La 23 februarie 2012 se-mplinesc 93 de
ani de la moartea marelui patriot Gheorghe Pop de Băseşti. S-a născut la
1 august 1835 în satul Băseşti din plasa Cehu Silvaniei (Sălaj),
actualmente judeţul Maramureş, sat situat la poalele Codrului; din
părinţi Petru Pop de Băseşti şi Susana Pop de Turţi, judeţul Satu Mare,
ambii părinţi de viţă nobilă.
La 1860 se căsătoreşte cu Maria Loşonţi,
căsătorie binecuvântată cu două fete: Maria Carolina (alintată „Linuca
cea dragă”) care, din nefericire, după un an se stinge din viaţă, şi
Elena Gheorghina care, prin căsătorie a devenit Elena Hossu Longin, o
familie venerabilă de mari patrioţi.
Mai reamintim că Gheorghe Pop de Băseşti a
fost un apărător fervent şi un susţinător al şcolii româneşti. El a
iniţiat şi organizat, la Băseşti, în 1870, o consfătuire pregătitoare în
vederea constituirii unei Asociaţii care să apere interesele
învăţământului românesc şi a slujitorilor săi faţă de politicile tot mai
agresive pe care le promovau guvernele de la Budapesta. Astfel, la 10
septembrie 1871, în adunarea ţinută la Şimleul Silvaniei ia fiinţă
Reuniunea Învăţătorilor Români Sălăjeni (RIRS), asociaţie profesională.
Cu această ocazie Gheorghe Pop de Băseşti şi Andrei Cosma au fost aleşi
preşedinţi de onoare.
Sediul permanent al RIRS s-a stabilit la Băseşti.
Gheorghe Pop de Băseşti intră în politică
şi candidează în Cercul electoral Cehu Silvaniei obţinând trei mandate
consecutive: 1872, 1875 şi 1878. Pentru cel de-al treilea mandat, în
Dieta de la Budapesta, s-a dat o luptă aprigă deoarece grupul de
parlamentari români era tot mai restrâns. In calitatea sa de deputat a
reprezentat cu mare cinste şi curaj interesele sălăjenilor , precum şi
ale tuturor românilor din Transilvania. El intervine în Parlament şi
afirmă:” Pentru Irlanda statului maghiar, care este Transilvania
nenorocită!…noi stăruim pe aceste plaiuri mai bine de două mii de ani.
Toate durerile şi toate nădejdile ne leagă de pământul pe care trăim”.
În anul 1879 Gheorghe Pop de Băseşti ia
atitudine faţă de noua Lege şcolară Trefort, care prevedea introducerea
obligatorie a limbii maghiare în şcolile poporale şi confesionale. El
consideră că Legea aceasta este un adevărat pericol pentru învăţământul
românesc. Cu privire la această Lege, el afirmă în Parlament:” Proiectul
de Lege în discuţie e cea mai cumplită năpastă ce poate veni asupra
ţării; …Cucuta veninoasă a zavistiei şi a neînţelegerilor semănate de
această lege, la însăşi temelia ţării, va duce la nimicirea ei.”
La 12-14 mai 1871 se convoacă la Sibiu
memorabila Conferinţă generală a reprezentanţilor alegătorilor români
din Banat şi Ungaria care consfinţeşte actul de naştere a Partidului
Naţional Român care adoptă un Program în nouă puncte privind lupta
pentru interesele românilor. În iunie 1881 Gheorghe Pop de Băseşti
candidează pentru un nou mandat la Cehu Silvaniei. De această dată
guvernanţii maghiari au plănuit din timp să împiedice cu orice preţ
alegerea sa in Dieta de la Budapesta.
În perioada imediat următoare, din
iniţiativa fiicei sale Elena Pop s-a înfiinţat Reuniunea Femeilor Române
Sălăjene (RFRS), ocazie cu care Gheorghe Pop de Băseşti a fost ales
membru fondator. Tot la Băseşti, în 1908, ia fiinţă o filială a ASTREI
din Sibiu, astfel că Băseştiul devine cu adevărat un centru de
spiritualitate şi de luptă politică a românilor din zona Codrului şi
Sălajului. „Badea George”, cum i-a zis Nicolae Iorga, era sufletul şi
amfitrionul tuturor activităţilor acestor asociaţii şi cu marea sa
generozitate şi dragoste le oferea ajutoarele necesare.
În anul 1892, în urma Conferinţei P.N.R.,
noua conducere avându-i în frunte pe Ion Raţiu, preşedinte, şi Gheorghe
Pop de Băseşti, vicepreşedinte, hotărăşte formarea unui grup de lucru
pentru redactarea Memorandumu-lui şi înaintarea lui la Curtea de la
Viena, misiune în sarcina lui Gheorghe Pop de Băseşti. Delegaţia n-a
fost primită la Împărat , iar în august 1919, când trupele române au
ocupat Budapesta, plicul cu Memorandum-ul a fost găsit nedesfăcut.
Instanţele de judecată ale vremii i-au condamnat pe Memorandişti,
printre care, Gheorghe Pop de Băseşti a primit un an de închisoare de
stat ,în Ungaria. În timpul procesului, în faţa Instanţei de judecată
Gheorghe Pop de Băseşti a dat dovadă de mare curaj şi patriotism. El a
afirmat răspicat:” Ceea ce se discută aici, domnilor, este însăşi
existenţa poporului român”…”Existenţa unui popor nu se discută, se
afirmă”…. „ De aceea nu mai suntem aici acuzaţi, suntem acuzatori”.
După moartea preşedintelui martir, Ion
Raţiu din 7 decembrie 1902, Gheorghe Pop de Băseşti preia conducerea
P.N.R., în calitate de vicepreşedinte, iar din 1905 devine preşedinte,
până la împlinirea marelui său vis – Marea Unire din 1918.
În 1905, Gheorghe Pop se hotărăşte să
reintre în viaţa politică şi candidează pentru un nou mandat la Cehu
Silvaniei. Hoardele de bătăuşi unguri veniţi şi din alte localităţi,
s-au năpustit asupra românilor alegători şi a candidatului lor,
bătându-i cu sălbăticie, zădărnicind alegerea deputatului român.
La 12 noiembrie 1918, Consiliul Naţional
Român Central al PNR, convoacă Marea Adunare Naţională în Cetatea Unirii
Alba Iulia, pe ziua de 1 Decembrie 1918. La Adunarea Naţională,
Gheorghe Pop de Băseşti a fost declarat şi ales preşedinte. Octogenarul
Preşedinte, cu emoţie şi lacrimi de bucurie în ochi, deschide Marea
Adunare Naţională rostind:”Am venit chiar şi dacă această cale m-ar
costa viaţa, căci de-acum, pentru mine nu mai rămâne alta decât să zic
şi eu cu dreptul Simion din Scriptură: „Acum slobozeşte, Doamne, pe
robul tău în pace”… „că mi-am văzut visul cu ochii”!
Obosit de-atâta zbatere pentru cauza
neamului său şi sub povara celor peste 83 de ani pe care îi avea, căzând
la grea suferinţă, Gheorghe Pop de Băseşti se va stinge ca o sfântă
lumânare, trecând în eternitate la 23 februarie 1919, în dragul său
Conac de la Băseşti.
Ultimele clipe ale vieţii sale a avut
parte şi de mângâierea divină văzându-i pe militarii români, veniţi de
la Cehu Silvaniei, spre a aduce omagiul lor marelui tribun.
Elena
Pop, căsătorită Elena Hossu Longin, a continuat măreaţa operă a
părintelui său; ea se găsea întotdeauna în fruntea tuturor acţiunilor şi
activa cu fermitate în domeniul cultural, social şi filantropic,
arătându-şi înaltele virtuţi faţă de oropsitul şi subjugatul neam
românesc. Împreună cu preotul Ilie Călăuz, protopop al districtului
Silvania, a cumpărat un teren în centrul localităţii Cehu Silvaniei,
pentru ridicarea unui lăcaş de cult românesc. În 1937 este înălţată
biserica , în stil neobizantin-brâncovenesc şi casele parohiale.
Biserica a primit hramul „Sfântul Mare
Mucenic Gheorghe” în semn de pioasă recunoştinţă marelui tribun. La
dorinţa Elenei Hossu Longin, pe uşa din dreapta, uşa diaconilor, a
iconostasului, care-l reprezintă pe Sf.mr. Mucenic Gheorghe, călare pe
cal alb, ucigând balaurul cu suliţa, i s-a pictat chipul din tinereţe al
bunului său tată, Gheorghe Pop. Tot ea se-nvredniceşte şi donează
clopotul mic; un iconostas, amvon şi alte obiecte de cult.
Din documentele arhivistice ale Parohiei
mai aflăm că preotul Ilie Călăuz s-a adresat Ministerului Cultelor, în
1937, arătând printre altele: „ S-a zidit acest Sion a Domnului pe locul
istoric unde marele luptător şi apărător al drepturilor românilor,
Gheorghe Pop de Băseşti a fost crunt bătut şi sângele lui a sigilat
acest loc”… „Temelia acestui sfânt lăcaş s-a aşezat chiar la o sută de
ani de la naşterea vajnicului luptător şi Preşedinte al Adunării
Naţionale de la Alba Iulia”.
Sursa:http://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu