Despre mine

Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

joi, 7 martie 2024

Femeia ideală


de Nicolae Nicolae

Susţinea cu multă fală,
Unul bun în ştiinţe-oculte,
Că femeia ideală
Se compune din mai multe.

REACŢIE FEMININĂ

de Stelică Romaniuc

Femeii când îi spui duios
Că o iubeşti şi-i faci orice,
Îşi lasă lin privirea-n jos
vadă dacă ai cu ce.

miercuri, 24 ianuarie 2024

ALEXANDRU IOAN CUZA ŞI "MICA UNIRE"


"Din 24 ianuarie, 1959, românii de pretutindeni sărbătoresc, în fiecare an, Unirea Principatelor Române, numită şi „Mica Unire”, realizată sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, un act de voinţă politică a celor două principate româneşti, Moldova şi Ţara Românească, prima etapă în crearea statului român, unitar și modern - România.
Ideea de unitate a început să se contureze tot mai pregnant în conștiința națională a românilor, încă din secolele XVII-XVII, prin deschizători de drum - cărturarii moldoveni Grigore Ureche și Miron Costin - care au insistat asupra originii comune a celor trei neamuri românești, manifestându-se cultural în publicistica vremii. Apoi, episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein și reprezentanții de seamă ai Școlii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior) au contribuit la elaborarea și afirmarea unei ideologii naționale.
În primele decenii ale secolului XIX, ideea unirii politice a românilor de pretutindeni a ajuns să se impună ca o necesitate obiectivă. Revoluțiile de la 1821 si 1848 au întărit glasurile celor care afirmau unitatea de neam și țară, iar lupta tuturor românilor pentru împlinirea acestui nobil deziderat s-a intensificat, devenind o problemă europeană.
Astfel, în urma Războiului Crimeii (1853 – 1856), în care Marile Puteri ( Franţa, Anglia şi Imperiul Otoman) au ieşit victorioase în faţa Imperiului Rus, s-au reunit în cadrul Conferinţei de la Paris (1956), finalizată cu o Convenţie, încheiată la 7/19 august, care s-a referit şi la situația provinciilor române. Era evident că Unirea putea fi realizată atât din interior, cât și din exterior. Pe baza Convenției de la Paris, se introducea principiul separației puterilor, ele urmând să fie exercitate în fiecare principat de către un domnitor și Adunarea electivă, ambele lucrând și cu participarea unui organ comun, Comisia centrală, înlocuind astfel Regulamentele Organice, actele pe baza cărora funcţionaseră cele două ţări române până atunci.
Reglementările au avut la bază şi sprijinul declarat al împăratului Napoleon al III-lea, care dorea ca în estul Europei să existe un bastion francez, pentru a contracara influența Rusiei.
Practic Convenţia de la Paris consfinţea unirea formală într-un stat cu numele Principatele Unite, alegerea a doi domnitori, două adunări elective și două guverne.
Pe plan intern s-a stabilit consultarea populației din cele două Principate Române (Moldova și Țara Românească), privind problema unității statale, prin organizarea unor adunări ad-hoc ale liderilor unioniști, care au întemeiat o formațiune politică numită „Partida Națională".
Aceștia au exprimat prin rezoluțiile adoptate, dorința unirii Principatelor sub numele de România, având la conducere un principe moștenitor al Tronului.
În Moldova, la 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă (formată din 48 de deputați) l-a ales în unanimitate ca domnitor pe Alexandru Ioan Cuza - șeful partidei unioniştilor moldoveni.
În Ţara Românească, unde alegerile urmau să se ţină pe 24 ianuarie 1859, locțiitori domnești fiind antiunioniști, Adunarea electivă era dominată de conservatori, astfel că au fost mobilizați bucureștenii pentru a susţine candidatura lui Cuza, care a fost votat în unanimitate. Fracțiunile conservatoare au fost înfrânte în cele din urmă de către unioniști, sub presiunea populației, Alexandru Ioan Cuza, înfăptuind Unirea Principatelor Române într-un singur stat - primul stat unitar român.
Prerogativele Unirii Principatelor Române fiind îndeplinite, domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a adresat națiunii în „Proclamația de la Iași” - 11 decembrie 1861:
„Unirea este îndeplinită. Naționalitatea Română este întemeiată. Acest fapt măreț, dorit la generațiunile trecute, aclamat de Corpurile Legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile garante și s-a înscris în datinile Națiunilor. Dumnezeul părinților noștri a fost cu țara, a fost cu noi. El a întărit silințele noastre prin înțelepciunea poporului și a condus Națiunea către un falnic viitor. În zilele de 5 și 24 Ianuarie ați depus toată a voastră încredere în Alesul nației, ați întrunit speranțele voastre într-un singur Domn. Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști a o întări. Să trăiască România!” - Alexandru Ioan Cuza
În anul 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două principate, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând astfel unirea politică.
Cuza a fost primul Domn al Principatelor Unite și al statului național România și a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea Unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană (Imperiul Otoman) și Puterile Garante, pentru desăvârșirea Unirii Principatelor Române, urmând înfăptuirea unității constituționale și administrative. Aceasta s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format statul român unitar modern, adoptând oficial numele de România, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.
În anul 1866, o largă coaliție a partidelor vremii, cunoscută ca „Monstruoasa Coaliție” din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, l-au forțat pe Alexandru Ioan Cuza să abdice.
Plecat în exil, la Viena, apoi la Paris, Cuza a manifestat interesul de a lucra în continuare în interesul ţării pentru aducerea unui principe străin, aşa cum făgăduise şi să nu se lase dominat de sentimentul de răzbunare pe care i-l provocase actul abdicării forţate de la 11 februarie 1866.
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși a fost scurtă (1859-1866), a România a cunoscut perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României şi a primului Guvern unitar, cât și prin reformele sale – adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, a învățământului - domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării României moderne.
După exilul său(1866), Unirea a fost consolidată prin aducerea pe Tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen/ Carol I
Constituția adoptată la 1 iulie 1866, consfinţeşte denumirea oficială, România.
Mica Unire de la 24 ianuarie 1859, înfăptuită se Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a constituit temelia pentru înfăptuirea României Mari - Marea Unire - la 1 decembrie 1918, prin unirea Transilvaniei cu România.
Cuza a dorit întotdeauna să revină în ţară, făcând numeroase demersuri în acest sens, dar a fost respins de fiecare dată de Pricipele Carol I, care a considerat că nu este oportun din cauza situaţiei politice din cel moment. A fost răpus de boală şi s-a stins din viață la Heidelberg unde plecase la tratament, la 15 mai 1873, la vârsta de 53 de ani, departe de țara pe care a ctitorit-o și iubit-o până în ultima clipă a vieții lui."

duminică, 14 ianuarie 2024

Eminescu


 

A fost odată, Eminescu!

 


de Liliana Smerea Vacaru

,,A fost o dată ca-n povești"
A fost, dar nu mai este,
Născut pe plaiuri românești,
Născut, din ,, File din poveste",
Un tânăr drag cum altul nu-i
Și nici n-o să mai fie,
Atât de drag poporului,
Un geniu-n poezie!
,,Trecut-au anii"...Parcă ieri,
Scria lângă fereastră,
,,Dacă iubești fără să speri,
,,Dorința", ,,Floare-albastră'!
Și de pe ,,Lacul", singuratic,
,,Aducând cântări mulțime",
,, Ce șoptesc atât de tainic"
Transmițând ,,Melancolie".
O, ;,de ce nu-mi vii" tu iară,
Pentru o scurtă ,,Revedere"
,,Pe aceeași ulicioară"
Leagănul viselor mele?!
Să te renaști de nicăieri,
Luceafăr enigmatic,
Același ,,Făt frumos din tei
Cu chipul tău serafic!
,, Cobori în jos luceafăr blând"
Din universul rece!
Căci tu ești viu la noi în gând
Iar,, vreme vine, vreme trece!"
Sara pe deal", în asfințit,
De-o ,, Vre o zgâtie de fată",
Să-i fie visul împlinit,
Să te mai vadă înc-o dată!
,,Pe lângă plopii fără soț"
Să treci ușor, agale,
,,Se bate miezul" unei ,,nopți"
Dând curs venirii tale!
Din lumea ta îți este greu,
Din nou să te cobori,
Stai bine lângă Dumnezeu,
Nu printre muritori!
Ești mort și totuși pururi viu,
Luceafăr printre stele,
Tu, tatăl ,,Geniului pustiu",
Și prunc în ,,Somnoroase păsărele".
,,De-or trece anii" , (trecător,
e totu-n astă viață),
Pot să ,, Mai am un singur dor"
Și-o singură ,,Speranță":

Că un luceafăr bun și blând,
Al lumii pământene
De ne-a lăsat așa curând
Va scrie printre stele!


sâmbătă, 30 decembrie 2023

La mulți ani!

Anul acesta am învățat o lecție de neprețuit, o lecție care mi-a deschis ochii și mi-a schimbat perspectiva asupra vieții. Cea mai importantă învățătură pe care am dobândit-o este că lucrurile sunt exact așa cum sunt și trebuie luate ca atare.
Viața, dragii mei, este o călătorie plină de surprize și de provocări. De multe ori, ne dorim ca lucrurile să fie mai simple, mai ușoare, dar realitatea ne arată că nu este întotdeauna așa. Cu toate acestea, chiar și în mijlocul dificultăților, există o frumusețe ascunsă, o învățătură prețioasă.
Am învățat că viața este simplă în esența ei, dar asta nu înseamnă că pare ușoară tot timpul. Există momente când simțim că suntem copleșiți de greutăți, că nu mai putem face față. Dar tocmai în acele momente, trebuie să ne amintim că suntem mai puternici decât credem.
Am învățat să accept că viața nu este întotdeauna roz și că nu totul merge întocmai cum ne-am dori. Însă, în loc să ne lăsăm pradă dezamăgirilor și tristeții, trebuie să ne străduim să găsim înțelepciunea și învățătura din fiecare experiență.
De-a lungul acestui an, am învățat să privesc cu ochi noi fiecare obstacol întâlnit pe drumul meu. Am învățat să nu mă mai lupt cu ceea ce nu pot schimba, ci să mă concentrez pe ceea ce pot controla. Am învățat să accept că lucrurile sunt exact așa cum sunt și să le iau ca atare.
Această lecție m-a învățat să fiu mai empatic și mai înțelegător față de ceilalți. Fiecare persoană are propriile lupte și greutăți, iar în loc să judecăm sau să criticăm, ar trebui să fim mai deschiși și să oferim sprijinul nostru.
Dragii mei, viața este o călătorie complexă, dar și minunată. Fiecare zi ne aduce noi învățăminte și ne ajută să creștem și să evoluăm. Să nu uităm niciodată că, deși lucrurile pot părea complicate uneori, ele sunt exact așa cum trebuie să fie.
Să fim recunoscători pentru fiecare experiență, fie ea bună sau rea, pentru că fiecare ne învață ceva. Să fim deschiși la schimbare și să acceptăm că viața este simplă în esența ei, dar asta nu înseamnă că pare ușoară tot timpul.
Să fim puternici și să ne străduim să găsim frumusețea în mijlocul dificultăților. Să fim înțelegători și să oferim sprijin celor din jur. Să fim recunoscători pentru tot ceea ce avem și să trăim fiecare zi cu încredere și bucurie.
Viața este prea scurtă pentru a ne pierde în detalii și pentru a ne plânge de lucrurile pe care nu le putem schimba. Să ne concentrăm pe ceea ce putem controla și să trăim fiecare moment cu inima deschisă și cu zâmbetul pe buze.
Să ne amintim mereu că lucrurile sunt exact așa cum sunt și trebuie luate ca atare. Iar în mijlocul acestei complexități, să găsim frumusețea și înțelepciunea care ne vor ghida pe drumul vieții.

duminică, 24 decembrie 2023

Crăciun binecuvântat!

 Crăciunul este despre nașterea lui Iisus. Este despre bunătate, credință, iertare, recunoștință și familie.

Naşterea Domnului şi tainica biruinţă a Luminii ce învinge întunericul, a Binelui ce biruie răul, să vă aducă sănătate și binecuvântări divine!

luni, 13 noiembrie 2023

Băsești, clasa a VIII -a , anul școlar 1971-1972



În 1972 terminam clasa a VIII a la Băsești. Această fotografie reține chipurile noastre, ale absolvenților, și un grup de profesori cu care am învățat. Fotografia a fost făcută în parcul de lângă școală. În 1964 când am intrat în clasa I a am fost 16: 10 băieți și 6 fete. Apoi cifra s-a tot modificat. Unii plecau, alții veneau, pe unii îi prindeam din urmă. La absolvire am fost 19, 16 din Băsești din care 2 au ajuns colegii noștri pe parcurs și 3 din Săliște. Din cei 16 de la început în fotografie suntem 14. Cei doi care lipsesc s-au mutat în Baia Mare după clasa a I a și respectiv a V a. Rândul de sus de la stânga la dreapta: Dariu Remeș, Traian Cozma, Alexandru Crișan, Liviu Călăuz, Costinel Podină, Ioan Nistor, Emil Bretan, Ștefan Petian, Vasile Ianoș. Rândul din mijloc: Traian Mărieș, Vasile Ghiț, Maricica Pop, Doina Pop, Maria Pop, Nazarica Mureșan, Terezia Pop, Florica Pop, Ioan Rus, Vasile Mesaroș.
Profesori: Cornel Horincar, ? Iluț, ? Ienciu, Maria Mărieș, Alexandru Pop.
Din cei 19 care terminam atunci școala mai suntem în viață doar 10. Celor plecați să le păstrăm o duioasă amintire iar nouă celor în viață ne dorim multă sănătate.
Sursa : Dariu Remeș

EU

EU

IONEL MESAROŞ

IONEL MESAROŞ

Ionel Mesaroș

Ionel Mesaroș

VĂ MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

VĂ   MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

Primăvara

Primăvara

Vară

Vară

Toamnă

Toamnă

Iarnă

Iarnă

Radio Whisper

Radio Whisper | RadioWhisper.com

Etichete