Cu lupa pe electori

Articol ratat…

July 6, 2013 Actualitate, Politică

Am deja o experienţă bunicică în campanii electorale, am cunoscut şi interiorizat realităţi despre care nimeni nu vorbeşte în discursurile spumoase de la televizor, am stat de vorbă la margine de drumuri cu oameni, cu români pe care am putut să-i împart repede în categorii, pentru a-i înţelege şi cataloga politic… dar nu pentru că aşa snoabă şi incorectă aş fi eu, ci pentru că atât de neinformaţi şi haotici sunt ei… care cred pe cuvânt şi idolatrizează una sau alta dintre vedetele politice ale zilei, ghidându-se în emiterea opiniilor care nu sunt personale, ci împrumutate din clişee televizate, promisiuni deşănţate sau comportamente învăţate, asta în cazul în care respectiva figură politică s-a mai aflat la conducere un mandat, sau două sau trei…

E drept că şi la filmele proaste ne uităm şi înghiţim lipsa de valoare a peliculei până la final doar pentru că în rolul principal joacă actorul nostru preferat, chiar dacă, în sinea noastră, recunoaştem că filmul este mai mult decât mediocru… aşa şi cu politica: ni se formează câte o imagine pozitivă, de obicei indusă de mesaje bine ticluite, despre unul sau altul dintre vertici şi discutăm în dreapta şi în stânga despre el, ca şi cum ar fi idolul vieţii noastre, Mesia ce nu greşeşte, nu dă în gropi, nu minte, nu fură, nu înşeală şi nu e leneş!… Nu ne place să ne contrazicem pe noi înşine şi ăsta e semn de puţină inteligenţă, aşa spun cărţile. Timpurile pe care le trăim au o dinamică năucitoare iar cine nu-şi schimbă ideea sau opţiunea e mai mult decât limitat, in conditiile in care evidenta intra in ochi! 

Pui o întrebare simplă în mijlocul cetăţenilor care au dreptul de vot şi îl şi exercită: “Voi cu cine votaţi?”… Avalanşă de răspunsuri: ţipate, urlate, trase de păr (unul îşi înfige mâinile în părul altuia), categorice, diferite, zeflemitoare, sigure, rostite în colţul buzelor… dar niciunul ARGUMENTAT, fundamentat pe informaţie corectă, bazat pe vreo idee izvorâtă din niscaiva cunoştinţe despre doctrine, ideologii, stângi, drepte sau centrări puternice în ochii nemernicilor netoţi care nu informează şi dezinformează masele în mod deliberat, având ca obiectiv clar să umple ţara de proşti merganzi pe stradă şi de scuipători de coji de seminte prajite! Se ceartă între ei, se urăsc, se dispreţuiesc, se distanţează, nu-şi mai vorbesc prietenii şi rudele între ele din cauza unor preferinţe şchioape şi slute, născute din urmărirea unor emisiuni manipulatoare de minţi, inculcatoare de idei bine gândite şi înfipte în stindardul viitorului câştig electoral.

Şi, ca să nu mai fie aşa înţeles mersul politicului pe străzile noastre, după urechea ăstora “bine intenţionaţi”, mă apucasem să fac o ordine scurtă şi concisă în ceea ce orice român cu drept de vot TREBUIE să ştie în dimineaţa zilei în care pleacă de acasă să pună stampila. Dar am ratat buna intenţie… şi tare cred că îmi va trebui ceva vreme până când îmi voi regăsi resursele izvorâte din disponibilitatea înnăscută faţă de oameni! Păi, pe cine să informez eu acum? Că cei care ar avea capacitatea să înţeleagă rezultatul muncii mele de sinteză sunt deja informaţi. Iar ceilalţi, dătătorii din buze uscate şi reci sunt aserviţi ideii că-i va salva spoiala socialista a lui Ponta. Cum mai poate un om să îşi dorească să mai facă ceva pentru indivizi bipezi care nu realizează nici măcar pericolul iminent al propriei morţi prin lihnire!

