Toamna s-a furișat peste noapte în Arena Timpului. Urmează ca încet să-și intre pe deplin în drepturi. Zilele se vor scurta simțitor, soarele va zâmbi mai rar pământului, iar covorul de frunze ruginii se va îngroașa de la o zi la alta, pregătind patul naturii pentru anotimpul alb.
Cu toate acestea, parfumul toamnei se întețește clipă de clipă, răspândind nostalgii și tristeți, aruncând în treacăt peste fața obosită a naturii un voal de sub care va răsari, tainic, melancolia cu gust de dor și o romanță îmbălsămata cu licoare de crizanteme și frunze ruginii.
Brațele nevăzute ale vântului împrăștie pretutindeni mângâierile toamnei, apoi ridică spre cer ochii celor obidiți, cerând încă o rază de soare, o nouă zi, un strop de speranță și, de ce nu ,o picatură de fericire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu