La noi,după Revoluţia din '89 , bătaia pentru ciolan a fost una deschisă. Politicienii au făcut orice doar într-un singur scop: obţinerea sau menţinerea ciolanului. Deşi au existat ideologii, locul lor a fost luat doar pofta pentru un ciolan gras şi suculent tocmai bun de devorat.
În ultima vreme , mai mulţi membri marcanţi ai PDL fug fie la PNL ,fie
la PSD, invocând faptul că „aşa nu se mai poate” în partidul condus de
Emil Boc. Morala politică deşteptată în ei dintr-o dată îi îndeamnă să
părăsească partidul de guvernare. De ce nu au făcut-o anul trecut, sau
acum doi ani, sau poate chiar după ce PDL a intrat la guvenrare, doar un
specialist în „ciolane” poate să spună.
Astăzi,senatoarea PDL Plăcintă a devenit de-a noastră ,liberală,trecând în umbră activitatea ei când a girat ,prin vot ,măsurile de austeritate .Nu pot să înţeleg acest comportament politic al PNL.Dacă înainte de momentul plecării lui Frunzăverde din PD înţelegeam aceste compromisuri,acum,când USL-ul a devenit în mod legitim ,după alegerile locale din 10 iunie,o forţă nu mai înţeleg acest comportament bizar,chiar dacă în cazul Plăcintă e vorba de reîntoarcerea fiicei rătăcitoare.La fel ,nu înţeleg pe plan local o asemenea conduită atâta vreme cât X sau Y au lucrat în detrimentul românilor ,sprijinind politica inumană a regimului Băsescu.
Peste „termitele” pediste vor veni, cel mai probabil, alţii, pentru care postul cel lung se va încheia odată cu alegerile generale din toamnă. Pofta de ciolan se întrevede încă de acum în USL prin fricţiunile create de dorinţa prin care unii sau alţii doresc să-şi propulseze cât mai mulţi oameni în posturi bune. Oare câtă carne mai are pe el ciolanul numit România? Atât cât mai este, politicenii slăbiţi de atât post vor ronţăi până când vor da de albeaţa osului, cu o poftă demnă de o lăsata a secului.
Atunci vom vedea ce înseamnă postul adevărat. Poate , atunci, când nu va mai fi ciolan, va apărarea o nouă clasă de politiceni, dornici ca mai întâi să crească şi să îngraşe porcul înainte să-i atace ciolanele.Oare vom prinde noi asemenea zile fericite?
Peste „termitele” pediste vor veni, cel mai probabil, alţii, pentru care postul cel lung se va încheia odată cu alegerile generale din toamnă. Pofta de ciolan se întrevede încă de acum în USL prin fricţiunile create de dorinţa prin care unii sau alţii doresc să-şi propulseze cât mai mulţi oameni în posturi bune. Oare câtă carne mai are pe el ciolanul numit România? Atât cât mai este, politicenii slăbiţi de atât post vor ronţăi până când vor da de albeaţa osului, cu o poftă demnă de o lăsata a secului.
Atunci vom vedea ce înseamnă postul adevărat. Poate , atunci, când nu va mai fi ciolan, va apărarea o nouă clasă de politiceni, dornici ca mai întâi să crească şi să îngraşe porcul înainte să-i atace ciolanele.Oare vom prinde noi asemenea zile fericite?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu