Învăț

"Învăț.

Să scriu, să citesc, să cred, să iert, să văd, să înțeleg, să repar, să aleg, să-mi permit. 

Învăț să pot să iau ce-i al meu, să dau fără regrete, mai departe, să nu reproșez, nimănui, nici chiar mie.

Învăț să-mi asum partea mea reală de vină și greșeală, să am răbdare și compasiune.

Învăț să simt ce nu înțeleg și să înțeleg ce nu simt.

Învăț să nu mă mai gândesc atât de mult cine și ce merită, dacă e momentul, dacă e omul, dacă avem voie, dacă ne ajunge timp, dacă e ok pentru ceilalți.

Învăț simplitate, confort, detașare. Să las în spate grijile, trecuturile, problemele, durerile, neîmpăcările, rupturile, toate „ne/nu”-urile. Să le las de tot, învăț. 

Prin tăcere, gândire, introspecție, timp, disciplină, exerciții de voință. 

Prin haos. 

Prin cărți, călătorii și oameni. 

Prin muzică, munți, teatru și mare. 

Prin daruri primite, prin daruri date mai departe.

Prin iubire. 

Prin pauze.

Prin ieșiri din starea de confort, prin încercări repetate, frustrări și așteptare.

Prin reîntoarceri în același loc. 

Prin repetarea aceluiași gând, de un miliard de ori.

Prin destinații noi. 

Prin timp pierdut. Prin timp câștigat. 

Prin renunțare – la orgolii, stereotipuri, vechituri și modele. 

Prin acceptare, toleranță și umanitate. 

Învăț să fiu mai bună. Deschisă. Mereu nouă. Pregătită. 

Este greu. Nimeni nu știe exact cum funcționează. Și nimeni nu oferă garanții, pentru nimic. Oricând se poate termina totul. Poți pierde, oricând, direcția sau credința. Te încurci, ai emoții, îndoieli, deraieri, ispite.

Este greu. Individual. În funcție de zi, de lună, de soare, de alții ca tine, de ceilalți – diferiți, străini, altfel.

Învăț să renunț. Învăț să caut. 

Zilnic. An după an.

Și vine câte o zi, un om, o întâmplare, și înțelegi că nu de răspuns ai nevoie, ci de cineva care pune corect întrebarea.”

Zina Zen