Nu demult isi puse sufletul pe tava
Si Sfantul Mihail il ridica
La ceruri ,pentru o zabava,
Pan’ soarele din noi pe cer el va urca.
Trecura ani de cand se inalta
Spre asfintitul zilelor lumesti
Si strajuit de cete ingeresti,
Sta langa Domnul si tot astepta.
An de an ,de Brumarel,
Cobori pe-o scara de lumina;
La locul sau de veci din nou pleca,
In lumea cuprinsa de dor si nelumina.
Mormantu-i ‘mpodobit cu crizanteme,
Facliile de seu ard cu rabdare ,
Topind dorul dupa cel plecat,
In lumea fara inturnare.
Lacrimi curg pe lutul adunat
Intr-un tumul vegheat de crucea de stejar,
Suvoiul de-amintiri nu a secat:
Ca doru-i viu de-al despartirii jar.
De Luminatii,cimitiru-i floare de lumina,
Icoana de-amintiri fara de seaman,
Noian de rugaciuni rostite-n taina,
Un Univers al lumii fara vina,
Un rasarit de zi senina
In sarbatoare fara seaman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu