La Mulți Ani, Românie

Zborul timpului

 

Fiind o fire romantică, un rac pur-sânge, cu bune şi rele, mă simt copleşit de melancolie  în toate  momentele cruciale ale vieţii. 

Zborul timpului mă vindecă de iluzii în momentele aniversare...

În urmă cu 44 de ani, pe 26 iunie 1969, am văzut lumina zilei în comuna Băseşti, judeţul Maramureş, un meleag sfânt pentru mine, un adevărat cuib al copilăriei din care m-am zburătăcit în anii '80, dar de care sunt  atât de legat sufleteşte încât, datorită iubirii pentru acest loc binecuvântat, l-am rebotezat Inimioara.

Oriunde aş fi, port sălaşul naşterii mele  cu mine ca pe un talisman, ca pe  o comoară inestimabilă, în suflet şi în amintiri.

Dorul, ca o pasăre călătoare, zboară ca vântul spre petecul de cer unde am admirat primul răsărit de soare  ori de câte ori gândul  mi  se refugiază în citadela amintirilor din copilărie.

Trecerea  timpului, chiar dacă şi-a   lăsat amprenta asupra chipului meu, nu a izbutit să-şi pună pecetea  şi pe felul meu de a fi,  întărind ideea  că tinereţea e o stare de spirit  de care se poate bucura oricine, indiferent de numărul anilor pe care-i are în spate.

Deşi viaţa e o luptă, o confruntare din   care  nu am ieşit mereu biruitor, cred că, totuşi, am fost un răsfăţat al sorţii, iar azi, la ceas aniversar, în mijlocul celor dragi , mă simt ca în sânul lui Avraam, fericit că mi-am găsit un sens al existenţei  şi mulţumit că am trecut cu bine peste  mulţimea  încercărilor  vieţii !