Începem, astăzi, cel mai greu an şcolar din ultimele două decenii. Va fi un an şcolar marcat de nevoi sub loviturile crizei, uneori, de revoltă, alteori de neîncredere. Mulţi dintre noi nu vor găsi, probabil, resursele de care au nevoie pentru a le asigura copiilor lor standardele de educaţie pe care le doresc. Mulţi dintre dascăli, care vor să dea viitorului societăţii tot ce au mai bun, vor manifesta o revoltă justificată faţă de un stat care, astăzi, îi tratează ca pe nişte paraziţi ori ca pe nişte duşmani. Mulţi dinte noi îşi vor pierde, poate, şi bruma de încredere pe care o mai au în şcoala românească.
În dubla mea calitate, de părinte şi de cadru didactic, înţeleg pefect şi greutăţile, şi revolta, şi neîncrederea. Dar, tot în dubla mea calitate, de părinte şi de cadru didactic, ştiu că principala noastră datorie este, astăzi, aceea de a apăra viitorul copiilor noştri în faţa atacurilor furibunde ale unui stat anexat de actuala guvernare şi pus la dispoziţia clientelei politice a acesteia. Un stat care, în loc de şcoli noi sau renovate, le oferă copiilor noştri stadioane cu nocturnă în sate cu drumuri de pământ, sau patinoare inutile, la preţuri umflate de 10 ori. Un stat ai cărui conducători vremelnici îi mint în campania electorală pe profesori şi pe învăţători că le măresc salariile cu 50%, pentru a le reduce apoi, cu un sfert, sub pretextul crizei, doar pentru a nu diminua punga destinată „băieţilor deştepţi” . Un stat ai cărui conducători vremelnici promovează cu obstinaţie dispreţul faţă de şcoală.
Fiecare dintre noi, părinte sau profesor, trebuie să-şi facă datoria faţă de copiii noştri. Ca părinţi, trebuie să-i învăţăm că reusita, în viaţă, este condiţionată de educaţie şi de muncă. Să le spunem că, deşi astăzi se află la putere şi defilează pe toate televizoarele, impostura agresivă, tupeul şi hoţia au picioare scurte. Că, în România viitorului, locul de muncă sau postul de conducere se vor obţine prin competenţă, capacitate de muncă, si nu prin calitatea de „copilul lui tata”, nici prin vorbe goale, ori prin spinări îndoite, chiar dacă, astăzi, îi vedem pe practicantii acestora la Palatul Cotroceni sau la Palatul Victoria. Ca părinţi, trebuie, de asemenea, să le spunem copiilor noştri că dascălii lor sunt, cei mai mulţi, oameni pregătiţi, de la care au ce învăţa, şi nu terorişti care atentează la bugetul de stat, ori trântori plătiţi degeaba.
Ca profesori, avem obligaţia să facem tot ceea ce este omeneşte posibil pentru a respinge atacul statului clientelar, fără a pune în pericol actul educaţional de care trebuie să beneficieze copiii noştri. Ştiu că vă este greu să trăiţi decent în aceste condiţii, ştiu că vă simţiţi insultaţi şi batjocuriţi, dar mai ştiu şi că reprezentaţi tot ceea ce are mai bun România în materie de valoare intelectuală şi morală. În virtutea acestei realităţi, îmi permit să faca apel la raţiunea şi la bunul-simţ care caracterizează corpul cadrelor didactice: încercaţi să vă exprimaţi revolta gândindu-vă la nevoile copiilor noştri şi la viitorul societăţii româneşti.
De asemenea, ca părinţi şi profesori, trebuie să fim conştienţi de o realitate despre care, politicienii care au anexat statul, în frunte cu şeful temporar al acestuia, răcnesc în fiecare campanie electorală, dar de care, în fapt, nu le pasă: resursa cea mai importantă a unei societăţi este resursa intelectuală, produsă şi formată în actul educaţional. Datoriile de zeci de miliarde de euro, pe care actualii guvernanţi le-au pus în cârca copiilor noştri, nu vor putea fi plătite de naţiunea de chelneri sau de tinichigii, visată de şeful statului clientelar, ci de o naţiune care produce, în primul rând, valoare intelectuală. Iar această valoare este produsă încă de pe acum, de efortul nostru comun, al părinţilor şi al profesorilor. De aceea, vă chem, în dubla mea calitate, de părinte şi de profesor, ca, în acest an şcolar, să rezistăm împreună în faţa atacului statului clientelar şi să apărăm viitorul copiilor noştri şi al societăţii româneşti!
CRIN ANTONESCU,
Preşedintele Partidului Naţional Liberal,
Părinte şi profesor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu