au adus
la cunoştinţă acuzaţiile aduse de unul din liderii opoziţiei, de Victor
Ponta, care, ce e drept, erau nişte acuzaţii, a consumat o jumătate din
acea emisiune lungă spre a-l ocărî, spre a-l insulta, spre a-l trimite
la şcoală, spre a-l face în toate felurile pe preopinentul politic, dar
fără să adauge la sfârşit de ce e bună, de ce e corectă afacerea, sau
măcar că ea nu s-a încheiat. Pentru că văd că urma a se negocia…
Alessandra Stoicescu: Exact.
Crin Antonescu:
În al doilea rând, nu văd cum de aceşti oameni, care au pretenţia, şi
acest prim-ministru, care au pretenţia să coaguleze, să întemeieze, să
construiască pentru viitor, pot porni de la ideea că ai dreptul să
guvernezi o ţară fără măcar să-i informezi pe cetăţeni ce faci cu
resurse fundamentale ale acestei ţări. Asta nu pot să înţeleg, asta nu
cred că se practică în nicio ţară democratică din lume şi cred că au dat
înapoi, în acest moment, de teama scandalului mediatic şi este o mare
victorie a presei cât a vorbit despre asta şi în faţa ameninţării unei
moţiuni de cenzură care avea şi, cred, continuă să aibă toate şansele să
treacă.
Alessandra Stoicescu:
Bun. Hai să vedem ce au înţeles şi cei de la Roman Copper, nu, minunata
firmă înfiinţată în noiembrie anul trecut, ca să ia ditamai Cupru Min.
Părţile au ajuns la un acord verbal final. Tot aseară, când oamenii
spuneau: s-a terminat. Vreau să vedem declaraţia. “Părţile au ajuns la
un acord verbal final pe care am fost şi suntem pregătiţi să-l aplicăm
complet. Acest acord cuprinde termenii ceruţi de Guvern acceptaţi de
Roman Copper, chiar dacă nu au fost iniţial incluşi în forma
contractului. Am fost surprinşi de refuzul comisiei de negociere de a
accepta semnătura noastră scrisă. Suntem convinşi că avem un acord valid
şi angajant, şi vom continua să colaborăm, cu bună-credinţă, cu
autorităţile române pentru a clarifica această situaţie”. Şi, de
asemenea, Bayfront Capital Partners, proprietarul, spune: S-a ajuns la
acordul verbal definitiv pe 6 aprilie, seara târziu, şi noi acceptăm
toţi termenii. Roman Copper doreşte să mulţumească anticipat Guvernului
român, aşteptând rectificarea unei evidente şi nefericite neînţelegeri
privind situaţia acordului.
Crin Antonescu: Da, asta chiar e ceva nou. Am fost la congres azi şi nu am mai urmărit…
Alessandra Stoicescu: Dar nu…
Crin Antonescu: Deci, nu ştim dacă s-a încheiat sau nu s-a încheiat.
Alessandra Stoicescu: Deci, ai noştri zic că s-a încheiat. Ei declară că nu…
Daniel Barbu: Şi ei zic că s-a încheiat. Dar altfel decât Guvernul.
Alessandra Stoicescu:
Da, dacă s-a încheiat, bine, că avem un acord verbal, că sper că se
disipează, da, orice umbră de îndoială şi nici eu nu mai înţeleg nimic,
cum, sunt convinsă, nu mai înţelegeţi nici dumneavoastră.
Crin Antonescu: Eu cred, eu cred că, după ce trece Săptămâna Mare, în care intrăm ortodocşii, că, mă rog, catolicii au chiar mâine Paştele…
Alessandra Stoicescu: Exact.
Crin Antonescu:…
prilej cu care le urez Paşte fericit, şi lor şi confesiunilor creştine
care mai serbează mâine Paştele. După ce trece şi Săptămâna Mare, cu
acest răgaz oferit doar de faptul că e Săptămâna Mare, vom avea o
moţiune de cenzură. Şi eu încep să fiu convins că această moţiune de
cenzură va pune capăt coagulării acestui guvern, pentru că este
senzaţional să nu ştim măcar nu de ce, nu cu cât, nu cum, dar dacă s-a
încheiat sau nu acest contract de care vorbim de o săptămână.
Alessandra Stoicescu:
Da, mie mi se pare că suntem într-un film prost şi cu un scenarist uşor
beat, în care un actor spune ceva, altul spune altceva. Vă rog, domnule
profesor.
Daniel Barbu:
Eu pot să îndrăznesc o ipoteză, dar formulată pe un fundal pe care l-a
fixat deja Theodor Stolojan, adică cel de bulibăşeală a administrării
afacerilor publice. Deci, încerc şi eu să raţionalizez ceva ce probabil
nu e cu adevărat raţional. Mie mi se pare că în ultimii trei ani şi
jumătate, de când e această guvernare PD-L patronată de Traian Băsescu,
există două mari categorii de operaţiuni economice. E categoria Chevron,
marile companii, categoria Roşia Montană, de asemenea, marile companii
internaţionale, pe care le ştii, sunt mari, solide, importante, au
interese, şi-au plătit oameni în România şi pentru care, adesea, domnul
preşedinte Traian Băsescu, am mai spus-o în emisiunea dumneavoastră, şi
cred că e o descriere foarte exactă, şi îmi cer scuze dacă e
nepoliticoasă, acţionează ca un agent de vânzări. Şi atunci când a
intrat peste domnul Arafat, în numele companiilor de asigurări de
sănătate private care trebuiau să intre pe piaţă şi era nerăbdător că nu
mai intră o dată şi probabil că îl presau să adopte legea şi aşa mai
departe. Asta este o mare categorie şi aici nu există astfel de
negocieri şi astfel de jocuri. Aflăm că Chevron e deja în Vaslui, e deja
în Constanţa, lucrează, face, sparge, nu ştiu ce şi nu mai e nimic de
făcut, şi după aia sunt operaţiunile de tip “băieţi deştepţi”,
operaţiuni, aş îndrăzni să spun uitându-mă în trecut, de tipul celor
pentru care, ştiu eu, cineva ca Valeriu Stoica ar putea fi un desăvârşit
strateg, de pildă; sunt operaţiuni avocăţeşti. E o companie care se
înfiinţează, obţine o asemenea promisiune de contract printr-o
licitaţie, Guvernul României se răzgândeşte în ultimul moment,
prefăcându-se poate că cedează la presiunea presei şi a guvernului,
compania canadiană – înfiinţată acum un an în acest scop şi care
deocamdată nu are bani, nu are nimic, nu are experţi în cupru, dar are
avocaţi – şi vine şi spune: păi, noi am câştigat o licitaţie, bunul
nostru nume este ştirbit şi statul român ne datorează, nu ştiu, 100 de
milioane de dolari. Poate că ei nu au venit aici să dea bani pe ceva în
România, ci au venit să ia bani pe nimic de la Guvernul României. E o
ipoteză care în seria operaţiunilor, pe care domnul preşedinte Traian
Băsescu le-a numit ale “băieţilor deştepţi” care sunt, de regulă,
operaţiuni avocăţeşti şi de ce să nu ne gândim că Cupru Min ar putea fi
din această clasă de activităţi: un mic aranjament care să permită unui
grup de avocaţi în spatele căruia cine ştie cine poate să fie, să obţină
– nu ştiu, poate am exagerat cu o sută de milioane – dar să tragă măcar
un cinci milioane de dolari de la statul român, ca despăgubiri.
Crin Antonescu:
În cazul ăsta, pe logica pe care, fireşte, o împărtăşesc a domnului
profesor, păi ori ajungem la concluzia că domnul Ungureanu însuşi până
la urmă e vreun “băiat deştept” care dă tunul vieţii, ceea ce nu vreau
să spun că se supără şi mă trimite la şcoală sau că nişte alţi “băieţi
deştepţi”, poate aceiaşi, poate alţii îl instrumentează pe premierul
României, fie că – ne putem gândi şi la asta fără să facem nicio
acuzaţie – având în vedere de unde vine, cine ştie ce operaţiune se
petrece şi pe acolo, pentru că şi pe acolo se mai fac nişte jocuri de
piaţă interesante, ca noi să ajungem, totuşi… Noi nu acuzăm pe nimeni,
ca să nu fim trimişi din nou la şcoală, pentru că pesemne e prea târziu.
Ca să nu acuzăm pe nimeni, putem totuşi să spunem că e inacceptabil să
fim în situaţia asta, deci domnul prim-ministru al României şi cu acest
domn ministru al economiei să se joace, totuşi, cu resurse naturale în
văzul întregii ţări cu nişte băieţi care au făcut în noiembrie o firmă
pentru chestia asta, dar nu au banii, cu nişte evaluatori de pe nu ştiu
unde, dintr-un apartament de prin Transilvania şi la urmă tot dânşii
sunt supăraţi? Deci lucrurile acestea, repet, eu le discut doar sub
aspectul mecanismului şi comportamentului politic. Le-au discutat pe
conţinut şi Varujan Vosganian, şi domnul Iancu, şi alţi oameni care se
pricep. Eu discut acum doar despre faptul revoltător că ăsta este
cuvântul, că nu există minimă transparenţă şi minimă decenţă la Guvernul
României în frunte cu premier, cu premierul Mihai Răzvan Ungureanu.
Alessandra Stoicescu: Întrebat ieri, că asta căutam, domnule preşedinte…
Crin Antonescu: Da.
Alessandra Stoicescu:…
Mihai Răzvan Ungureanu, licenţa durează până în 2019, dar cam cât se
aşteaptă statul român să încaseze de pe urma redevenţelor, Mihai Răzvan
Ungureanu întreabă: “În ce sens?”, surprins de această întrebare directă
şi precisă.
Daniel Barbu: Nu, era vorba să le dăm lor ceva, nu să ne dea ei nouă.
Alessandra Stoicescu: “În ce sens?”
Crin Antonescu: Numai aşa şi putea interpreta “în ce sens”…
Daniel Barbu: Da, da…
Crin Antonescu: Altfel, pare o întrebare…
Daniel Barbu: Da, da…
Alessandra Stoicescu:
Revine domnişoara reporter şi zice: “Încasări la buget, e vorba şi
despre redevenţe”, insistă. “Fără discuţie că va fi vorba şi despre o
redevenţă”. “Şi nu se poate estima cam cât ar veni la buget?”. “Să
vedem, în primul rând, care va fi planul de exploatare şi după aceea” –
zice Mihai Răzvan Ungureanu. “Nu au impuse nişte obligaţii prin
contract?”, “În momentul acesta e un contract de privatizare, care va fi
planul de business va fi altceva” – este tipic de răspuns despre nimic;
ori nu ştii, ori nu vrei să spui. Sigur, acum lucrurile au evoluat de
atunci, dar întrebat câţi bani vin la buget, premierul a întrebat: “În
ce sens?”.
Crin Antonescu:
Nu, doamnă. Este un răspuns tipic de şmecheraş care a căpătat o ţară pe
mână. De la Băsescu, de la cine a căpătat-o nu ştiu, şi este absolut
inacceptabil pentru că era foarte corect ca primul-ministru, în momentul
în care s-a iscat o discuţie publică, dacă nu fireşte mai devreme, să
fi ieşit într-o conferinţă de presă cu toate datele problemei, cu toate
argumentele problemei, cu toate informaţiile pe care le datorează.
Dânsul crede în continuare că este la SIE, se joacă de-a spionii, de-a
James Bond, este misterios, nu ne scapă informaţii. Chiar nu ştie că stă
nu doar sub cutume şi sub un bun-simţ al democraţiei, dar sub legi care
îl obligă să răspundă la aceste întrebări? Pentru că sunt date publice
despre resurse publice.
Alessandra Stoicescu:
Nu. A răspuns la fiecare întrebare precisă, punctuală despre cât
câştigăm, ce aţi impus, câţi bani vin, a răspuns în doi peri, în ce
sens, vom vedea, nu este clar, vom mai discuta. Rămâne în picioare
moţiunea de cenzură, domnule preşedinte, da?
Crin Antonescu:
Fără îndoială. Toată problema noastră este cum o organizăm, pe ce
subiecte o ducem pentru că avem acest subiect, care nu este terminat,
indiferent de destinul contractului, da, discutăm un act de guvernare.
Avem Transelectrica, avem subiectul Universităţii de Medicină şi
Farmacie.
Alessandra Stoicescu: De la Târgu Mureş.
Crin Antonescu: Şi probabil că acela va fi subiectul principal.
Alessandra Stoicescu: Socotelile, în acest moment, le-aţi făcut? Are şanse să treacă această moţiune de cenzură?
Crin Antonescu:
Nu le-aş putea spune chiar socoteli. Eu cred că, de data aceasta, este
vorba de şanse reale şi eu cred că, în ceea ce priveşte tot acest efort
de coagulare, dacă guvernul cade acum, cred că guvernul Mihai Răzvan
Ungureanu va fi ultimul guvern de tip Boc.
Alessandra Stoicescu:
Pauză de publicitate şi revenim pentru concluzii. Am revenit în direct.
Aş vrea să profităm de ultimele două minute pe care le avem cu
dumneavoastră, domnule preşedinte, în această seară şi să-mi spuneţi,
unu – cum aţi vedea lucrurile imediat după moţiunea de cenzură, dacă ea
are succes şi doi – să mă convingeţi să vă votez, nu ca să nu mai fie
oamenii lui Traian Băsescu, ci să vă votez pe dumneavoastră. Începeţi
însă cu varianta de…
Crin Antonescu:
Da. Eu sper ca moţiunea de cenzură să treacă. În cazul în care era
trece cred, este o părere personală, sigur că nu exprim acum poziţia USL
sau a PNL, le vom discuta şi pe acestea la începutul săptămânii
viitoare. Eu cred că USL, în actuala sa formulă parlamentară, este
singura forţă capabilă să facă în jurul său un guvern care să ducă
lucrurile în mod normal şi să pregătească şi să organizeze alegeri
corecte în toamnă, alegeri parlamentare şi sigur între timp şi cele
locale. În ceea ce priveşte convingerea, să ştiţi că nu am, pesemne,
nici talentul, dar nici dorinţa unui astfel de concurs, de ghicitori, de
şarade, de replici.
Alessandra Stoicescu: Nu, nu asta spuneam.
Crin Antonescu:
Nu convingi un om, ca dumneavoastră, într-un minut. Că îţi trebuie
mulţi ani şi probabil că, în cazul meu, nefiind un nou venit în
politică, am bune şi rele, pasive şi active care pot fi…
Alessandra Stoicescu: Regretaţi ceva, din toată perioada asta, ceva din ce v-a fost imputat, că aţi dat prilej de atacuri. Nu ştiu, regretaţi ceva?
Crin Antonescu:
A, bun. Asta este o discuţie lungă. Sigur că regreţi lucruri pe care
puteai să le faci, trebuia să le faci şi nu le-ai făcut sau nu le-ai
făcut suficient de bine.
Alessandra Stoicescu: Daţi-mi unul.
Crin Antonescu:
Dar asta nu are nimic de-a face cu marea majoritate a atacurilor pe
care, aproape zilnic, le primesc de vreo doi ani şi de când s-a făcut
USL pentru că nu sunt atacat prin lucrurile pe care consider că sunt
vulnerabil. Sunt atacat pe tot felul de prostii, cele mai multe fără
nicio legătură.
Alessandra Stoicescu: Nu o să vă întreb care este vulnerabilitatea, că doar n-o să mi-o spuneţi dumneavoastră la televizor. Zece secunde mai avem.
Crin Antonescu: Dar, v-o spun, dar vă trebuie o emisiune întreagă. Mai vin o dată.
Alessandra Stoicescu: Aha. Bun. OK.
Daniel Barbu: Da. Eu vroiam să spun un singur lucru, într-un fel reformulând întrebarea dumneavoastră.
Alessandra Stoicescu: Foarte scurt.
Daniel Barbu:
Este clar că PD-L va pierde alegerile. Mai rămâne un lucru care mie mi
se pare important, ca USL să le câştige, numai să ocupe locurile lăsate
libere de cei care pierd de la PD-L…
Crin Antonescu: Este absolut corect.
Daniel Barbu: Ci să le câştige cu adevărat.
Alessandra Stoicescu: Mulţumesc foarte mult, domnilor.
(Prin Monitoring Media: Antena 3 – Q&A, Ora: 21:30)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu