Despre mine
- Ionel Mesaroş
- Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.
marți, 2 august 2016
luni, 1 august 2016
sâmbătă, 30 iulie 2016
joi, 28 iulie 2016
miercuri, 27 iulie 2016
marți, 26 iulie 2016
vineri, 22 iulie 2016
joi, 21 iulie 2016
miercuri, 20 iulie 2016
În amintirea lui Radu Beligan
”În tinereţe, la vremea când nu ţi-ai definit încă opţiunile, eşti împovărat de greutatea tradiţiei şi a adevărurilor cu care ai fost îndoctrinat. Tânăr fiind, crezi în ideile răspândite, în cele care aleargă pe toate drumurile. Eşti gata să aderi la tot şi la toate. Cari în spinare greutatea familiei, a tradiţiei, a grupului din care faci parte, a societăţii. Crezi că stă în puterea ta să schimbi lumea.În ceea ce mă priveşte, am trăit înaintarea în vârstă ca pe o detaşare de toate aceste poveri. A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamnă a deveni mai uşor, mai liber. Într-un anumit sens, eşti mai bătrân când eşti tânăr şi mai tânăr când eşti bătrân. Viaţa se scurge ca o permanentă şi progresivă delestare de prejudecăţi şi constrângeri. Avea dreptate Picasso când spunea că îţi trebuie mult timp ca să devii tânăr!..... Cei apropiaţi mi-ar putea reproşa că am fost un tată şi un soţ demisionar, că n-am trăit decât pentru scândura bătătorită a scenei. Nu îi pot contrazice, dar privind în urmă, dacă ar fi să o iau de la capăt, n-aş schimba nimic. Singurul lucru care ne îngăduie să privim fără dezgust lumea în care trăim este frumuseţea cu care anumiţi oameni o creează, din timp în timp, pornind de la haos: tablourile pe care le pictează, muzica pe care o compun, cărţile pe care le scriu şi viaţa pe care o trăiesc. Dintre toate operele, cea mai frumoasă este o viaţă bine trăită. Aş zice chiar că este opera de artă prin excelenţă!”
Radu Beligan
Radu Beligan
”Eu m-am născut într-o familie modestă, cu patru copii.
Tatăl meu, un actor cu mai puțin noroc decât mine, și-a încheiat prematur viața teatrală în urma unui diferend avut cu Mihail Sadoveanu.
Mama avea o voce frumoasă, era grecoaică, venea din țara care a inventat teatrul. Era casnică, ținea din toate punctele de vedere casa singură, până și hainele de pe noi erau croite și cusute de ea. În plus, știind foarte bine limba franceză ne-a învățat și pe noi.
Eu am fost favorizat pentru că și-au dat seama că îmi place cartea.
Părinții mei au investit tot ce puteau, ca să ajung undeva departe.”
Radu Beligan
In memoriam Radu Beligan
A plecat de pe scena vieţii un mare actor...
Actorul Radu Beligan s-a stins din viaţă, la 97 de ani, în acestă după amiază, la Spitalul Elias.
Radu Beligan a avut o bogată activitate în teatru, film, televiziune şi radio. A fost director al Teatrului de Comedie din Bucureşti, între anii 1961 şi 1969, şi director al Teatrului Naţional Bucureşti, între 1969 şi 1990. Totodată, a fost profesor la Institutul de Teatru şi Film, între 1950 şi 1965, şi a fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004, în semn de recunoaştere a activităţii sale în domeniul artei.
A fost decorat, printre altele, cu Ordinul "Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofiţer, Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur şi colan şi Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare în grad de Ofiţer, din partea Franţei. Este Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" din Bucureşti.
Actorul Radu Beligan a primit în 2011 o stea pe Aleea Celebrităţilor - Piaţa Timpului, spaţiul bucureştean dedicat marilor valori ale filmului şi scenei româneşti.
În februarie 2014, Radu Beligan a fost inclus într-un top al celor mai puternice o sută de personalităţi din lume din domeniul divertismentului, alături de actorul român în clasament regăsindu-se numeroase celebrităţi de toate vârstele, de la Hollywood, printre care Robert De Niro, Martin Scorsese, Clint Eastwood, Woody Allen, Judi Dench, Helen Mirren şi Angelina Jolie.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
luni, 18 iulie 2016
sâmbătă, 16 iulie 2016
joi, 14 iulie 2016
marți, 12 iulie 2016
luni, 11 iulie 2016
duminică, 10 iulie 2016
sâmbătă, 9 iulie 2016
joi, 7 iulie 2016
Scrisoarea adresată ÎNAINTE DE MOARTE poporului român de ARHIMANDRITUL IUSTIN PÂRVU
Popor român !
– Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi!
marți, 5 iulie 2016
luni, 4 iulie 2016
duminică, 3 iulie 2016
joi, 30 iunie 2016
Cutia Pandorei
Trăim într-o ţară în care discriminările, deşi interzise de Constituţie, sunt promovate de o clasă politică iresponsabilă.
E timpul ca poporul să fie consultat prin referendum dacă îşi doreşte un sistem de pensii speciale sau unul singur, normal, pe baza contributivităţii!
miercuri, 29 iunie 2016
Măicuţa mea
De nu ar fi plecat atât de devreme dintre noi, astăzi, mama ar fi împlinit 80 de ani.
Au trecut 23 ani de când vorbesc despre măicuţa mea numai din amintiri. Mi-e dor de ea!
În tot ce este mai frumos în existenţa aceasta o regăsesc pe maicuţa mea. Era o fiinţă simplă, frumoasă, cu frică de Dumnezeu, cu dragoste pentru oameni, o icoană de bunătate şi blândeţe.
Pe 13 februarie 1993, la 22.30, măicuţa mea a părăsit această lume, la 54 de ani, cu ochii înlăcrimaţi, după o viaţă de adevărată luptă, crescând singură trei copii, toţi minori, după ce tatăl meu, în floarea vârstei, la numai 37 de ani, plecase la Ceruri.
Timpul a trecut, însă nu mi-a putut îngropa în uitare amintirile . De anul trecut, fratele meu mai mare, Vasile, se află la câțiva pași de mormântul mamei mele, trecând la cele veşnice pe neaşteptate, mult prea devreme, tocmai în ziua de naştere a mamei mele, 29 iunie.
Şi azi, după atâţia ani, mă simt ocrotit de ea. Ce e paradoxal e că ori de câte ori am de luat o decizie cardinală, în noaptea ce precede acel moment, sunt "sfătuit", prin vis, de forţe necunoscute raţiunii.
Îmi place să cred că sfetnicul bun al nopţii este mama mea. Gândul călăuzitor, venit de undeva din tenebrele anotimpului veşniciei, dintr-o lume necunoscută, mă îmbie să aleg calea cea dreaptă.
Atâtea zile câte voi avea, îmi va rămâne vie în minte amintirea ei. Măicuţa mea a fost, este şi va fi soarele meu. Deşi e dincolo de timp, sunt convins că ea va rămâne îngerul meu păzitor!
În amintirea ei, o melodie dragă sufletului meu..
marți, 28 iunie 2016
In memoriam fratelui meu, Vasile...
În urmă cu un an, când prăznuiam pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, fratele meu cel mare, Vasile, ieşi de sub tutela timpului, trecând pragul veşniciei, taman în ziua de naştere a mamei noastre.
Mai tare decât moartea e numai iubirea, credinţa ce oferă posterităţii coroana unor amintiri de neuitat, învingând, astfel, timpul.
Prin amintiri, învingem timpul, trecând din prezent în lumea de “ieri”.
Prin cei dragi, care au plecat din lumea cu dor în cea fără de dor, îngerii noștri păzitori, primim nu doar semne călăuzitoare, ci și nădejdea că moartea nu e o boală invincibilă, că harul divin, Iubirea, trece dincolo de granițele morții, luminând ungherele vieții, arătând că salvarea se află în mâna noastră, în noi înșine.
Iubind, simt că şi dorul e mai tare ca moartea.
Dumnezeu să te odihnească în pace, dragă frate Vasile!
Mai tare decât moartea e numai iubirea, credinţa ce oferă posterităţii coroana unor amintiri de neuitat, învingând, astfel, timpul.
Prin amintiri, învingem timpul, trecând din prezent în lumea de “ieri”.
Prin cei dragi, care au plecat din lumea cu dor în cea fără de dor, îngerii noștri păzitori, primim nu doar semne călăuzitoare, ci și nădejdea că moartea nu e o boală invincibilă, că harul divin, Iubirea, trece dincolo de granițele morții, luminând ungherele vieții, arătând că salvarea se află în mâna noastră, în noi înșine.
Iubind, simt că şi dorul e mai tare ca moartea.
Dumnezeu să te odihnească în pace, dragă frate Vasile!
duminică, 26 iunie 2016
Zborul timpului
Fiind o fire romantică, un rac pur-sânge, cu bune şi rele, mă simt copleşit de melancolie în toate momentele cruciale ale vieţii.
Zborul timpului mă vindecă de iluzii în momentele aniversare...
În urmă cu 47 de ani, pe 26 iunie 1969, am văzut lumina zilei în comuna Băseşti, judeţul Maramureş, un meleag sfânt pentru mine, un adevărat cuib al copilăriei din care m-am zburătăcit în anii '80, dar de care sunt atât de legat sufleteşte încât, datorită iubirii pentru acest loc binecuvântat, l-am rebotezat Inimioara.
Oriunde aş fi, port sălaşul naşterii mele cu mine ca pe un talisman, ca pe o comoară inestimabilă, în suflet şi în amintiri.
Dorul, ca o pasăre călătoare, zboară ca vântul spre petecul de cer unde am admirat primul răsărit de soare ori de câte ori gândul mi se refugiază în citadela amintirilor din copilărie.
Trecerea timpului, chiar dacă şi-a lăsat amprenta asupra chipului meu, nu a izbutit să-şi pună pecetea şi pe felul meu de a fi, întărind ideea că tinereţea e o stare de spirit de care se poate bucura oricine, indiferent de numărul anilor pe care-i are în spate.
Deşi viaţa e o luptă, o confruntare din care nu am ieşit mereu biruitor, cred că, totuşi, am fost un răsfăţat al sorţii, iar azi, la ceas aniversar, în mijlocul celor dragi , mă simt ca în sânul lui Avraam, fericit că mi-am găsit un sens al existenţei şi mulţumit că am trecut cu bine peste mulţimea încercărilor vieţii !
miercuri, 22 iunie 2016
Zile negre pentru România
E ultima zi de „şcoală” a „nelegiuiţilor
neamului”, un alt episod al neruşinării.
După ce ieri au oferit pensii speciale
aleşilor locali, azi, parlamentarii au dezincriminat conflictul de interese, votâtând un proiect de
modificare a Statutului senatorilor și deputaților prin care parlamentarii care
și-au angajat rudele la birourile parlamentare să scape de acuzația de conflict de interese.
Fiind ultima zi de şcoală pentru “nelegiuţii
neamului”, înainte de plecarea în vacanţă, ar trebui să fie premiaţi cei mai
buni dintre ei la secţiunea de încălcare drastică a prevederilor Constituţiei, “Zile negre pentru România”, pentru modul în care
au împărţit ţara în privilegiaţi şi năpăstuiţi.
Juriul, format din cei care se gândesc
la viitorul ţării, nu a reuşit să delibereze topul premianţilor, fapt pentru
care a solicitat o probă de departajare, una de bun-simţ, să numere zilele
negre făcute românilor în ultimul mandat.
Antrenaţi de DNA, cu dexteritatea celor
obişnuiţi ca să voteze împotriva justiţiei şi pentru propriile privilegii, parlamentarii
au trecut la fapte.
Probabil, vor reveni din vacanţa parlamentară,
iar “nelegiuiţii neamului” nu se vor opri din numărat, cu gândul la alte
privilegii.
marți, 21 iunie 2016
Iresponsabilitate fără margini...
În timp ce muritorii de rând de abia îşi duc zilele, parlamentarii au oferit aleşilor locali, primari şi viceprimari, preşedinţi şi vicepreşedinţi de Consilii Judeţene, pensii speciale.
Aleşii locali vor primi pensii speciale la fel ca parlamentarii. Sumele vor fi cuprinse între 500 și 6.500 de lei, în funcție numărul de mandate și de salariu.
Cuantumul indemnizaţiei pentru limită de vârstă se acordă în limita a trei mandate şi se calculează ca produs al numărului lunilor de mandat, cu 0,55% din indemnizaţia brută lunară aflată în plată.
Indemnizaţia pentru limită de vârstă se actualizează ori de câte ori se majorează sau se indexează indemnizaţia brută lunară a unui primar, viceprimar, preşedinte şi vicepreşedinte de Consiliu Judeţean, aflat în exercitarea mandatului, cu aceeaşi dată.
Indemnizaţiile vor fi suportate din bugetele locale.
În acest context în care iresponsabilitatea clasei politice a atins cote alarmante, celor ce le pasă de viitorul ţării trebuie să militeze activ pentru abrogarea tuturor pensiilor speciale.Trebuie să găsim o soluţie pentru a opri acest dezastru!
EU
IONEL MESAROŞ
Ionel Mesaroș
VĂ MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !
Primăvara
Vară
Toamnă
Iarnă
Postări populare
Radio Whisper