Şi de ce le-aş hrăni mintea unora care nu ştiu altceva decât să fure, să înjure, să-i scuipe pe cei din jur, să-şi educe copiii în spiritul înşelăciunii şi al lehamitei în faţa studiului sârguincios, unii care spaguiesc examenele de maturitate ale plozilor (ca să se maturizeze ăştia peste câteva sferturi de secol) si pe urma plâng pe la televiziunile strâmbe ca vor banii, daca nu le-a mers intentia de inselăciune, ori unora care îi iubesc pe Iliescu şi pe Năstase, considerând aceste personalităţi distructive ca fiind superioare celei ale Maicii Teresa, sau poate minţile unor laşi atât de mari încât nu ar avea curaj nici să strige că nu le-a intrat salariul în bancă de luni bune, numai să nu-şi supere şeful sau pe vreun politician.

Nu, nu vreau să le spun mai nimic, să moară ca proştii, fără să ştie în ce epocă au trăit, cine şi de ce i-a condus, de ce le-au plăcut manelele, de ce le-a plăcut să stea degeaba în fata OTV-ului şi a Antenelor, de ce au admirat hoţii şi i-au susţinut, sperând în mare taină că vor ajunge ca ei, iar pentru asta exersând zilnic prin furtul unei capre din vecini sau a vreunei sape care nu le trebuia în gospodărie, dar era musai de furat, să-şi facă mana pentru când vor ajunge în fruntea unora mai proşti decât ei… sau, mai bine, să moară fără să ştie că era la îndemâna lor să trăiască civilizat, aşa cum au văzut şi admirat în filme, care cât le-au înţeles… că puteau, doar printr-un simplu gest de onoare, să nu pună ştampila pe hoţi, pe penali urmăriţi de DNA, de Poliţie, de CIA, de KGB, de extratereştri, de mama lor cu lingura de supă fierbinte… tot universul îi urmărea şi Românul meu I-A SALVAT, că a simţit el că se aseamănă, că au aceleaşi vise, aceleaşi drumuri, aceleaşi perspective… Se mai trezeşte câte unul să regrete ce-a făcut, dar nici el nu ştie de ce, e doar nervos “că l-a minţit nenorociţii, i-a promis luna de pă cer şi, dă fapt, i-a dat doar dreptul să se ţină de sfoară…”

Bine că nu sunt chiar atât de mulţi şi că sunt slabi de înger, de regulă; dacă te enervezi puţin şi le bagi pumnul în gura plină cu prostii, le-o închizi repede, că n-au argumente sau încă nu au aflat că există aşa ceva. Şi pleacă de lângă tine, spunându-şi mocăneşte în barbă că te aranjează ei, că ce te dai atât de deştept şi, dacă eşti, ce?!!! Îţi arată ei, la votul următor, cine-i şeful în ţara asta!!!

Două vorbe tot spun, că nu mă lasă constituţia proprie, nu a ţării, aceea pe care mint iubiţii conducători că o vor “renova” şi pe care o pasează de la an la an, neştiind cu ce se mănâncă, că ei au vrut numai două fraze să schimbe: “voi, poporul, conduceţi” cu “noi, parlamentul, conducem” şi “Eu, Antonescu, vreau să fiu preşedinte, Băsescu nu e bun!”, dar de la atâta lucru minor la atâta muncă de revizuire e greu, greu, nu putem…

Cele două vorbe, că uit: salariul mediu din România este comparabil cu cel din Bangladesh, Cambodja sau Vietnam; România are un salariu mediu de 157 euro, iar China un salariu mediu de 171 euro; peste 65% din salariile primite în România sunt sub salariul mediu brut pe economie (2200 lei); ne aflăm pe locul 108 din 144 la calitatea sistemului de învăţământ;

3) ocupăm primul loc la analfabetism în UE cu un procent de 6% (Bulgaria – 2%, Ungaria – 1%).

Ponta ce zice, funcţionează avionul prezidential bine, a fost mulţumit?!!

Autor: Crina Dobre

Sursa- https://www.facebook.com/groups/624162427599783/