Orice început are și un sfârșit.
Viața, lupta cu problemele existențiale și cu noi înșine, ne transformă în simpli pioni pe tabla de șah a viețuirii. Anotimpul speranței, cel care ar trebui să fie veșnic, e pe sfârșite, prevestind victoria ignoranței, a minciunii și a intereselor meschine.
Mulți dintre cei care credeau în reale valori au părăsit lupta. Speranțele le-au fost secătuite.
Din nefericire, anotimpul speranței urmează tradiția anotimpurilor vieții, trecând, depărtându-ne de anii frumoși ai copilăriei, când orice vis, ca prin minune, printr-o simplă atingere cu bagheta magică, putea deveni aievea.
Astăzi, constat, cu stupoare, că a dispărut bagheta magică, aspect ce dovedește că suntem în România. Aici, nu trăim, ci doar subzistăm. Anotimpul speranței e la sfârșit pentru mulți dintre noi. Doar o minune cerească ne mai poate salva!
Sper să fiu contrazis de realitate, iar începutul sfârșitului să anunțe doar intrarea în prelungiri a anotimpului speranței...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu