Cugetarea zilei…

După ce am pierdut ființe dragi, am câștigat amintiri de neuitat și îngeri păzitori, prieteni de nedespărțit.

Când sănătatea m-a părăsit, am învățat rolul conștientizării și rostul pașilor mici pentru a mă reîmpăca cu mine însumi, acestea fiind primele trepte spre vindecare.

După ce m-am despărțit de iluzia că pot fi prieten cu oricine, am descifrat adevăratul ei fundament, încrederea, și sensul ei sacru, multiplicitatea propriului eu.

Când am simțit că totul se prăbușește, Cineva nevăzut mi-a arătat Calea salvării și mi-a devenit Cel mai bun prieten. Cu timpul, am înțeles că El, Sufletul meu salvator, se regăsește în toți cei care cred în Lumina Adevărului, în Soarele Dreptății și în Respect pentru OMUL ce-și prețuiește Neamul, Familia și Semenul!

Cugetarea zilei

"Nu dispreţui lucrurile mici! O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric."

Octavian Paler

Cugetarea zilei...

"Am fost zidiți din țărână și Duh Sfânt. O parte din noi se luptă să zboare la cer, iar o alta ne ține înlănțuiți de pământ. Sufletul strigă, dar trupul îi înăbușă glasul. Îngerul ne șoptește, dar ne facem surzi și muți. Zi de zi avem șansa de a ne elibera, dar suntem prea mândri, prea orgolioși, prea grăbiți să o facem. Vrem să trăim cât mai intens, să avem cât mai mult, cu orice preț. La tinerețe trupul e mândru și trufaș. Și veșnic înfometat. Ca un războinic care crede că nimeni și nimic nu-i poate sta în cale. Am fost creați din Iubire și am ajuns să folosim iubirea ca armă împotriva Iubirii. Ne e milă de tot și de toate, mai puțin de cel care se poticnește la picioarele noastre, pentru că suferința lui ne-ar putea zdruncina echilibrul nostru pământesc. Preferăm să mergem mai departe, dacă se poate fără să gândim, pentru că lacrimile lui ne-ar putea ucide. Vă e cunoscută expresia „Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe sufletul”? Când iubești renunți la tot ce ți-ar putea aduce confort pentru a-l hrăni pe cel din fața ta. Fără orgolii și fără să aștepți nimic în schimb. Dar câți dintre noi putem ajunge la măsura asta? Și mai ales câți dintre noi putem accepta sacrificiul celui care ne iubește atât de mult încât ajunge să se anuleze pe sine? Stă în firea noastră pământească să împărțim lumea în învinși și învingători. Abuzăm pentru a nu ne lăsa abuzați. Cucerim pentru a nu ne lăsa cuceriți. Ne ascundem după măști prefabricate pentru că ne e teamă să ne dezgolim sufletul. Și ajungem în cele din urmă să ne împietrim cu totul.
Am cunoscut oameni care nu se pot supăra pe tine orice le-ai spune sau face. Se lasă călcați în picioare și acceptă orice umilință, spunându-și tot timpul că e vina lor pentru felul în care tu te-ai comportat. Aceștia sunt cei mai frumoși, dar și cei mai ușor de rănit. Naivii lumii. Ei nu pot înțelege minciuna. Nu pot crede că cineva le-ar putea face rău. Și își aștern de fiecare dată sufletul la picioarele noastre, acceptând de bună voie suferința. Până la sîngerare. Însă pentru ei, un înger se pogoară din cer în fiecare noapte și le înălbește sufletul din nou."

Manuela Hărăbor

Secrete...

A FI ÎNDRĂGOSTIT

"Pentru mine, A FI ÎNDRĂGOSTIT este o stare de spirit prin care respir şi fără de care n-aş fi putut merge înainte în tot ce am făcut.

(...) Eu cred că suntem făcuţi din IUBIRE, trăim pentru a primi şi a dărui IUBIRE!

Nu vă zgârciţi SĂ IUBIŢI, SĂ DĂRUIŢI şi nu uitaţi... UNDE vreţi să ajungeţi şi, mai ales... CUM..."

FLORIN PIERSIC

Lumini și umbre

Sunt zile când răsare soarele, aruncându-şi milioane de raze în fereastra sufletului tău. De asemenea, sunt şi zile când soarele se odihneşte după un nor mâhnit, dăruindu-ne umbră sufletului. Ambele variante sunt acceptate de către suflet, pentru că soare fără umbră nu se poate.

Cugetarea zilei

Un prieten

"Un prieten îţi şterge şi lacrimile, nu doar râde împreună cu tine.

Un prieten nu aşteaptă să-l chemi atunci când ţi-e greu şi nici să îi ceri ajutorul.

Un prieten te şi ascultă, nu doar vorbeşte.

Un prieten îţi mai şi oferă, nu doar îţi cere.

Un prieten te şi înţelege, nu doar aşteaptă să fie înţeles.

Un prieten nu te oboseşte cu dramele lui şi nu te încarcă mereu negativ cu lucruri banale, ştiind că şi tu ai dramele tale personale.

Un prieten te mai şi mângâie, nu doar pretinde mângâiere.

Un prieten nu îţi cere justificări pentru tot ce spui, ce faci şi ce nu faci şi nu pretinde de la tine să faci eforturi pentru a-l mulţumi.

Un prieten nu consideră că ai obligaţii faţă de el şi nu te face să te simţi dator.

Un prieten nu se simte nedreptăţit atunci când nu îi poţi face pe plac.

Un prieten nu îţi întoarce spatele la prima greşeală.

Un prieten nu îţi reaminteşte mereu că ai greşit şi că te-a iertat.

Un prieten nu îţi reproşează niciodată că nu i-ai dat ceva, ci îţi mulţumeşte pentru ceea ce ai reuşit să îi dai.

Un prieten nu pune orgoliul propriu mai presus de tine.

Un prieten nu te judecă pentru alegerile pe care le faci în viaţă.

Un prieten te respectă, îţi respectă familia, prietenii și intimitatea.

Un prieten nu ascultă bârfe despre tine şi nu se îndoieşte de calitatea ta, de îndată ce aude un zvon negativ.

Un prieten îţi protejează secretele şi nu îţi trădează încrederea cu care ţi-ai deschis sufletul în faţa lui.

Un prieten nu îţi spune doar ceea ce îţi place să auzi, nu te flatează şi nu te încurajează atunci când greşeşti.

Un prieten nu poartă măști în preajma ta și nu te obligă să porți măști în preajma lui.

Un prieten nu concurează cu tine şi nu se simte inferior sau superior ţie.

Un prieten nu te invidiază pentru ceea ce ai, ci se bucură pentru reuşitele tale.

Un prieten nu te abandonează atunci când îţi este greu şi te iubeşte chiar şi atunci când treci prin decăderi.

Un prieten te face să te simţi în siguranţă în sufletul lui.

Un prieten nu raportează totul la “Eu”, ci la “Noi”.

Un prieten îţi oferă amintiri frumoase, nu regrete."

Irina Binder

Oglinda

" - Domnule Papaderos, care este rostul vieţii?

A urmat hohotul de râs obişnuit şi toţi au început să se foiască, pregătindu-se de plecare.

Papaderos ridică o mână ca să-i potolească şi mă privi îndelung, întrebându-mă din ochi dacă sunt serios şi văzând în ochii mei că eram, spuse: 

- Îţi voi răspunde la întrebare.

Scoase din portmoneul din buzunarul din spate o oglindă foarte mică, de dimensiunile unei monede de 25 de cenţi.

- Când eram mic, pe vremea războiului, eram tare săraci, trăiam într-un sat îndepărtat. Într-o zi am găsit pe drum nişte cioburi de oglindă. În acel loc fusese un accident cu o motocicletă germană. Am păstrat doar ciobul cel mare şi frecându-l de o piatră, l-am rotunjit. Am început să mă joc cu el şi a început să mă fascineze faptul că puteam reflecta cu el lumină în locuri întunecoase, acolo unde soarele nu pătrundea niciodată, în găuri şi crăpături adânci şi în dulapuri întunecoase. Devenise jocul meu preferat să aduc lumină în cele mai inaccesibile locuri pe care le găseam.

Am păstrat oglinjoara şi chiar când mă făcusem mai mare, în momentele de răgaz, jocul continua să mă fascineze. Devenind bărbat în toată firea, am ajuns să înţeleg că acesta nu era doar un joc de copii, ci o metaforă pentru rostul pe care-l dădeam eu vieţii. Am ajuns să înţeleg că nu eu sunt lumina şi nici sursa acestei lumini. Dar lumina - adevărul, înţelegerea,iubirea, cunoaşterea - se află acolo şi va străluci luminând multe cotloane întunecoase numai dacă o fac eu să se reflecte.

Eu sunt doar un ciob de oglindă al cărui model şi formă nu le cunosc. Totuşi, cu ceea ce am pot reflecta în colţurile întunecoase ale acestei lumi - în locurile întunecoase din inimile oamenilor - schimbând astfel câte ceva în ei. Poate mai văd şi alţii şi fac la fel.

Acesta este rostul meu. Acesta este rostul vieţii mele."

 Robert Fulghum

Omul

"Omul se cunoaşte la drum lung. Toată lumea vorbeşte despre mine, dar mai nimeni nu-mi ştie adresa inimii. Uşa deschisă pe oricine primeşte. Îmi place viaţa şi o trăiesc zilnic ca pe o porţie de sărbătoare! Puiule de om, atunci când zâmbeşti ai Raiul în tine! Toţi oamenii sunt egali. Ne naştem şi murim lăsând în urmă nişte lucruri care uneori fac diferenţa. Poţi şterge deja normele fixe ce-ţi manipulează mintea. La Doamne e altfel. Fără etichete, fără judecăţi, fără lovituri cu piatra. Unul este mai liric, altul mai expresiv. Unul mai tăcut, altul mai timid. Nu măsura pe alţii cu palma ta. Înnegrind pe altul, nu te albeşti pe tine!Carul care scârţâie e cel care ţine mai mult. Eu arăt bine când e întuneric şi de la depărtare. Când eşti fericit ţi se deschid ochii. Predicatul acestei poveşti este unul care se naşte acum. Mă aduce înapoi dorul. Nu îmi ajung clipele, zilele. Timpul nu mă salută, timpul se joacă, se alintă. Cu mine, cu tine.

Fâşia unui cer mângâie covoare de frunze care pier în umbra unui pas tăcut. Uneori avem nevoie şi de vise pentru a îndulci realitatea în care trăim. Pasiunea trebuie tratată cu maturitate. Experienţe mai puţin reuşite. Orgolii rănite. Managementul disciplinei. Poveşti de „of” şi de dor. Omitem foarte multe lucruri. Atunci când mai pierdem un meci, apar probleme de sănătate. Ştim cum să creştem. Cădem în şpagat pe două scaune. Ne doare. Cădem, ne ridicăm. Căutăm mici lucruri care să ne motiveze. Odată ce îţi alegi priorităţile deciziile tale sunt uşor de luat! Nimeni nu o să te înveţe ce e dragostea. Singur vei afla. O mie de fiori. O sută de culori. O mie de zări. Verde, soare, pământ, cer.

Roagă-te, bucură-te, fluieră, cântă!"

 Hrisostom Filipescu

Ceea ce contează

"Contează ceea ce facem , cum ne purtăm, cum gândim, cum ne manifestăm, cum ne ridicăm și depășim obstacole. Contează modul în care răspundem fiecare provocări, modul în care înțelegem ceea ni se întâmplă, modul în care percepem și în care ne afectează lucrurile care țin de viață și nu de noi. Contează cum gestionăm timpul, cum facem față rutinei zilnice, cum așteptăm ziua de mâine, viitorul, cum tratăm momentul prezent. Contează micile lucruri pe care le facem, măruntele decizii pe care le luăm în fiecare clipă, contează pentru că ele fac din noi oamenii care suntem astăzi, ele ne ajută să evoluăm, să creștem, să ne dezvoltăm. 

Așadar, trebuie pus foarte mare accent pe modul în care facem toate acestea întrucât acțiunile ne reprezintă, vorbesc pentru noi. 

Pozitivismul, speranța, căldura, ingeniozitatea, curiozitatea, curajul vorbesc în numele nostru și lucrează pentru noi. 

Capul sus și tot înainte! Acesta să ne fie motto-ul în viață. Nu avem de ce ne teme, de ce ne îngrijora. Respiră viața în voie, cunoaște-o, trăiește-o, simte-o. Este a ta. Profită de fiecare zi, de fiecare clipă și alege să stai în fața ei ca un adevărat câștigător, și nu se te ascunzi în umbră, după temeri și regrete. Acționează acum, nu mai târziu ! Fii plin de îndrăzneală, depășește-ți limitele, fă ceea ce te face fericit și nu ezita nici măcar o secundă!"

Viața

"Viaţa este ca o călătorie cu trenul, urcăm si coborâm des, există accidente, surprize plăcute la unele staţii şi tristeţe adâncă la altele. Atunci când ne naştem şi urcăm în tren întâlnim oameni despre care credem că ne vor însoţi pe tot parcursul călătoriei noastre: părinţii noştri. Din păcate adevărul este altfel. Ei coboară la o staţie şi ne lasă pe noi fără dragostea şi ataşamentul lor, fără prietenia şi compania lor. E drept că în tren urcă alte persoane care vor ocupa un rol important în călătoria noastră. Aceste persoane sunt fraţii noştri, prietenii noştri şi acei oameni minunaţi pe care îi iubim.

Unele dintre aceste persoane care urcă în tren privesc călătoria ca pe o plimbare scurtă, alţii găsesc numai tristeţe pe parcursul călătoriei. Şi mai există şi alţii în tren care sunt permanent prezenţi şi gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el. Unii lasă în urma lor când coboară un dor veşnic. Unii urcă şi coboară şi noi abia i-am observat. Ne miră faptul că unii pasageri pe care îi iubim cel mai mult se mută în alt vagon şi ne lasă singuri în această etapă a călătoriei noastre. Bineînţeles noi nu ne lăsăm opriţi şi ne străduim să-i găsim şi să ne înghesuim să trecem şi să ne mutăm în vagonul lor.

Din păcate uneori nu ne putem aşeza lângă ei deoarece locul de lângă ei este deja ocupat. Nu face nimic… Aşa este călătoria plină de provocări, vise, fantezii, speranţe şi despărţiri, dar fără întoarcere. Deci trebuie să facem călătoria în felul cel mai bun posibil. Să încercăm să ieşim la capăt împreună cu cei care călătoresc împreună cu noi şi să căutăm ce este mai bun în fiecare dintre ei. Să ne aducem aminte că în orice etapă a călătoriei poate exista un tovarăş de-al nostru care va ezita şi care, probabil, are nevoie de înţelegerea noastră. Şi noi vom şovăi des şi va exista cineva care să ne înţeleagă.

Misterul cel mare al călătoriei este că nu ştim când vom coborî definitiv din tren şi nici când vor coborî cei care călătoresc alături de noi, nici măcar cel care stă pe locul de lângă noi. Cred că o să fiu cuprins de-o duioşie atunci când cobor definitiv din tren. Da, cred acest lucru. Despărţirea de câţiva prieteni pe care i-am întalnit în timpul călătoriei va fi dureroasă. Va fi întristător să îi las singuri pe cei mai dragi mie, dar am speranţă că odată şi-o dată va veni gara centrală şi am senzaţia că am să-i văd sosind cu bagaje pe care înca nu le-au avut atunci când au urcat în tren. Ceea ce mă va face fericit este gândul că şi eu am avut partea mea în sporirea bagajelor lor şi în creşterea valorii acestora.

Dragii mei prieteni… Noi să ne străduim să avem o călătorie bună şi la sfârşit să putem spune că a meritat osteneala. Să încercăm să lăsăm după noi când coborâm un loc gol care lasă dor şi amintiri frumoase la cei care călătoresc mai departe."

Educația

Cugetarea zilei

Destinul

Paradoxul uman

Maxima zilei

"Când Dumnezeu este cu tine, chiar și înfrângerile devin binecuvântări."

Dieta fericirii

Am învățat

"Am învăţat să fac din fiecare clipă o sărbătoare. 
Să mă arunc în fiecare secundă, 
să nu mă tem de viaţă, 
să nu mă abţin, 
să las clipele să mă înnebunească, 
să îmi clocotească pulsul,
să am curajul să trăiesc soarele,
să îmi ţâşnească sângele prin gânduri,
să râd să mă audă tot universul,
să îngenunchez lumina."

Chris Simion

Atitudinea interioare

"Înainte de a recurge la orice altă soluţie, în faţa fiecărei greutăţi care vi se iveşte, obişnuiţi-vă să căutaţi înainte de toate cea mai bună atitudine interioară, aceasta permiţându-vă să înfruntaţi situaţiile. De exemplu, începeţi prin a vă spune: „Nu am de ce să mă îngrijorez într-atât, sunt necazuri trecătoare, ele nu vor dura.” Sunteţi surprinşi, nu credeţi că este o metodă eficientă? Ba este, numai simplul gând că necazurile noastre nu vor dura ne ajută să le suportăm. De altfel, este adevărat, reflectaţi: de câte ori aţi avut în trecut decepţii, necazuri, probleme care, v-au părut pe moment de netrecut, iar acum când vă gândiţi din nou la ele, vi se par atât de îndepărtate, aproape şterse, şi vă întrebaţi de ce aţi fost atât de tulburaţi, de disperaţi. Atunci, din moment ce aţi trăit cu toţi aceste experienţe, nu credeţi că merită efortul să folosiţi această metodă?"

Omraam Mikhaël Aïvanhov