În locul Meritocrației...

"Să vă povestesc ceva, celor care nu ați trăit prin partide politice bătrâne.

Candidaturi. Se fac niște liste. Apar niște nume pe ele. Fiecare candidat vine pe o filieră: ba de putere, ba financiară, ba de influență internă, whatever.

De obicei, acești candidați nu atrag voturi pe persoană fizică. La modul că dacă-i duci într-o piață publică, îi ia lumea la fugă cu ouă clocite. Foarte puțini se salvează de oprobiul public. De ce? Pentru că-s de când lumea în politică, țara a ajuns în prag de faliment azi și oamenii îi văd vinovați la grămadă. Și pentru că unii chiar au făcut mult rău.

Revenim. Nu atrag voturi singuri. Dar au susținători în partid. Găști de interese. Susținătorii sunt concentric dispuși. Cele mai mari avantaje le vor avea cei din cercul lipit de candidat, în cazul în care acesta câștigă. Sunt și cei mai răi. Ei îi dirijează pe cei din cercul doi. Doiul dirijează treiul. Etc până nu nu știu care cerc (depinde cât e de potent candidatul și în ce anume). Ultimul cerc e larg, format din tot felul de oameni care pot aduce la vot alți oameni.

Așadar, cu excepțiile de rigoare, majoritatea candidaților nu valorează un sfanț singuri. N-au cultură. N-au pregătire. N-au caracter. N-au drag de țară și de bunăstarea ei. N-au carismă și nu atrag alți oameni. Au interese proprii și cercuri concentrice în jur. Și au un partid care poate guverna oricând. Adică pot oferi bani și avantaje ălora care slugăresc fără să mai aibă opinii personale.

Fiind ei mai mulți pe o listă, încep și luptele intestine în partid. Se bat pe niveluri. Fiecare cu fiecare și apoi elementele care compun cercurile între ele, fiecare cu categoria lui. Foarte rar apare câte o figură transversală care se bate cu toți, de sus în jos și invers sau încrucișat. Figurile acestea dispar rapid sau sunt marginalizate pentru că înțeapă "echilibrul" mizeriilor. E un fel de "La Famiglia".

Capitalul politic al unui candidat, deci, se bazează pe ce aduce el (bani, influență, putere în teritoriu) și pe cercurile din jurul lui.

Amărâții de alegători nici nu știu ce-i lovește când vine vecinul și zice:" ce băiat bun e X! L-ai văzut la televizor? Îl votez. Să-l votezi și tu".

Ca întotdeauna, vina nu e la cine cere, ci la cel care acceptă să dea. Slugile sunt pericolul real, nu candidații. Iar slugile sunt printre noi. Prietenii mei, ai tăi, ai lui, ai ei, ai noștri. Trăim unii lângă alții în societate :) "Vârful" nu valorează un sfanț singur, remember? ;)

Desigur, nu am amintit despre interesul țării. Păi nu există în această poveste.

P.s.: sunt și candidați excepționali. Ei nu au "cercuri" clasice, ci proiecte solide și admiratori informați."-Crina Dobre