Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.
2012 se pregătește să-și ia adio și să ne lase în grija succesorului său, 2013.
Fie ca toate visele pe care le făuriți în aceste zile magice
să se împlinescă și drumul străbatut pentru realizarea lor să vă aducă bucurie
în inimi, iar în case fericire și belșug! Vă doresc să nu va pierdeți iubirea, speranța și credința!
Ca de obicei, la sfârșit de an, îmi fac un bilanț al realizărilor din anul în curs.
Anul 2012 a fost un an bogat în renunțări: am renunțat la viața politică și la un jobb, situații generate de probleme de sănătate.
Mă bucur că am trecut cu bine peste toate problemele! Nu oricine învinge moartea de două ori! Trebuie să recunosc că am fost norocos. Alții, după un infarct și două accidente vasculare, sunt "comemorați"!!!
Nu am crezut că voi ajunge să scriu vreodată despre dictatura din Partidul Național Liberal.
După câștigarea alegerilor de către Crin Antonescu, omul în care am crezut, în special, după lansarea sloganului "România bunului-simț", și pentru care eu am intrat în urmă cu 4 ani în PNL, tendințele dictatoriale au ieșit la iveală, în forurile de conducere ale PNL deciziile importante au fost luate de cele mai multe ori sub presiunea președintelui Crin Antonescu, cu demisia acestuia pe masă.
- Scumpule, mai ţii minte, când ne-am cunoscut, era o furtună groaznică? Tuna şi fulgera fără oprire! - Daaa. Ţin minte, dar eu, ca un netot adevărat nu am înţeles avertizarea naturii.
A sosit ziua cea mare. Astăzi, premierul desemnat a prezentat propunerile pentru mega-guvernul României.
În armonie cu Parlamentul României, sub aspect numeric, dar şi calitativ, propunerile pentru fotoliile guvernamentale formează un tablou care, din păcate, nu are ca numitor comun competenţa.
Exprimarea din titlu nu este o eroare. După ce am votat USL ca să scăpăm de cei care ne-au batjocorit în ultimii ani, inclusiv împotriva UDMR-ului, complice la aceste măsuri fără precedent, premierul Ponta ne furnizează aproape zilnic, în ton cu sărbătorile ce se apropie, câte o veste "minunată". După ce pe 9 decembrie l-a luat gura pe dinainte şi ne-a vorbit despre formarea unei majorităţi constituţionale, prin aducerea la guvernare a UDMR-ului, în ziua următoare ne-a vorbit de fuziunea cu UNPR-ul, partidul emblemă al traseiştilor politici.
Cu fiecare zi ce trece ne apropiem de sfârșitul lumii noastre pământene.
Data de 21 decembrie 2012 este aşteptată cu sufletul la gură de un număr tot mai mare de persoane din întreaga lume. S-au făcut numeroase profeţii spectaculoase în legătură cu această dată, de la alinieri planetare cu efecte apocaliptice, ciocniri devastatoare cu diferite corpuri cereşti până la schimbări globale în conştiinţa umană. Totul porneşte, cel puţin în teorie, de la presupusele profeţii făcute de mayaşi.
Nu mi-am închipuit vreodată că se va ajunge ca la un moment dat Casa Poporului, construcţie grandioasă a Epocii de Aur, să nu asigure spaţiul necesar pentru aleşii neamului.
E incredibil cu câtă iresponsabilitate şi neruşinare clasa politică românească tratează poporul, trimiţând să "muncească" pentru ţarişoară noastră în Parlamentul României 588 de parlamentari.
USL a câștigat detașat alegerile parlamentare. Nimeni nu poate contesta această victorie. Această biruinţă a fost răspunsul diplomatic al poporului crucificat de anormalitatea ce a domnit în ţară în ultimii ani.
Am fost la vot, am votat, însă nu-mi fac iluzii că vom trăi mai bine.
Din păcate, există o distanţă mult prea mare între promisiuni
electorale şi fapte, între interesul omului politic şi cel al omului de
rând! Ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am abandonat ideea
de a face politică! După 4 ani de activism politic, timp în care m-am
implicat trup şi suflet în proiectele
PNL, mi-am dat seama că mă lupt cu morile de vânt, că de fapt numai
interesul de grup primează, că principiile şi valorile liberale sunt
doar de faţadă.
de Boris Ioachim Afară, iarna ţese din fulgi plasă Şi gerul peste fire-adânc se lasă… Mi-e tare frig – şi vreau să ştii, iubito,
Că eu din mine-n tine am zbughit-o. Căci ştiu că-n sufletul tău cald e bine Şi acolo uit de iarnă şi de mine, Ascult cum inima vioi îţi bate – Şi nu mă tem de stihii, nici de moarte.
Doi tipi discutau: - Şti care-i deosebirea dintre nenorocire şi catastrofă? - Dar ce, nu-i acelaşi lucru?
- A, nu! Dumneata te uiti la televizor? Ştii candelabrul ăla uriaş de
cristal din Camera Deputatilor? Dacă ăsta ar cădea pe politicieni, ar fi
o catastrofă, nu? - Da, şi? - Nenorocirea e că nu cade…
După 30 de zile de campanie electorală, pigmentată în ultima săptămână de reacțiile președintelui, astăzi, la final, putem face un scurt bilanț al celor întâmplate.
În general, a fost o campanie civilizată, însă neconvingătoare. După cum arată și sondajele de opinie, nu sunt schimbări majore față de situația de la debutul acesteia, ca și când campania electorală s-ar fi desfășurat într-o notă superficială. Au lipsit dezbaterile adevărate, confruntările directe, fiecare partid sau alianță dovedind insuficiență, vânzând gogoși electorali, fiecare pe unde a putut și cum a găsit de cuviință.
Tiptil ,fără de veste, de alb înstrăinat, Mă voi întoarce-n zeghea statuii de granit, În vitregia iernii și-al timpului oftat.
Mă voi retrage singur pe geana unui nor, Să nu aud suspinul viorii îndoliate, Cu ghimpele tristeții în plânset de cocor Troițele iubirii le voi topi pe toate.
Se regăseşte, totuşi, în iarna de zăpadă Şi-n gerul care cade, pe lume, ca o spadă, O linişte măreaţă, de început de lume -
Ce pare că-i făcută să reînvie, anume,
Acea dorinţă vie, de a începe iar O nouă viaţă, care, să nu fie-n zadar. Dorinţa de ţâşnire, deodată, dintr-un salt, Din silnicul prezent, cu râvnă, către-nalt.
După trei săptămâni de campanie electorală, opțiunea electoratului pare clar conturată, lucru ilustrat de toate sondajele din ultima săptămână.
Se pare că nu vor fi surprize de proporții dacă nu se va întâmplă ceva cu adevărat miraculos în această săptămână.
Ce s-ar putea ivi în cele cinci zile de campanie care au rămas, ce ar putea schimba drastic tabloul opțiunilor, e greu de anticipat. Probabil, nimic nu va putea împiedica Uniunea Social Liberală să câștige detașat alegerile, ARD-ul nereușind să se rupă de imaginea partidului condus odinioară, din umbră, de Traian Băsescu.
Spre deosebire de
anii trecuţi, la Satu Mare această zi a fost celebrată cu mult fast, fără ca
participanţii să-mi insufle sentimentul că ar fi uniţi în cuget şi simţiri.
Unire în cuget şi simţiri – iată un
ideal atât de greu de împlinit, iar istoria românilor ne arată că doar în
puţine momente fiii acestui pământ au realizat acea coeziune spirituală pe care
o numim atât de frumos Unire. Şi câtă nevoie este de această unire!
Mai ales în clipele grele, în momentele de cumpănă, în care tocmai
solidaritatea, coeziunea gândurilor, aspiraţiilor, simţămintelor, idealurilor,
poate să dea forţă unui popor.
La 23 februarie 2012 se-mplinesc 93 de
ani de la moartea marelui patriot Gheorghe Pop de Băseşti. S-a născut la
1 august 1835 în satul Băseşti din plasa Cehu Silvaniei (Sălaj),
actualmente judeţul Maramureş, sat situat la poalele Codrului; din
părinţi Petru Pop de Băseşti şi Susana Pop de Turţi, judeţul Satu Mare,
ambii părinţi de viţă nobilă.
La 1860 se căsătoreşte cu Maria Loşonţi,
căsătorie binecuvântată cu două fete: Maria Carolina (alintată „Linuca
cea dragă”) care, din nefericire, după un an se stinge din viaţă, şi
Elena Gheorghina care, prin căsătorie a devenit Elena Hossu Longin, o
familie venerabilă de mari patrioţi.
În fiecare an, ziua de 1
Decembrie, Ziua Națională a României,
este pentru mine un prilej de a evoca
figura celui ce și-a făcut un crez din idealul de unitate națională: George
Pop de Băsești, președintele Marii Adunări de la Alba-Iulia.
Badea Gheorghe, așa cum îl numeau consătenii mei pe acest ilustru înaintaș, emblemă
a localității în care am văzut lumina zilei, m-a cucerit prin felul în care a
servit cauza românismului, slujindu-și, cu toată puterea, cum n-a făcut-o
altul, țara și semenii săi, până la
capătul vieții .
Într-o lume bântuită de forțele răului, în care modelele umane
sunt pe cale de dispariție, voi încerca să aduc la lumină pagini din viața
unui om ce și-a iubit familia, semenii și neamul, cum arareori ne este dat să întâlnim.
Un om pe care l-am întâlnit în urmă cu vreo 10 ani, dar pe care am ajuns să-l cunosc mai bine în ultimile două luni, trece printr-o perioadă extrem de grea, mi-a oferit o veritabilă lecție de viață.
Deși îngenuncheat de boală, face haz pe seama ei, chiar dacă știe că această bătălie cu cancerul este inegală, fiind cumplită.
Problemele grave de sănătate nu i-au întunecat rațiunea, dimpotrivă, l-a luminat. El caută să se înțeleagă pe sine, dar și resortul bolii de care suferă.
Omul acesta Merită să învingă această boală! El Trebuie să câștige această luptă!
După luni de suferință, la numai 62 de ani, actorul Șerban Ionescu a plecat dintre noi, din lumea cu dor în lumea fără dor!
ȘERBAN IONESCU s-a născut pe 23 septembrie 1950, la
Corabia, judeţul Olt. A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă şi a
intrat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din a patra
încercare. A absolvit la clasa lui Amza Pellea şi a început să joace
teatru la Petroşani.Ulterior, a ajuns să joace în Sibiu şi
în Bucureşti, la Teatrul de Comedie, Teatrul Odeon şi apoi Teatrul
Naţional. În 1980, regizorul Mircea Mureşan îl distribuie în rolul care
avea să-l facă faimos: Ion din ecranizarea romanului cu acelaşi nume,
scris de Liviu Rebreanu.
Dedic această piesă tuturor celor ce azi își sărbătoresc ziua de naștere!
Țin să-i menționez pe următorii: Adriana Hepcal, Mihai Sfarghiu și Cosmin Călăman.La mulți ani, dragi prieteni!
E sfârşitul verii.Canicula ce a cuprins întreaga Românie nu dă semne că vrea să renunţe.
Caniculă e şi în viaţa politică.După decizia CCR cu privire la referendum,credeam că ţara va intra în sfera normalităţii, în sfârşit, punându-se capăt luptelor politice mizere,ce ne-au făcut atâtea deservicii în ultima vreme.
Ziua de ieri ,21 august 2012,va rămâne în istoria României ca fiind cea de a doua reîntoarcere la Cotroceni ,după suspendare, a preşedintelui Traian Băsescu.
Ieri,21august 2012, fotbalul românesc a repurtat o victorie istorică.Campioana României,CFR Cluj , a învins ,în deplasare, cu scorul de 2-1 (0-1), formaţia elveţiană FC Basel, într-un meci contând pentru prima manşă a play-off-ului Ligii Campionilor.