Hristos s-a Înălțat!

Înălţarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la Înviere şi este una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii. Ea încheie ciclul Mântuirii Omului. Astăzi este şi Ziua Eroilor neamului. Înălţarea este cunoscută în popor şi ca Ispasul sau Paştele Cailor. În acea zi de Joi din săptămâna a VI-a de după Paşti, Iisus Înviat li s-a arătat din nou în trup ucenicilor şi Maicii Sale, i-a luat cu El în afara Ierusalimului şi i-a dus pe Muntele Măslinilor. Acolo, i-a anunţat că vor fi "îmbrăcaţi cu putere de sus" (anunţând astfel Pogorârea Duhului Sfânt, peste 10 zile) şi i-a îndemnat să se împrăştie în toate colţurile lumii pentru a propovădui. În timp ce le spunea aceste vorbe de rămas bun, Iisus i-a binecuvântat şi a început să se ridice uşor de la pământ, până a fost acoperit de un nor.

Ucenicii au rămas rămas împietriţi de uimire. Atunci au apărut alături de ei două persoane îmbrăcate în straie de un alb strălucitor (nu e greu de ghicit identitatea lor angelică) şi le-au spus: "Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer." (Faptele Apostolilor 1,11) Îngerii au vestit astfel A Doua Venire a lui Hristos, de la sfârşitul vremurilor.

Al doilea Adam
Ciclul de Mântuire se încheie: Omul a fost creat perfect de Dumnezeu şi aşezat într-un lor perfect: Raiul. Prin Păcatul Originar, Omul cade, se degradează. El devine astfel incompatibil cu Raiul perfect, aşa că este alungat pe Pământ, într-o lume grosieră şi degradată, după chipul Omului căzut.
Pentru recuperarea Omului, Dumnezeu Îl trimite pe Fiul Său, care coboară în această lume decăzută luând trup omenesc. Urmează Sacrificiul Suprem: Dumnezeirea Însăşi trece prin Moarte, pentru a-l aduce pe Om la Viaţă. Prin Înviere, trupul degradat este restaurat, redevine perfect. Dispare astfel incompatibilitatea dintre Om şi Rai, astfel că, prin Înălţare, Iisus duce trupul uman, restaurat, în locul pentru care a fost creat, alături de Dumnezeu. Aşa cum Păstorul vine după oaia rătăcită, o ia pe umeri şi o aduce înapoi la stână.

Ziua Eroilor din războaie şi din temniţe

Biserica a stabilit ca, de Înălţare, să fie prăznuiţi toţi Eroii neamului românesc "din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră", aşa cum sunt ei pomeniţi în slujbe.
Acesta poate fi un nou şi bun prilej pentru ierarhii noştri de a reflecta asupra momentului în care vor lua în discuţie canonizarea martirilor din temniţele comuniste, pe care poporul credincios îi numeşte deja, de multă vreme, "Sfinţii Închisorilor".
În ziua aceasta, creştinii se salută cu "Hristos S-a Înălţat!" - "Adevărat S-a Înălţat!", se înroşesc şi se ciocnesc ouă. De altfel, se pregătesc bucate ca de Paşti (inclusiv miel), din care e bine să se împartă şi săracilor, pentru sufletele morţilor noştri, dar şi ale eroilor neamului.

Veselul Ispas şi caii gălăgioşi

În popor, sărbătoarea se mai numeşte şi Ispas. Acesta este un personaj mitic, care ar fi fost martor ocular, alături de ucenici, la Înălţarea Domnului. Ispas ar fi fost un om bun şi mereu vesel. După modelul lui, toţi oamenii trebuie să fie de Înălţare bine dispuşi, să nu-şi facă supărări unii altora.

Tot de Înălţare se mai spune că ar fi Paştele Cailor (sau Joia Iepelor). O legendă transilvană istorisește că, după Naşterea lui Iisus, la care au asistat şi animalele din Iesle, boii, oile şi asinii au păstrat linişte, pentru a-l lăsa pe Prunc să doarmă.
Doar caii făceau gălăgie. Drept care, Maica Domnului i-ar fi blestemat să mănânce, dar să nu se sature niciodată, cu excepţia unei singure zile din an. Şi atunci, doar pentru o oră. Acea zi ar fi Înălţarea.