Despre mine

Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

duminică, 28 iulie 2019

Nu-l pedepsiți!


de Florin Tudoran
La Domnul și la voi, cer îndurare:
Pe criminal vă rog, nu-l pedepsiți.
Dreptate nu se face-n închisoare,
Închideți ochii! Dați-l la părinți!
Să fie judecat numai de mame!
Să fie rupt și mestecat în dinți!
Nu-l condamnați, nu-l împușcați cu arme,
Creați o lege: Dați-l la părinți!
Nu condamnați părinții să-l plătească
Cum toți plătim atâția deținuți.
Dați "peste noapte"-o lege românească,
Iar criminalul, dați-l la părinți!
Plângem și noi, plâng îngerii și sfinții
Și așteptăm. Decizia-i la voi.
Lăsați-l doar o noapte cu părinții
Și dreptul s-apeleze 112!

Poem unui înger numit Alexandra




de Nicu Gavrilovici
Sunt consternat... Aud cum plânge-un înger
Și trupul crud și sufletul îi sânger...
E prizonier în gheara unui drac
Și caută în minte morții leac.
Sunt consternat... Un înger moare-n chinuri
În timp ce ,,marii" noștri țin festinuri
Și-o țară-l poartă-n rugi cu ochii triști...
Avem prea mulți călăi iar polițiști
Sunt prea puțini și-aceia dorm în zori
Visând că prind teribili infractori
Cu mâini crăpate și obraji la fel
Vânzând la colț un fir de pătrunjel.
Un înger moare... Unu-unu-doi...
Nebuni precum bureții după ploi
Răsar și ne ucid copii și mame...
Suntem actorii propriilor drame,
Bieți sclavi momiți c-o sticlă de ulei,
Un kil de zahăr și cincizeci de lei,
Popor în care opt din zece gem
Purtând pe umeri tragicul blestem
Al fricii prea adânc înfipte-n oase.
Destul! Minciunii nu mai stăm de ,,șase".
Destul! Nu mai plătim tribut din îngeri...
La poarta cerului venim cu plângeri
Iar de găsi-vom porțile-ncuiate
Ne vom trezi și face-vom dreptate
Apoi pe-o stea pelerinaj vom face...
Ne iartă, Alexandra... Dormi în pace!

sâmbătă, 27 iulie 2019

Alexandra, adolescenta ce a schimbat țara pentru totdeauna...

"Într-un colț întunecat de lume, o fată neasemuit de frumoasă e răpită, violată, ucisă, tranșată, arsă. O cheamă România."-Ioan Istrati

"Mă gândeam inițial să fac o scrisoare deschisă către Președintele României și către Guvern pentru a le cere să facă în așa fel încât Alexandra Măceșanu, tânăra de numai 15 ani ucisă cu cruzime de bestia de la Caracal să rămână în amintirea noastră, a românilor, pentru totdeauna. M-am răzgândit imediat fiindcă mi-am dat seama că nu stă în puterea lor să facă acest lucru și nici nu merită cei de la conducere onoarea de a face ceva pentru această copilă, ci noi trebuie să facem asta din propria inițiativă, ca fiind lucrul cel mai firesc și logic pe care-l putem face după o astfel de tragedie.
Un suflet de copil nevinovat care s-a încrezut în cetățenii adulți ai României mult prea mult și mai rău de atât, și-a pus încrederea și în instituțiile statului că o vor salva din mâinile unui criminal. Cum bine știm cu toții, încrederea i-a fost trădată și orice am face acum, orice măsuri am lua și orice schimbări am pune în practică, ele nu vor putea șterge nici cât negru sub unghie suferința prin care a trecut această copilă în ultimele sale clipe de viață.
Suferința Alexandrei a fost provocată nu numai de un criminal psihopat care nici nu vreau să mă gândesc în ce mod a ucis-o, dar și de noi, de români, de România, că nu i-am oferit siguranța pe care orice copil o merită și la care are dreptul de la naștere. 
Trebuie precizat un lucru foarte important despre Alexandra, dacă nu s-a vorbit încă: fără îndoială această tânără a salvat viața multor alte fete care pe viitor puteau deveni victimele acestui criminal și a pus în mâinile polițiștilor această bestie de una singură, dându-le absolut tot ce aveau nevoie pentru a-l prezenta în fața justiției. Nu trebuie uitat acest lucru și nu trebuie uitată niciodată Alexandra Măceșu, tânăra care a fost sacrificată practic de întreaga Românie pe altarul unui sistem corupt și incompetent.
De aceea îmi pun speranța că poporul român va înțelege ce trebuie făcut acum și cum trebuie să o omagiem pe conaționala noastră. Nu cu lumânări la biserică și flori în fața casei unde a fost ucisă. Nu cu proteste inutile care oricum vor fi sufocate într-un mod sau altul de cei de la guvernare. Și nici măcar prin vot, fiindcă pe oricine am vota pe viitor, oricât de bun ar fi la guvernare, schimbarea trebuie să înceapă la nivel individual, de la fiecare dintre noi în parte.
Alexandra trebuie să rămână în istoria României ca fiind tânăra care la numai 15 ani a schimbat totul în țara noastră: ne-a schimbat pe noi ca oameni și ne-a făcut mai responsabili, mai sinceri și mai conștiincioși față de copii noștri și de viitorul țării noastre; ne-a arătat unde duce corupția, nepotismul, incompetența, indiferența și ne-a demonstrat că, în ciuda celor întâmplate în ultimii zeci de ani, în țara noastră tot nu s-a schimbat nimic în bine și nu se va schimba nimic dacă nu ne trezim odată pentru totdeauna. Ne-a arătat, prin sacrificarea propriei sale vieți, cât de putrezi suntem în interior și neputincioși din cauza egoismului de care am dat dovadă cu toții, nereușind să o salvăm sub nicio formă din mâinile acelui criminal, începând de la procurori și polițiști și terminând cu vecinii criminalului care, se spune, că auzeau strigătele fetei, dar nu au făcut altceva decât să sune la poliție.
Sper doar să nu facem aceleași greșeli pe care le-am făcut și când 6 bebeluși au murit în incendiul de la maternitatea din Giulești în anul 2010 sau când au murit 64 de persoane în incendiul de la Clubul Colectiv în 2015. Da, ne-am revoltat și atunci, am plâns, am protestat și am schimbat chiar și guvernul. Dar în România s-a schimbat ceva, de fapt, de atunci?!
Nu, nu s-a schimbat nimic, fiindcă schimbarea nu a avut loc la nivel individual. N-am făcut decât să mutăm o mână de oameni corupți și incompetenți dintr-o parte în alta și după puțin timp s-au întors iar la conducere să-și bată joc de noi în continuare.
Dar problema nu este doar la nivel înalt, cum spuneam, ci pornește de la rădăcină, iar rădăcina suntem noi, oamenii de rând. Problema suntem noi, care dăm sau acceptăm mită, favoruri, nepotism și mai ales care nu denunțăm imediat și fără nicio reținere orice act de corupție, cât de mic ar fi. Ne vindem pe nimic și acel nimic ne omoară copiii, ne omoară viitorul și într-un final ne va omorî și țara cu totul.
Așadar, repet: Alexandra trebuie să rămână în istoria României ca fiind cea care ne-a schimbat pe noi și țara noastră pentru totdeauna, în bine. Nu trebuie să o lăsăm pe Alexandra să mai fie ucisă încă o dată de indiferența noastră, a poporului și a sistemului român.
„Am vrut să fiu… am vrut doar… dar nu am mai trăit,

Că azi cu sânge rece, o țară m-a jertfit!
Am vrut să fiu pilonul, care va sprijini
De mâine viitorul întregii Românii!

Am vrut să fiu omida ce mâine va zbura

Deasupra României… n-am vrut să fiu o stea!
Visam să fiu mândria întregului popor
Nu doar un caz ce are scris pe un dosar „omor”!”

Versuri din poezia „Am vrut să fiu…”  scrisă de Ștefania Vasile din Italia în amintirea Alexandrei Măceșanu."

"Somnul rațiunii naște monștri!"

Sunt șocat de cele întâmplate la Caracal!
Se pare că politicienii și instituțiile statului n-au învățat nimic din accidentul aviatic din Apuseni, din drama de la Colectiv, din alte tragedii petrecute în România.
Politica din ultimii ani, centrată pe salvarea infractorilor, prin modificările absurde aduse Codului Penal, și iresponsabilitatea autorităților au contribuit la drama de la Caracal.
De câteva decenii tot cerem demisii și demiteri, de ochii lumii, tot pleacă din funcții unii, ca să devină a doua zi adjuncți și nimeni, niciodată, nu răspunde cu adevărat în fața legii, încurajând, astfel, iresponsabilitatea. Tot ascundem adevărul în zoaie politicianiste, în comisii, anchete și rapoarte. Așa am ajuns ca un copil să sune la 112 și să moară după 19 ore de tortură pentru că incompetența, corupția, nepăsarea și niște nenorocite de hârtii au oprit salvarea acestei copile. Dar nu doar acest copil, ci zeci, poate sute, poate mii de oameni au murit la fel pentru că în România sunt sute de mii de dosare penale pentru viol, crimă, tâlhărie cu autor necunoscut care zac prin niște sertare prăfuite, iar mii de persoane condamnate definitiv nu au mai ajuns în închisoare. Cei care nu au fost în stare să rezolve aceste cazuri trebuie să răspundă în fața legii! 
Dincolo de emoția pe care o provoacă, dincolo de taifunul din instituții și zonele politice, au murit oameni, alții au rămas în viață, dar cu traume pentru totdeauna, iar pentru asta trebuie să plătească toți cei responsabili, nu cu simple demisii și relocări rapide pe posturi călduțe, ci în fața legii!

Dumnezeu să le odihnească în pace pe cele două suflete nevinovate!
P.S. 
"Văd sute, mii de oameni indignați pe Facebook după tragedia de la Caracal. Sunteți cumva turiști în România? Unde ați trăit până acum? În ultimii 30 de ani, toate, dar absolut toate instituțiile statului au fost înțesate cu copii, nepoți, amante, pești, interlopi, urmași ai securiștilor, toți, dar absolut toți fiind instalați în posturi de conducere, căci, indiferent de guvernare, singura politică publică a fost: prostia la putere. Falimentul statului nu e de azi, de ieri. S-a tot întins ca un cancer. Poate că nu ați aflat, dar trăiți în țara în care emblema Armatei e generalul Gabriel Oprea, rectorul Academiei de Poliție a amenințat-o pe jurnalista Emilia Șercan cu moartea, ministrul de Interne, deci șeful Poliției, e prieten cu pușcăriașii Mazăre și Nicușor Constantinescu, premier e Viorica Dăncilă, iar cel mai influent parlamentar din zona în care a avut loc crima e Florin Iordache. Și atunci de ce vă mirați că niște polițiști s-au învârtit câteva ore în jurul porții pentru că nu aveau mandat? Și încă un mic detaliu: chiar în noaptea în care a avut loc crima, fiul fostului premier Adrian Năstase, unul dintre cei mai corupți politicieni de pe Pământ, era numit consilier onorific al vicepremierului României, evident, pe bază de expertiză."-SEBASTIAN ZACHMANN

miercuri, 24 iulie 2019

Apostolul Românismului...


În timp ce se afla în temnița de la Vacz, condamnat în Procesul Memorandumului, George Pop de Băsești a primit numeroase scrisori de admirație, de adeziune și te încurajare de la susținătorii românismului.
Alimpie Barbolovici, vicarul episcopesc român unit din Șimleu Silvaniei, îi scrie lui George Pop de Băsești, după ce în 27.07.1894, însoțit de fiul său Simeon, a fost să-și vadă prietenul, înainte de a fi în temniță, însă ajunge prea târziu, găsind la Băsești casa în jale și suspin, iar mândrețea de moșie fără cap și fără stăpân, fapt pentru care, în 5 august 1894, îi scrie următoarele rânduri:
"Frate, un gol, o lacună simțesc în inima mea, pentru că te iubesc și stimez; legătura inimei noastre nu-i țesută din crudele tinerețe, ci numai de 20 de ani, în vârsta faptelor și luptelor bărbătești. Eu am știut și știu prețui în tine caracterul cel puritan și onest fără excepțiune, iubirea ta către națiune fără pereche. Fac și alții, unii la aparență, fapte mari, dar în dosul faptelor stă interesul banului sau al egoismului, care întunecă splendoarea faptelor mari, până când viața ta a fost și este o carte deschisă: faptele tale curate de egoism ca aurul; tu nu ți-ai trăit ție, ci binelui comun; tu ai sacrificat timp, avere, sănătate, ba chiar și viața pe altarul Bisericii și al Națiunii tale. Tu ți-ai sculptat numele și memoria, în mod nepieritor, în multe inimi suferinde, dar l-ai gravat mai cu seamă în inima mamei Națiunii române... Te asigurăm, că lacrimile, suspinele, rugăciunile noastre, a tuturor care te iubim, te vor susține întreg, sănătos și iarăși te vom vedea și bucuria noastră nimenea n-o va lua de la noi...
Frate! pe Dumnezeul meu zic! dacă s-ar primi, pe trei luni voios mă duc în temniță, în locul tău!...
Ne identificăm soarta cu a voastră și ochii sufletului nostru sunt ațintiți, neîntrerupt, spre Golgota Românismului (Vacz și Seghedin), unde atârnă sacrificiul inimilor voastre; ați purtat crucea martiriului pentru Sfânta cauză a răscumpărării Neamului nostru, grea cruce, dar n-ați îmbrâncit sub greutatea ei, deși ea e încărcată de lacrimile, suspinele și durerile a trei milioane de inimi rănite. Și crucile martiriului vostru sunt tot atâtea faruri luminatoare la orizontul Românismului și aprind scânteia iubirii de neam și în cătunul cel mai scund al țăranului; vor înfrumuseța paginile istoriei națiunii române, în care vor străluci numele voastre ca modele de imitat pentru strănepoții divului Traian, precum luminează cărările creștinismului numele și exemplul celor 12 apostoli. Mângăiați-vă, dară, ca răsplata voastră va fi și este recunoștința tuturor românilor de astăzi și a celor care vor urma, până când va trăi numele de român!...
Națiunile civilizate, unele ținuturi și orașe sunt mândre și se lupta pe întrecute pentru prerogativa de a fi dat naștere din sânul lor cutărui erou, scriitor, savant sau poet sublim.Nu mai puțin sunt cuprinși de mândrie spirituală românii sălăjeni, pentru că te pot numi pe Tine, Ilustre Bărbat, de-al lor. Sau sunt în Sălaj inimi românești care să nu palpiteze și buze care să nu se îndulcească, dacă răsună, de pe ele, scumpul nume a lui George Pop de Băsești? Al nostru ești, pentru că ești și vei fi conducătorul nostru intrepid, unit cu noi, în cugete, simțiri și fapte. A avut neamul românesc și în trecut martiri. Dar, deodată, atâția ca și acuma, nicicând. Ce s-a zis despre martirii creștinismului că sângele lor e sămânța creștinilor, se poate zice și despre martirii românismului. Văzând, cu ochii scăldați în lacrimi, temnițele Ungariei pline de martirii și apostolii românismului, ni se înfățișează, din începutul creștinismului, era catacombelor, când creștinii ascundeau în locuri subterane lumina credinței, crucea mântuirii, și, de acolo, înălțau sacrificiu către tronul ceresc. În catacomba Românismului, Te afli îngropat și Tu, Scump apostol al Românismului din Sălaj, dimpreună cu soții tăi Martiri, și acolo înălțați voi, de pe altarele inimilor voastre, sacrificiul iubirii către dulcea noastră mamă națiune și în sufletele voastre arde lumina credinței și a speranței într-un viitor mai senin al Neamului românesc. S-au deschis catacombele. Sacrificiul creștinismului s-a înălțat la altare. Lumina credinței s-a împreunat cu a soarelui. Crucea mântuirii s-a ridicat pe biserici. Așa se vor deschide și zăvoarele temnițelor și voi, apostoli ai Românismului, veți răspândi iarăși lumină, credință și speranță sub orizontul strălucitor le neamului românesc; va triumfa lumina asupra întunericului și adevărul asupra minciunii.
Închei această prezentare cu versurile unui celebru cântec popular:

"La grădină-n Seghedin,
Plâng florile de florile iasmin,
De răsuna ulița
Și tremură temnița.

De la Seghedin la Vaț,
Numai lacrimi de la frați,
Numai lacrimi, jale, dor,
Pe fețele tuturor."

Sursa: "George Pop de Băsești-60 de ani din luptele naționale ale românilor transivăneni",de preot prof. dr. Ioan Georgescu, Ediția a II-a, Din corespondența Episcopului Vicar Alimpie Barbolovici cu George Pop de Băsești...

sâmbătă, 13 iulie 2019

Ziua "H"- Ziua "Halep"- "HALEP DAY"

Ziua "H"- Ziua "Halep"- "HALEP DAY" ,13 iulie, Ziua câștigării Finalei de la Wimbledon 2019, ziua în care educația, modestia, munca și talentul Simonei Halep au fost răsplătite!
Simona Halep a scris istorie. Ea a câștigat al doilea titlu de Grand Slam. Felicitări și mulțumiri, Simona HALEP🇷🇴!
După un meci de poveste, Simona HALEP 🇷🇴 - Serena WILLIAMS 🇺🇸2-0 (6-2; 6-2).
SIMONA HALEP, NOUA CAMPIOANĂ DE LA WIMBLEDON! 13 iulie 2019, o zi care va rămâne în istoria sportului românesc! Simona Halep câștigă finala feminină la Wimbledon, împotriva americancei Serena Williams și aduce pentru prima dată trofeul prestigiosului turneu britanic în România. O performanță magnifică, un moment unic pentru sportul românesc!
"Niciodată nu am jucat mai bine ca azi. Serena a fost mereu o inspiraţie. Am jucat mereu pentru a fi în faţa lojei regale. Am avut mari emoţii, stomacul meu nu a fost prea bine azi. Nu voi uita niciodată această zi, a fost visul mamei mele, îi mulţumesc pentru tot! La început am spus că dacă mă voi impune, voi fi membru pe viaţă aici, acum sunt fericită. Am lucrat mult pentru a mă impune aici, dar am început să simt jocul şi mingea şi abia aștept să revin anul viitor. Mulţumesc părinţilor, familiei, echipei, nu aş fi putut aici fără voi, datorită vouă sunt mai bună pe teren! Mulţumesc ţării mele, că mă susţine mereu, domnului Ţiriac, care este dur cu mine şi mă face mai bună! Este o onoare să fiu aici" - Simona Halep 🇷🇴

joi, 11 iulie 2019

Casa Memorială „George Pop de Băsești”, în reabilitare completă...


Ca fiu al satului Băsești, ca om ce a prețuit mereu personalitățile istorice, în primul rând pe patriahul cauzei românești, George Pop de Băsești, Președintele Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, m-am bucurat să regăsesc în cadrul proiectelor dedicate Centenarului Marii Uniri pe cel de reabilitare a Casei Memoriale “George Pop de Băsești”, în valoare de 2,6 milioane lei. 
Lucrările de reabilitare, sub motto-ul "Reabilităm trecutul pentru a-l face cunoscut viitorului", au început la finalul lunii februarie 2019 și trebuie finalizate până la sfârșitul anului.
Proiectul este finanțat de la Ministerul Dezvoltării, iar administrația locală este beneficiara investiției.
Reabilitarea clădirii este completă, inclusiv aleile din părculeț și toată zona verde. 
Va fi amenajată și curtea. Aleile vor fi iluminate și străjuite de băncuțe. De asemenea, va fi modificată intrarea din față, iar în partea de jos a curții va fi amenajată o parcare.
Casa lui George Pop de Băsești a fost construită între anii 1885-1890, constituind timp de trei decenii un punct de referință și de întâlnire a multor personalități. Până în 1940 casa a fost locuită de fiica sa, Elena Pop Longin, împreună soțul ei, Francisc Hossu Longin. Națio­na­li­zată în anul 1948, a servit ca sediu CAP și magazie de cereale, fierărie, depozit de îngrăşăminte chimice etc.
La 1 februarie 1976 a fost inaugurat Muzeul Memorial “George Pop de Băsești”, în casa ce a aparținut tribunului Marii Uniri.
Datorită lui George Pop, Băseştiul a devenit centrul spiritual al judeţului, dar, tot din cauza lui, în perioada comunismului, comuna era cât pe ce să dispară de pe hartă, în 1967, pentru ca nimic să nu mai aducă în conștiința viitorimii despre luptele și idealurile acestui nobil și generos om, ce s-a contopit afectiv cu năzuințele consătenilor și al Neamului Românesc. Lui George Pop i s-au pus trei capete de acuzare: că era moşier, catolic şi preşedinte al Partidului Naţional Român. 
Pentru asta s-a încercat să fie scos din istorie, deşi a fost preşedintele Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Comuniştii nu s-au mulţumit însă cu atât, au încercat să schimbe numele localităţii în Livada, dar oamenii n-au acceptat schimbarea. Comuniștii au stabilit inclusiv ziua când să înceapă demolarea casei lui "Badea George". Prin intervenţia lui Dumitru Pop, marele folclorist, originar din Băsești, s-a reuşit salvarea casei şi transformarea ei în Muzeu Etnografic al Zonei Codru.
Mulțumiri celor ce s-au implicat pentru susținerea acestui proiect!

EU

EU

IONEL MESAROŞ

IONEL MESAROŞ

Ionel Mesaroș

Ionel Mesaroș

VĂ MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

VĂ   MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

Primăvara

Primăvara

Vară

Vară

Toamnă

Toamnă

Iarnă

Iarnă

Radio Whisper

Radio Whisper | RadioWhisper.com

Etichete