Dacă ne-am iubi
cu adevărat țara, am lua atitidine față
de cei care nu se gândesc la viitorul ei
și se înfruptă din bogăția ei, cu
lăcomie , ca dintr-o pradă de război.
De am fi
recunoscători pământului unde am zărit prima rază de soare, nu ne-am lăsa
soarta în mâinile unor oameni lipsiți de integritate, condamnați sau penali, ce
ne mint cu sfântă nerușinare cel puțin o
dată la 4 ani, după care își văd de propriile interese, prăduind, pe față ori
mascat, pe cei în slujba cărora au jurat să fie.
Dacă am avea
coloană vertebrală, nu am rămâne indiferenți când e în joc destinul patriei.
Din păcate, în loc să fim uniți, în jurul unor idealuri
măreșe, așa cum ar fi firesc mai mult ca oricând în anul Centenarului Marii
Uniri, suntem dezbinați, uneori, chiar paraleli cu realitatea, acceptând
minciuna ca adevăr, iar fărădelegile ca
lege, parcă nepăsându-ne că țara se duce
pe apa sâmbetei, teren propice pentru cei ce văd în România doar o simplă
pradă.
De am vrea binele României, ne-am schimba pe noi înșine, călăuziți
de crezul: "Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă ce poţi
face tu pentru ţară!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu