Excelenţa Sa, DASCĂLUL

de Rudyard KIPLING

Excelenţa Sa nu are cont în bancă. Nu are vilă cu douăzeci de camere. Nu are afaceri prospere prin ţară.

Excelenţa Sa are un suflet cât galaxia. Are riduri şi fire albe de la generaţiile care sânt şi de la cele care au fost.

Excelenţa Sa îşi mobilează viaţa cu extemporale, teze, concursuri. Rareori se gândeşte la ultimul strigăt al modei… Desele-i preocupări sunt legate de programe, perfecţionări, examene. De cele mai multe ori şlefuieşte nestematele altora. Pentru ele vinde pe bani mărunţi secundele fiilor lui.

Excelenţa Sa trudeşte viaţa-ntreagă la secera ascuţită a lunii, semănând pulberi de aur peste seminţele ce stau să- ncolţească. Uneori, ochelarii i se acoperă de roua amară, dacă un fost elev, ajuns senator, îi uită în anticameră ca pe un obiect decorativ. Alteori zâmbet de rodie îi inunda obrajii, când un necunoscut, pe stradă, îşi scoate pălăria în faţa lui: „Bună ziua, Domnule profesor, eu sânt…”

Excelenţa Sa nu-şi numără anii dupa buletin, ci după vârstă – mereu aceeaşi, care înfloreşte în bancă. Constată cu surprindere într-o zi că trebuie să iasă la pensie şi nu înţelege de ce inima lui, cu doua preinfarcte, bate ca la optsprezece ani.

Excelenţa Sa, ca un pui de căprioară în bătaia puştii, nu ştie că se aseamănă cu sfinţii. Ei au dăruit. El se dăruieşte. Cel de Sus i-a hărăzit loc înalt în izvorul Luminii, loc plin de verdeaţă, din care Măria Sa, Dascălul, să poată priveghea şi de dincolo pruncii sufletului său.

Falimentul național

Era de așteptat ca după o politică absurdă, când majorările de venituri s-au făcut pe genunchi, uneori, fără prezentarea sursei de finanțare, ori cu stipularea acesteia în mod generic ca fiind bugetul de stat, alteori, pe ascuns, noaptea ca hoții, ori la lumina zilei, cu argumente scoase din burtă, "sacul" bugetar să fie aproape golit, încât România să intre în faliment.

Greva profesorilor este una justificată, fiind injust ca un dascăl debutant, formator de Oameni, să câștige mai puțin decât un șofer de la o instituție publică. Și greva celor din Sănătate este pe deplin justificată! La fel, și a altor categorii. Pensionarii, de pildă, deși încă nu au ieșit acum în stradă, văzând că rămân la limita subzistenței, cu siguranță, vor ieși. Nimeni nu vorbește de motorul Economiei, de sectorul privat, prost remunerat, cu majoritatea angajaților cu salariu minim pe economie. E limpede că e ceva putred în politica financiară a țării. Dacă toate aceste categorii își vor cere drepturile, iar Statul va accepta doleanțele, am convingera că "modelul" nostru de țară va fi Grecia 2015.

Ce se poate face azi pentru a stabiliza bugetul de stat, greu de spus, dar și mai greu de înfăptuit, mai ales în an preelectoral.

Răspunsul la întrebarea ÎNCOTRO ROMÂNIA? sper să nu ne indice spre borna Falimentului Național!

Sursa foto: https://www.businessmagazin.ro/