"Românii au o slabă memorie a răului.
Nu ţiganul se îneacă la mal, ci românul.
Popor de oieri, noi, românii, am împrumutat ceva din obedienţa proastă a oilor.
Dacă Apostolul Pavel ar fi trăit în zilele noastre, probabil că ar fi scris aşa: "Dacă ură nu e, nimic nu e!"
România nu va fi fericită decât atunci când va înlocui blestemul "Du-te Dracului!" cu binecuvântarea "Du-te Domnului!".
Am învăţat ceva bun şi de la musulmani: să nu calc, niciodată, pe firimiturile de pâine.
Vai de ţara unde înjurătura e mai tare ca rugăciunea.
Fugiţi de omul isteric ca de un bolnav contagios! Mai devreme sau mai târziu, o să vă facă să ajungeţi mai isterici ca el.
Pământul e plin de oameni fără Dumnezeu, care trăiesc mai rău ca animalele: mănâncă, beau, se împerchează, îşi fac nevoile, adună averi, uneori calcă pe cadavre, se agită bezmetic, n-au nici un ideal, iar când îi loveşte necazul urlă şi îşi smulg părul din cap. Poate că Dumnezeu îi îngăduie tocmai ca, în comparaţie cu ei, să se vadă mai bine măreţia sfinţilor.
Dragostea e bucurie, de la un capăt la altul. Eu nu pot să fac dragoste atunci când am sufletul mâhnit, e ca şi cum aş dansa la o înmormântare.
Nu pot să plâng la înmormântări. Ceva mai presus de mine îmi spune că nu e nimic de plâns, fiindcă moartea e un episod mai trecător ca viaţa şi vom renaşte într-o altă dimensiune.''
Corneliu Vadim Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu