Îngerul şi ghiocelul

Într-o zi, un înger zbura în văzduhul limpede legănându-se printre stelele strălucitoare. La fiecare stea se oprea şi culegea o floare la întâmplare. Şi după ce adunase câte una din fiecare lume a universului, făcând astfel în braţe un buchet ceresc, s-a pogorât pe Pământ şi a cules şi de aici o floare la întâmplare.

Apoi, urcă din nou la cer şi dispăru sub bolta de azur. Florile de pe Pământ, care îl zăriseră pe îngerul strălucitor, fără a vedea însă şi floarea ce o luase, se întrebau geloase care dintre ele era fericita surioară pe care o alesese îngerul şi o luase cu sine.

– Este un trandafir, spuneau trandafirii.

– Este un crin alb ca şi el, spuneau superbii crini.

– Nu, este o floare de portocal cu parfum divin, încercau

să convingă portocalii.

– Vă spun eu, suratelor, că nu poate fi decât o lalea, strigă

fălindu-se o lalea splendidă.

Chiar şi violeta, atât de modestă de obicei, aspira la cinstea de a avea o soră în Rai şi susţinea cu blândeţe că îngerul luase cu el o violetă.

Singur, ghiocelul stătea deoparte, în tăcere. Celelalte flori

uitaseră de el.

Deodată, din înaltul cerului o lacrimă ca o perlă căzu şi prinse a străluci pe ghiocelul cu tulpiniţa frântă.

Îngerul nu mai apăru; însă o voce divină străbătu văzduhul înmiresmat, ca o rugă blândă şi necontenită.

– Biată floare, zise , floare cu adevărat modestă;

pentru că te-am vătămat, cere-mi o răsplată; spune-mi, ce doreşti?

– Mai nimic, răspunse ghiocelul.

– Vrei parfumul trandafirului?

– Nu.

– Strălucirea lalelei?

– Nu.

– Albastrul brebenelului?

– Nu.

– Frunza parfumată a lămâiului?

– Nu.

– Atunci, ce doreşti?

– Pentru că îţi face plăcere să-mi oferi un dar, Stăpâne, dă-mi voie să mă nasc şi să înfloresc iarna, sub zăpadă şi promoroacă şi fă ca la mireasma mea îmbătătoare, la apariţia mea binecuvântată, oamenii înăspriţi şi înfriguraţi de vânt şi de ger să se simtă încălziţi şi întăriţi de speranţa apropiatei primăveri, a soarelui de foc cu raze divine.

Din ziua aceea, ghiocelul este totdeauna prima floare care ne zâmbeşte după urâcioasa iarnă, alb ca şi cum ar mai purta încă urma lacrimii sfinte.

Iulia Hașdeu

Legenda lui Dragobete...

,,Bătrânii spuneau că Dragobete era feciorul unei preafrumoase femei, Dochia, despre care se credea că ar fi fost fiica lui Decebal, şi… că însuşi Traian, Împăratul romanilor, ar fi dorit-o de soţie. Cine o vedea cu părul bălai împletit în două cozi ce-i atârnau pe spate, cu ochii precum seninul cerului, cu obrazul alb ca marmura şi cu buzele roşii cu miresme de frăguţe, rămânea înmărmurit de frumuseţea ei. Fata locuia într-o colibă la poalele muntelui, şi avea o turmă de mioare pe care o ducea, zilnic, la păscut, în poienile cu iarbă fragedă. Într-una din zile, vrăjită de culorile delicate ale florilor şi de miresmele lor îmbătătoare, a înnoptat pe malul lacului din care îşi adăpa mioarele. Era o noapte cu lună plină, şi Dochia a adormit pe un pat de flori, surâzând în somn. Pe la miezul nopţii, când fata dormea dusă, din adâncul muntelui s-a ridicat un nor de ceaţă care a acoperit lumina lunii, şi a învăluit într-o tandră îmbrăţişare, trupul fecioarei adormite…A doua zi, când a deschis ochii, soarele era la amiază. Trezită ca dintr-un somn lung, a privit împrejurul ei, şi totul i se părea schimbat. Pe buze, mai purta încă… mireasma delicată a unui sărut. Neştiind ce-i cu ea, s-a privit în oglinda lacului, iar pădurea a început a fremăta, şi un glas duios de fluier se auzea în depărtări…

Viaţa şi-a continuat cursul normal, dar Dochia nu ştia ce se întâmplă cu trupul ei, care se schimba… din zi în zi. La 9 luni, de la întâmplarea cu Ceaţa, pe 24 februarie, a venit pe lume Dragobete. Ursitoare şi naşe i-au fost patru zâne,Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna. Fiecare dintre ele i-au adus în dar ceea ce au crezut că-i mai frumos şi mai util în viaţă. Primăvara i-a semănat în inimă Iubirea, dăruindu-i prospeţimea florilor şi tinereţea fără bătrâneţe. Vara nu s-a lăsat mai prejos, şi i-a dăruit copilului, căldura iubirii, împlinirea dragostei şi dulceaţa fructelor. Zâna Toamnă i-a adus în dar un fluier care să-i ţină de urât, dar care să-i şi înveselească pe oameni cu cântecele lui. În sfârşit, naşa-Iarnă i-a ţesut un strai alb cu sclipiri de diamante. Ca cingătoare, i-a dăruit un brâu roşu… cusut cu perle. Straiul era astfel conceput… încât creştea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat.

Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea şi ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un flăcău vesel ce cânta din fluier şi iubea fetele care îl priveau ca pe un zeu. Fecioarele, care îl întâlneau şi îi simţeau privirea vrăjită, uneori chiar sărutul de foc, se jurau că el venise de pe alt tărâm. Tot bătrânii… spuneau că ar fi fost o scânteie de adevăr în cele afirmate de fete. Pentru că nimeni nu ştia cine îi este tată, se zvonea că ar fi fost zămislit de chiar Duhul Muntelui, în timpul împreunării cu Dochia, când acesta s-a transformat în ceaţă… Adevărul este că, o perioadă de timp, nimeni nu l-a mai zărit pe fecior, şi nici nu i-a mai auzit cântecul fluierului.

În creierul muntelui, într-o peşteră pe ai cărei pereţi creşteau „flori de piatră” în buchete albe, albastre, cenuşii, roz şi violet, trăia un bătrân Înţelept. Pe când păştea oiţele în poiana în care fusese zămislit, băiatul s-a pomenit faţă în faţă cu acest Înţelept care i-a spus pe nume şi l-a îndemnat să-l urmeze. Înmărmurit de surpriză, Dragobete l-a urmat fără a spune o vorbă. Devenindu-i ucenic, el a deprins învăţătura tainică de a citi în Cartea secretă a Naturii. Astfel, recunoştea plantele de leac, ştia a vorbi cu păsările, înţelegea semnele magice ale pădurii, nemaifiindu-i frică de fiarele sălbatice.

Când a revenit în lume, aceasta l-a primit cu braţele deschise. Mai mult ca oricând, trezea iubirea în inima fetelor. Călătorea cu viteza gândului, şi se înfăţişa acolo unde era chemat…Bărbaţii îl îndrăgeau şi ei. Nimeni nu ştia care este secretul care-i făcea pe bărbaţi să-l placă, şi să nu fie gelos pe el. Asta, până într-o zi, când un bătrân a dezvălui secretul. Pe vremea când era flăcău, în seara de 23 februarie, Dragobete li se arăta în vis feciorilor de însurat… şi-i învăţa secretele iubirii. Totul se făcea sub jurământ…Bătrânul a rupt tăcerea, întrucât, având peste 100 de ani, se considera a nu se mai afla sub jurământ.

Legenda spune că, după sute de ani de vieţuire pe pământ, timp în care oamenii acestor meleaguri învăţaseră a iubi, iar învăţătura se transmitea din tată în fiu, şi de la mamă la fiică, Spiritul Muntelui şi-a chemat copilul la pieptul lui. La cererea tatălui, Maica Domnului, l-a transformat într-o plantă magică, numită Năvalnic. Astfel, Dragobete zis şi Năvalnic, doarme în „carnea” tatălui, renăscând în fiecare primăvară… Şi, în mileniul 3, unele fete, chiar şi femei ale acestui popor, mai cred încă în puterea magică a năvalnicului.

Ele poartă în sân o punguţă de mătase în care ţin năvalnic. E un semn de preţuire şi de aducere aminte a celui care a fost Dragobete, „zeul” Iubirii la români.

Vă întrebaţi ce s-a întâmplat cu Dochia? Răutăcioşii spun că ar fi devenit o babă rea şi încăpăţânată. Ei mai spun că, în luna martie, ar fi îmbrăcat 9 cojoace şi a urcat cu oile pe munte. Pentru că era cald, ea a început a-şi da cojoacele jos, rând pe rând, iar într-o noapte geroasă s-a transformat în stană de piatră împreună cu turma sa. Alţii, mai înţelepţi, susţin că Dochia s-a dus la iubitul său, Muntele Ceahlău, şi i-a cerut acestuia s-o transforme în stană de piatră… ca să fie veşnic împreună…"

Pensia militară de stat

 

Ce îi îndreptățeste pe militarii români să primească pensie militară de stat, așa cum primesc și militarii statelor membre NATO:

- sunt singura categorie socio-profesională ale căror activități sunt similare muncii forțate;

- sunt singura categorie socio-profesională care este platită la zi de muncă și nu la oră;

- sunt singura categorie socio-profesională care depune jurământ față de țară că o va apăra chiar cu prețul vieții.

- sunt printre puținele categorii socio-profesionale care au drepturi anulate și/sau reduse;

- sunt printre putinele categorii socio-profesionale care actionează după standarde europene, respectiv standarde NATO, și participă la misiuni externe la fel ca orice militar al oricărui stat membru al organizației;

- sunt printre puținele categorii socio-profesionale care au regulamente severe și restrictive ale activității lor și un risc ridicat în exercitarea profesiei (în Codul Penal există un capitol special destinat militarilor);

- sunt printre puținele categorii socio-profesionale care au legi și regulamente care să le reglementeze și viața.

Surprize majore si din partea Comisiei de Aparare din Camera Deputatilor! Prin noul proiect de lege initiat, membrii comisiei demonstreaza un respect deosebit fata de armata, si o responsabilitate de exceptie fata de apararea nationala Romaniei!

Comisia de Apărare din Senat, a introdus pe ordinea de zi. un proiect de lege, care va aduce o serie de corectii legislatiei privind pensionarea si alte drepturi financiare, acordate personalului militar! Dar si anumite obligatii. Cele mai importante prevederi:

a) 1000 lei lunar in plus la pensie, fiecarui cadru militar si SGP, pentru fiecate garnizoana schimbata la ordin. Prevederea apartine insusi presedintelui comisiei, dl. C-tin Sovaiala de la grupul PNL, care a stabilit pe buna dreptate, ca militarii sunt singurii cetateni care pot fi mutati oricand dintr-o localitate in alta, impotriva vointei lor. "- Asta este deportare domnilor si domiciliu fortat, militarii trebuie recompensati cu ceva pentru aceasta imensa inechitate in raport cu ceilalti cetateni.", a mai adaugat presedintele comisiei.

b) Cadrele militare care au urmat si licee militare, 25% in plus la solda, respectiv la pensie. Cei 4 ani se considera vechime in alte conditii in serviciul militar, respectiv la pensie. Propunerea apartine domnului deputat USR Falcoi - militar in rezerva (fost pilot de supersonice). " - Corectam astfel una dintre ele mai mari inechitati din sistemul militar. Cei cu licee militare, nu au la acest moment nici un avantaj fata de ceilalti militari care au batut-o in cap la la licee civile forestiere, de muzica si altele. Va dati seama, cei cu licee militare au regim de cazarma timp de 4 ani, in timp ce ceilalti cu licee civile, o zguiduie prin cluburi, baruri, la curve si la Vama Veche. Iar la salarii si la pensii, si unii si altii au acelasi regim. Mai e o faza. Cei din licee militare nu au dreptul sa dea examen la orice academie sau scoala militara, ci au o optiune limitata, respectiv, primesc repartitie sa dea exament, in functie de media de absolvire. Asta inseamna ca trebuie sa traga la toate materiile de liceu, pt. a avea medii superioare. Pe cand cei din licee civile, o bat in cap 4 ani, invata fix la 2-3 materii la care urmeaza sa dea examen, iar la restul materiilor au 5 pe linie, stiti doar ca si c5 ala, e la misto. Si asa s-a ajuns ca un absolvent de liceu militar cu 9,50 sa nu poata sustine examene la Academia Fortelor Aeriene - de exemplu, intrucat ultima medie admisa de acel liceu militar pt. a sustine examen la AFA este de 9,80. In schimb, poate sustine examen la AFA un absolvent de liceu civil care a terminat liceul cu media 7 sau cu 6.50".

c) Dublarea soldei pt. cadrele militare si SGP care isi desfasoara serviciul in localitatile unde populatia de etnie română este minoritara (jud. Harghita, Covasna, partial jud. Mures si jud. Bihor), precum si acordarea unui spor la pensie cadrelor militare si SGP, de 10% pt. fiecare in care au activat in zonele in care etnicii români sunt minoritari. Cadrele militare si SGP, care dupa trecerea in rezerva opteaza sa se stabileasca in localitatile cu populatie unde etnicii romani sunt minoritari, beneficiaza in plus dupa iesirea la pensie, de inca o indemnizatie lunara echivalenta cu cuantumul pensiei de serviciu. Propunerea apartine domnului deputat Fifor - din PSD, care iata ce a declarat; " - Domnilor, haideti sa nu ne ..ăcam pe noi! Noi o frecam la rece prin Craiova, Bucuresti, Iasi sau Constanta! Dar daca ar fi sa fim mutati cu serviciul si familiile prin Harghita si Covasna, sa ne mai fie amenintate permanent si vietile, asa cum patesc militarii si familiile lor din secuime, multi dintre noi s-ar sinucide, din depresie. Nu uitati ca revolutia in Tinutul Secuiesc, a inceput cu 6 cadre militare carora revolutionarii le-au taiat gatul. Si s-a terminat abia prin martie 1990, dupa injunghierea comandantului garnizoanei din Tg. Mures. Cinstit acum, este mare diferenta sa ai copiii la gradinita in Caracal, fata de o gradinita din Miercurea Ciuc, unde copiii de romani sunt marginalizati, batuti si terorizati pe motiv ca sunt români. Sau sa nu iti angajeze nimeni nevasta in Covasna, pe motiv ca este nevasta de militar roman! Asa ca ii recompensam pe militarii aflati in situatia mentionata, pt. ca nu noi, ci ei mai tin acele zone alipite la Romania!"

d) Acordarea statutului de veteran cu drepturi similare veteranilor din TO, militarilor din unitatile care au intrat in dispozitiv de lupta - la invadarea Cehoslovaciei de catre URSS in anul 1968, militarilor care au actionat pentru stabilitatea Romaniei - in zonele cu tulburari etnice in anii 1989-1990, precum si militarilor din unitatile care au intrat in dispozitiv de lupta - pe timpul razboiului din fosta Iugoslavie. Propunerea apartine dl. general Chelaru - din partea AUR si dl. deputat Kulcsár Terza JózsefGyörgy - din partea UDMR. Iata ce a declarat generalul Chelaru. "- Domnilor, multi nu cunoasteti. In 1990 a fost o rebeliune de proportii in numitul Tinut Secuiesc. Poate unii ati vazut la TV, cate ceva despre evenimentele de la Tg. Mures, cu Cofariu, bataile de strada si altele. Evenimente au fost peste tot in zona, dar au dat numai de la Tg. Mures, intrucat nu erau atatea televiziuni ca acum, sa lea dea publicitatii. Toata populatia de etnie maghiara s-a rasculat atunci, contra populatiei minoritare romanesti. Atmosfera era ca in Ghaza. Politia si jandarmii nu au avut nicio sansa in fata revoltei generalizate a 2 milioane de locuitori. Si care daca nu era armata, acea zona ar fi avut deja 31 ani de independenta. Eu am organizat totul, am actionat cu intreaga cercetare a armatei romane si cu unitatile militare din zona. Ce proceduri? Bataie ca in codru! Am anihilat sutele de cuiburi de revolta cu organizare paramilitara, sat cu sat, cartier cu cartier, gașcă cu gașcă. Un an de zile au stat trupele in alerta in acea zona. Am adus intariri de blindate, trupe de parasutism si alte mijloace, dar numai pentru intimidare, intrucat nu aveam voie sa le folosim. Asa ca militarii nostri au luptat in focare create de etnicii maghiari, cu mainile goale, cu paftaua, cu lopata mica. Si asta zi de zi si ceas de ceas, timp de 1 an. Fara remuneratii in plus, diurne in euro si altele. Am avut si militari raniti in confruntari. Iar militarii din secuime, sa nu merite si ei domnilor, statutul de veteran, dupa ce ca au mentinut cu succes in cadrul Romaniei, un teritoriu care putin a lipsit sa nu isi declare independenta? Cu ce este mai veteran militarul care a patrulat 6 luni in Afganistan cu o pusca in spate, fata de militarul care a facut acelasi lucru cu manile goale in zona secuiasca?" "- a adaugat generalul Chelaru, care si-a manifestat si surprinderea ca el si militarii care au actionat atunci pt. mentinerea integritatii teritoriale a Romaniei, nu au fost inca cercetati si penal.

Cat priveste actiunile de recompensare a militarilor care au intrat in dispozitiv de lupta la invadarea Cehoslovaciei, propunerea de acordarea a titlului de veteran a venit fix de la CSAT, via presedintia Romaniei. " - Corectam o eroare a trecutului. Daca nu erau acei militari care au actionat cu fermitate in 1968, azi eram cu tot cu Bucuresti, parte a RSS Moldovenesti, probabil a lipita regiuni autonome gagauze" - a adaugat presedintele Romaniei!

Legat de acordarea statului de veteran, militarilor care au intrat in dispozitiv de lupta la sfartecarea Iugoslaviei de catre NATO! Propunerea a venit chiar din partea Ambasadei SUA, care a declarat ca desi militarii romani nu au bombardat efectiv Serbia, punerea spatiului aerian la dispozitie de catre Romania, a insemnat un ajutor la fel de insemnat ca ajutorul acordat de Romania in Irak si in Afganistan, pt. jefuirea resurselor celor 2 state, de catre trupele SUA. Asa ca se acorda statutul de veteran si militarilor implicati in distrugerea Iugoslaviei!

e) Vizita medicala anuala - mai exact un set de investigatii care suplimenteaza pe cele uzuale din pachetul destinat medicinei de familie, pentru toate cadrele, SGP si pentru soldatii/gradatii cu statut de militar in termen, aflati in rezerva (pentru cei care au obligatia de mobilizare in caz de razboi: cadre - pana la varsta de 63 ani, soldati si gradati pana la varsta de 55 ani). Propunerea a venit din partea M.Ap.N. , prin prisma Gl. Rosu de la Relatia cu Parlamentul. Iata ce a declarat generalul:" - Domnilor deputati, dupa cum cunoasteti cadrele militare si SGP pensionati, nu ajung direct moaste, ci intra prima data in rezerva armatei. Adica, daca incepe razboiul, respectivii sunt scosi din pensie si trimisi pe front Faza este ca dupa ce se pensioneaza, nici pulea nu mai stie daca cei in rezerva, mai indeplinesc criteriile medicale ca cei in cauza sa poata fi mobilizati. Si ne trezim ca incepe la noapte razboiul, noi mobilizam armata pe hartie, si ne trezim cu cadre militare si SGP la razboi, care fie ca au vreun picior amputat, fie au Alzheimer sau coloana in suruburi. De aceea, Directia pentru Relatia cu Parlamentul unde eu am cel mai mare grad militar, am propus cele mentionate! Va multumesc!"

f) Convocarea cadrelor militare, a soldatilor si a gradatilor in rezerva, cu scop de mentionare si perfectionare a deprinderilor, pe durata a 2 saptamani, anual. Incepand din anul al 3-lea de la data trecerii in rezerva. Perioadele anuala de convocare pot fi cumulate, dar fara a depasi 6 saptamani la un interval de 3 ani. Pe perioada convocarii, militarii mentionati beneficiaza de solda, care se cumuleaza cu veniturile obtinute in mod curent (pensie sau salarii). Propunerea a venit tot din partea M.Ap.N., Directia Mobilizare, care a subliniat fapt ca degeaba avem pe hartie subofiter la mobilizare incadrat mecanic conductor TAB, intrucat daca unitatea de incadrarea este incadrata cu Piranha V, subofiterul in cauza nici nu stie pe unde sa se urce in masina blindata, daramite sa mai actioneze si sistemul de detectie termica a tintelor inamice.

g) Soldatii si gradatii cu statut de militari in termen, trecuti in rezerva, beneficiaza până la împlinirea vârstei de 55 ani (vârsta maximă până la care pot fi menținuti in rezerva), lunar, de 25% din solda aferenta ultimei functii detinute, actualizata la nivelul soldei soldatilor si gradatilor profesionisti. Dupa scoaterea din evidentele armatei (după vârsta de 55 ani), soldatii si gradatii care au avut statut de militari in termen, beneficiaza de o indemnizatie in cuantum de 25% din pensia aferenta ultimei functii detinute, actualizata la nivelul soldei soldatilor si gradatilor profesionisti. Propunerea a venit in mod surprinzator, din partea guvernului, la cererea expresa a premierului Cîțu. Iata cum a argumentat premierul, cererea sa: " - Eu de exemplu, nu am facut armata, am avut probleme cu capu'. Nici Bulai de la USR nu a facut-o, ca s-a desfiintat stagiul militar! Asa ca noi nu avem statut de militari in rezerva, suntem privilegiati la fel ca si Raluca Turcan. Iar daca incepe razboiul, sunt chemati sa apere Romania, adica si pe mine si pe Bulai, doar cetatenii care au facut stagiul militar si sunt in rezerva. Eu pot sa stau linistit la sprit, Bulai la sauna, iar Raluca Turcan sa suga acadele! Asa ca domnilor, trebuie sa facem ceva si pentru papagalii de soldati in rezerva, care vor fi mobilizati la razboi! Un 25% lunar pe viata acolo si lor, este un ...ăcat de minima recunostinta ... ", a daugat premierul Romaniei cu ochii umezi de emotie!

h) O ultima prevedere din proiectul de lege, a venit din partea deputatului Coarna, politist in rezerva. Iata ce a declarat domnul Coarna: " - Avand in vedere ca functionarii publici civili cu statut special (politistii) nu au actualmente o pregatire corespunzatoare in vederea echivalarii gradelor profesionale cu cele militare, dar care in schimb beneficiaza de pensii militare - intrand teoretic si in rezerva armatei care trebuie sa lupte la razboi, am propus si au fost introduse in proiect urmatoarele:

- politistii in activitate in prezent, intrucat astia nu au absolut nicio instruire militare care sa corespunda functiile militare incadrate la razboi, daca mai vor pensii militare, vor executa in ultimii 4 ani pana la iesirea la pensie, stagii de instruire militara in cadrul trupelor MApN, totalizand 6 luni pentru agenti si 12 luni pentru ofiteri;

- politistii deja pensionati si carora li s-a acordat statutul de cadre militare in rezerva la oha - ca doar stiti ca asta cu echivalarea este doar o smecherie militieneasca inventata ca sa primim si noi politistii - pensii militare, se efectueaza convocari organizate de M.Ap.N., cu durata a 4 saptamani in fiecare an - pentru primii 3 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi, ulterior convocarile umand a se desfasura dupa modelul general (2 saptamani, anual). Vestea buna este ca politistii pot sa scape de armata, avand dreptul sa renunte la calitatea de cadru militar in rezerva, ceea ce atrage in mod implicit pierderea dreptului la pensie militara!"

Sunt sigur ca o sa sara de cur in sus multi politisti! Sunt doar cei inconstienti, pt. ca in caz de razboi, nu mai sunt politisti, ci subofiteri si ofiteri de armata. Iar pe rusi nu ii impresionezi cu sirena de pe Logan si cu legitimatia sau cu prastia de pistol Carpati. Asa ca trebuie sa invatam si noi ceva armata, daca tot avem pensii militare!" - a mai adaugat domnu' Coarnă, vădit impresionat de importanta strategica a politistilor in cazul unui razboi.

(Prezentul postare constituie un fragment dintr-un posibil roman SF. Dar care se poate transpune la fel de bine, si in realitate. Vreodata, cand reprezentantii politici care decid in problemele legate de aparare, precum si liderii militari ai acestei tari, vor deveni vreodata si responsabili! ).

Alexandru Ioan Cuza, Carol I și respectul față de armată

 El însuși având gradul de colonel, Alexandru Ioan Cuza, domnitorul evenimentului din 24 ianuarie 1859 intrat în istorie ca ”Mica Unire”, a fost preocupat de situația militarilor din armata română – grade inferioare și superioare – precum și a familiilor acestora.

La data de 12 februarie 1864, la inițiativa sa, în Parlamentul țării se votează proiectul de lege pentru organizarea armatei în România. Această lege constituia nucleul primului sistem de apărare al României după Unirea din 1859 și prevedea ca armata să aibă în componenţă trupe permanente cu rezerve formate din grăniceri şi dorobanţi, ce puteau fi mobilizate în situaţii excepţionale. După adoptarea acestei legi, efectivele armatei au fost treptat mărite, astfel că dacă în momentul Unirii efectivele celor două armate erau de aproximativ 10.000 de soldaţi şi ofiţeri cărora li se adăugau 3.000 de ostaşi din formaţiunile teritoriale nepermanente, în 1865 armata permanentă a ajuns la un efectiv de peste 20.000 de combatanţi cărora li se alăturau alţi 24.000 de oameni cât numărau trupele teritoriale nepermanente. Această creştere s-a datorat noilor modalităţi de recrutare şi înfiinţării de noi unităţi şi subunităţi de diferite arme și potrivit legii votate la 12 februarie 1864, recrutarea se făcea prin conscripţie publică, înrolări de bună voie şi reangajări. De asemenea, odată cu adoptarea acestei legi s-a trecut la organizarea jandarmeriei, a trupelor de administraţie, a intendenţei şi serviciului sanitar militar în fruntea căruia a fost numit doctorul Carol Davila.

Totodată, în cadrul Ministerului de Război, au fost create comitete şi consilii de avizare militară precum Consiliul Tehnic, Consiliul de Instrucţiune al Armatei, Comitetul Financiar, Consiliul de Administraţie al Armatei și altele. Cea mai mare parte a armamentului modern cu care a fost dotată armata în această perioadă s-a achiziţionat din Franţa, domnitorul Alexandru Ioan Cuza aflându-se în bune relaţii cu Napoleon al III-lea, iar misiunile militare franceze au contribuit la perfecţionarea organizatorică a armatei române şi la însuşirea mânuirii de către militari a noului armament intrat în dotarea armatei române. În plus, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a trimis mai mulţi ofiţeri la studii în Franţa, Italia sau Anglia şi de asemenea, la manevrele armatei române au început să asiste ofiţeri din mari armate europene.

Primele prevederi legale referitoare la pensiile militare, precum și la ajutoarele de stat acordate militarilor invalizi sau celor morți în campanie, i se datorează tot lui Cuza. Evident, toate această preocupare a sa față de armată, pleca de la ideea de respect, onoare și demnitate pentru cei capabili a face dovada sacrificiului suprem. Legislația lui Cuza avea la bază un studiu temeinic și fundamentat al unor prevederi din legislația franceză. De asemenea, Cuza a ținut seama și de posibilitățile economice ale tânărului stat născut în condiții atât de vitrege. Desigur, la vremea aceea nu era o ”inflație” de generali. Salariul unui general era de doar 1200 lei, a unui colonel de 1000 lei, al unui maior de 800 lei, al unui căpitan de 600 lei, iar a unui subofiţer de 400 lei – lunar. Important de menționat este și faptul că paritatea legală a leului, în aur, în perioada 1867-1914, a fost 0,3226 gr. aur cu titlul de 900 la sută. Domnitorul Carol – viitorul Rege Carol I – și el având instrucție și grad militar dobândit încă din armata prusacă, a completat această legislație cu aceeași atentă preocupare și respect.

Legea din 3 iulie 1865

Subofiţerii şi soldaţii care au servit sub drapel 25 de ani, vor avea dreptul la pensie. Nu au dreptul la pensie cei judecaţi de Codul penal militar ca urmare a unei sentinţe judecătoreşti. Indiferent de timpul servit în armată, subofiţerii şi soldaţii care au suferit răni, contuzii, infirmităţi incurabile pe timp de război vor avea dreptul de pensie.Subofiţerii şi soldaţii care au suferit răni, contuzii, infirmităţi incurabile pe timpul serviciului vor primi pensie cu o valoare de două treimi.

Pensiile se acordă astfel:

– Pentru serviciu de 25 de ani serviţi sub drapel 600 lei pe an

– Pentru cazurile prevăzute la punctul 3, 600 lei pe an

– Pentru cazurile prevăzute la punctul 4, 400 lei pe an

Pentru cei care nu au probleme cu rănile, contuziile şi care nu sunt suferinzi vor primi 600 lei ajutor. Constatarea rănilor se va face de către Consiliul de administraţie al corpului din care face parte militarul. Ministerul de război va elibera sub ori ce titlu, mijloace de transport pentru cei răniţi. Pensiile sunt viagere şi se vor socoti şi văduvelor soldaţilor morţi în război primind jumătate din pensie, pe câtă vreme vor rămâne necăsătorite.

Legea din 15 februarie 1868 (Completată)

EXTRAS:

1. Funcţionarii Statului, civili, militari şi eclesiastici, care vor servi cu bună credinţă şi onestitate vor avea dreptul la pensie astfel:

– Militarii după împlinirea vârstei de 50 de ani, civilii şi eclesiasticii după împlinirea vârstei de 60 de ani.

Proporţia de a avea drept la pensie:

– pentru 18 ani serviţi în cariera militară sau 20 de ani în serviciu civil şi ecleziastic, dreptul la pensie este de jumătate din retribuţia de mijloc primită în ultimii cinci ani;

– pentru 25 de ani de serviciu în armată sau 30 de ani ca civil sau ecleziastic pensia este de 3/4 din retribuţia de mijloc ce s-a primit în ultimii 5 ani;

2. În termenul de retribuţie de mijloc se calculează leafa postului care a fost cel mai bine retribuit.

3. Nici o pensie nu poate fi mai mare de 18 mii lei pe an.

4. Pensia se calculează începând cu intrarea în vigoare a legii de faţă.

5. Timpul servit în campanie de către ofiţeri, civili şi ecleziaşti, ataşaţi la armată se va socoti îndoit la calcularea pensiei.

6. Văduva funcţionarului, militarului sau ecleziastului va primi jumătate din pensie, până la o nouă căsătorie. Văduva cu copii va prini 3/4 din pensie, iar în caz de căsătorie, copii vor primi 1/2 din pensie. Dacă militarul decedat nu era căsătorit părinţii pot primi pensie în cuantum de 1/3 din pensia cuvenită.

Sursa: https://www.istorie-pe-scurt.ro/alexandru-ioan-cuza-carol-i-si-respectul-fata-de-armata/

Scrisoare deschisă către realizatorii de televiziune

 

Motto: De ce să lași adevărul să strice o știre bună? Dragă jurnalistule, oriunde te-ai afla, știu că nu ai habar de existența mea, a militarului român, dar aud că ești tare frământat de veniturile mele actuale și mai ales cele viitoare, așa că încerc să îți alung neliniștile. Îți scriu din Afganistan. NU, nu sunt mercenar și nu am plecat pentru bani. Legea mă obligă să particip la astfel de misiuni, „pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de România prin convenții și tratate internaționale”.

e văd destul de cult la cap încât să înțelegi că astfel de obligații sunt asumate de către politicieni, eu sunt doar un militar care a jurat să-și apere țara. Sunt un militar care ar fi vrut să fie lângă soție când a născut, să-și țină fetița de mână la primii pași, să-și însoțească tatăl pe ultimul drum. Aș fi vrut, doar că în ultimii 10 ani am mai multe nopți în misiune decât ore de emisiune ai să aduni tu vreodată. 

Despre mine mai târziu, spune-mi ceva și despre tine. Am auzit că ai terminat liceul în România. Sau America, Franța ori UK. Frumoși anii de liceu. Păi nu știu eu? În aceeași perioadă cu tine, eram tot în liceu, unul militar, la Câmpulung Moldovenesc. Pe tine te-a trimis tata școli private sau licee bune, pe mine nu m-a convins mama să rămân la „Murgoci”, în Brăila.  Nu-i așa că n-a fost rău în liceu? Tot la 6 te trezeai, cu înviorare, sectoare și în formație până la sala cu mese? Tot în bocanci și ținută, 8 în cameră și învățai în aceeași sală cu cei 30 de colegi? Tot instrucție, rigoare militară și o felie de pâine în pauza mare? Evident însă, ce mai contează efortul și privațiunile când amândoi suntem motivați de aceeași dragoste de țară? 

Am înțeles că ai terminat două facultăți, completate cu un Executive Master of Business Administration. Excepțional! Eu am rămas tot în cazarmă, la Academia Forțelor Terestre, încă 4 ani, în orașul președintelui nostru. Aceleași vicisitudini din liceu, acum completate cu mai multă instrucție, ai avut și în facultate, nu? Frumos oraș Sibiul, sper să merg într-un concediu să-l vizitez pe îndelete, în Academie timpul era foarte atent gestionat de comandanții noștri. Mi-a spus un coleg că, deși foarte tânăr, ai fost deja reporter, șef de departament ori administrator, director executiv și chiar director general la diferite firme. La mine, în Armată, posturile de director se accesează mai greu și rareori familia e un argument.

După Academie eu am fost 4 ani la o unitate de la Lunca de Sus. Acolo nu prea aveam probleme cu traficul. Bine, nici timp nu aveam, că ieșeam zilnic cu plutonul la instrucție. Iarăși găsesc asemănări între noi. Temperatura în munți este ca atmosfera din emisiunile voastre, când vorbiți despre Armată: negativă. Frumoasă tinerețe am avut amândoi. La 26 de ani tu cu „8 într-o barcă”, eu cu 24 în pluton, la minus 8 prin poligon. De la Lunca am fost mutat la Cincu. M-au ajutat și cele 6 luni din Afganistan să devin instructor, iar provocările unei locații izolate n-au cum să nu te bucure. Ții minte cum ai plecat tu să studiezi limbi exotice prin tot felul de deplasări „în interes editorial”? Eu nu am ajuns la acest stadiu dar am studiat 3 luni într-un Centru de pregătire la Făgăraș. În perioada în care tatăl tău te ținea la facultate, al meu tată a plecat să-și întâlnească parte din colegi. S-a prăpădit la doar 58 de ani. Fost ofițer, s-a bucurat 5 ani de 4.200 de lei pensie. Nesimțită pensie, nu-i așa? După aproape 40 de ani de Armată, după mii de ore în frig și ploaie, s-a pregătit să-și apere țara dar a pierdut lupta cu boala. A rămas mama, care l-a urmat prin garnizoane, de la Bistrița la Topraisar, cu pensia de urmaș, 2.100 de lei.  În cimitir, când mai merg pe la tata, realizez speranța de viață a militarilor, 60 de ani. Puțini ajung să și cheltuie, mai mult de  5-7 ani „pensia nesimțită” așa că eu chiar nu înțeleg îngrijorarea ta. Am văzut o știre potrivit căreia renunțarea la pensiile militarilor ar produce o ecomomie de 9 mld. lei. Înțeleg că intenționați să nu le mai dați niciun leu în următorii 4 ani, pentru că altfel nu știu ce matematică se întâmplă acolo. Poate îi chemați zilnic la Centrul Militar și le aruncați câte un sufertaș cu mâncare. Și încă ceva, cred că informațiile pe care le primești tu au nevoie de actualizare. Armata plătește 60.000 de militari în rezervă și retragere, nu 180.000 cum repetați, obsesiv, în emisiuni.  

N-am stat mult la Cincu, dar am avut timp de o altă misiune, în Afganistan. De data asta am fost mai puțin norocoși. Nu ne-am mai întors toți după șase luni. Unii au venit mai repede. Uciși sau mutilați de un dispozitiv exploziv improvizat. Se mai întâmplă. Ne lăsăm scrisori de rămas bun înainte de fiecare misiune și încercăm să ne consolăm cu gândul că cineva va avea grijă de familiile noastre. Statul, România, politicienii, că doar ei sunt cei care-și asumă obligații în numele nostru. Unul dintre colegii uciși avea un băiețel născut după ce el a plecat în misiune. A rămas soția să-l crească, din pensia de urmaș a soțului, 1.800 de lei. Știu, te surprinde! Cum să trăiască cineva din banii pe care tu îi dai lunar la coafor, la frizer sau la spa?! Sunt convins că ești la curent cu solda unui căpitan după 20 de ani de armată, 3.600 de lei, și că te încearcă o empatie profundă față de familiile eroilor noștri. După 3 ani la Cincu am fost mutat, iarăși, la Câmpulung Muscel. Altă garnizoană plină de posibilități, în care soția și-a găsit cu greu un loc de muncă și unde fiica noastră încearcă să-și facă alți prieteni. Doar știi, noi ne asumăm voluntar privațiunile serviciului militar, partenerii de cuplu le acceptă înainte să ne spunem jurămintele, iar copiii le descoperă ulterior. 

Pe tine nu te deranjează modificarea grilei de program? Nu prea? Pe mine mă cam neliniștește incertitudinea cadrului legislativ. În ultimii 7 ani Statutul cadrelor militare, Ghidul carierei și ordinele de ministru care reglementează organizarea și funcționarea sistemului de ierarhizare și selecție se modifică mai des ca promisiunile politicienilor. Mai grea este incertitudinea cadrului legislativ decât precaritatea tehnicii cu care mă instruiesc sau gloanțele și atacurile talibanilor în misiune. Cred că ții minte accidentul cu camionul de la Câmpulung Muscel în care au murit 3 colegi de-ai mei. Știu că ții minte! La cât te preocupă veniturile noastre sigur ești informată și asupra obligațiilor pe care ni le asumăm pentru cele câteva mii de lei. Ei bine acolo de vină a fost tehnica, la fel ca în cazul accidentului în care au murit alți 3 colegi pe timpul unei trageri cu muniție reală. Se mai întâmplă. Noi mergem însă cu încredere, la instrucție sau la misiune, convinși că țara va avea grijă să fim dotați corespunzător, iar familiile noastre să nu fie umilite dacă rămân fără noi. Până la urmă încă din vremea Imperiului Roman statul asigura venituri militarilor după retragea din armată, așa cum sunt convins că știi.

Acum ce să spun? La pensie încă nu mă gândesc. Îmi înțelegi, însă, disconfortul la gândul că vă folosiți de noi în discurs așa cum vă folosiți pe timp de criză sau la război. Mass media sau politicieni, „influensări” sau comentatori, vă aduceți aminte de noi la inundații sau alte calamități naturale, la explozii sau catastrofe industriale, pe timp de pandemie sau în alte crize, după care aruncați vitriol peste memoria eroilor, le umiliți văduvele și ne transformați în „asistați sociali” sau „pensionari nesimțiți”. Simți și tu ce simt eu când aud imnul, când văd tricolorul sau când revin în bază după o misiune începută la 9 seara și încheiată la 2 dimineața, pe timpul căreia îmi repet de zeci de ori frânturi din jurământ? „Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii” e legământul meu față de România. Pe mine cine mă apără, dragă jurnalistule? Peste 20 de ani, când sper să trec în rezervă, cine-mi apără dreptul la un trai decent după o viață de privațiuni? Încă mulți ani după ce trec în rezervă sunt sub legământ față de țară și pot fi rechemat în activitate, motiv pentru care este firesc să-mi fie asigurat venitul tot de către Armată, nu de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, tu cum spui? Cât de greu este să avem o lege a pensiilor de serviciu, pentru militari, care să nu fie modificată la fiecare 7 ani, doar pentru că asigură spectacol discursului politic? O lege care să fie respectată, nu cu drepturi suspendate cum s-a întâmplat anul ăsta. O lege care să asigure România că militarii ei, în rezervă, își pot îngriji decent sănătatea pentru a fi rechemați, la nevoie. 

Dragă realizatorule, sper să revin în țară peste câteva luni, până atunci te rog să transmiți câteva gânduri ministrului apărării pe care sigur ai să-l inviți la o emisiune, să-și apere camarazii. Domnul Ciucă e un intelectual rasat, un politician versat și un militar cu o carieră care l-a transformat în legendă. Am auzit că are și un doctorat, în științe militare, pe care abia aștept să-l citesc. Plecând de la lucrarea științifică „Dimensiunea participării Armatei României la operații multinaționale” poate să-ți spună că majoritatea covârșitoare a țărilor din NATO și UE au legi și sisteme de pensii separate pentru militari. Cei foarte puțini, care nu au, asigură o soldă muuult peste media salariului net, beneficii consistente la trecerea în rezervă, iar în activitate posibilitatea de a fi aleși în administrația locală sau o formă de sindicat despre care noi nici nu visăm. Sunt convins că ești de acord că în România interzicem militarilor exercitarea unor drepturi fundamentale ale omului, le cerem sacrificiul suprem, dar trebuie să ne asigurăm că există mecanisme de compensare. Domnul general (rz.) dr. Ciucă n-a uitat anii de Liceul militar de la Craiova, tinerețea de la Vânju Mare sau provocările din garnizoana Focșani, motiv pentru care sunt convins că n-ar vinde Armata pe interese politice. Sunt mulți care îl suspectează de interese oneroase, oportunism sau arivism, dar nu plec eu urechea la zvonuri lansate de detractori. Cum să cred că a făcut praf organizarea și înzestrarea Armatei, cum să accept că a cultivat obediența și a încurajat incompetența, cum să fi subminat capacitatea de apărare a țării, el, eroul de la Nasiriah? Cheamă-l, te rog, pe ministrul Ciucă și sunt convins că va susține cauza militarilor cu aceeași determinare cu care a susținut achiziționarea bateriilor Patriot sau ordinul privind chemarea în activitate, cu grade de ofițer superior, a multor persoane care nu au ținut vreodată o armă în mână.   

Tot spuneți că avem nevoie de 1 mil. de tineri să se întoarcă în țară și să se integreze pe piața muncii. Care piață a muncii? Dar cum? Uite, unul, pe nume Pavel Popescu, s-a întors din Norvegia, la 29 de ani, și a fost „invitat” pe listele PNL la Camera Deputaților, la doar 3 zile după ce s-a înscris în partid. Cum să trăiești în Norvegia 5 ani fără niciun venit, cum să vorbești despre salarii și pensii când nu ai muncit niciodată, cum să nu te recomande nimic, dar să ajungi parlamentar, sunt sfaturi pe care tânărul Popescu le poate împărtăși milionului de tineri pe care îi așteptați. Vreo 20.000, împreună cu domnul Popescu, ar putea acoperi deficitul de combatanți din Armată. Poți veni și tu, jurnalistule. Astfel, peste 20 de ani, te vei putea bucura să treci în rezervă cu o căciulă de bani și o raniță de afecțiuni medicale. 

Cu drag, căpitan PT.

Sursa: https://politica-dezastrului.ro/articol/scrisoare-deschisa-catre-realizatorii-de-televiziu-1103?fbclid=IwAR004bUQfB1OhwLlNhuveoQDDZThlVzgqxnjq_TYXHhzmxdeuZIca_qF8zw

Confesiunea unei doamne

 de Zoe Dumitrescu-Bușulenga

 

Într-o scurtă conversaţie, un bărbat întreabă o femeie:

- Ce tip de bărbat cauţi?

Ea rămase un moment tăcută, îl privi în ochi şi îi zise:

– Vrei să ştii într-adevăr?

El răspuse:

- Da!

Atunci ea începu:

– Fiind femeie, sunt în poziţia de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Plătesc facturile, mă ocup de casă, merg la supermarket, fac cumpărături şi totul fără ajutorul unui bărbat… Îmi pun întrebarea: Ce poţi tu să aduci în viaţa mea?

Bărbatul rămase privind. Gândea cu siguranţă că este vorba de bani. Ea, ştiind ce gândeste el, spuse:

– Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecţiune în toate aspectele vieţii.

El îşi încrucişă braţele, se aseză în fotoliu şi privind-o îi ceru să explice mai în detaliu.

Ea zise:

– Caut pe cineva care să lupte pentru perfecţiune mentală, pentru ca am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din acest punct de vedere... Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca să înţeleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze şi să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care sa îl respect ca să pot sa fiu “ascultătoare”. Nu pot să fiu aşa cu cineva care nu poate sa îşi rezolve singur problemele. Eu caut un bărbat care se poate ajuta pe sine însuşi pentru a ne ajuta reciproc. Caut un bărbat care să înţeleagă că sexul are importanţa lui într-un cuplu, dar ca nu determină existenţa cuplului care se vrea cu adevărat fericit. Şi o femeie adevărată nu va accepta niciodată lânga ea un bărbat care este extraordinar… doar numai o oră! Pentru simplul motiv că ziua are 24 de ore! Când termină, se uită la el şi îl vede foarte derutat şi întrebător.

El îi zise:

– Ceri mult.

Ea răspunse:

– Valorez mult!