de Shanti Nilaya
Contemporan cu nuferi rotitori
Ți-s pavăză la Iași, miracol, teii.
Ce marmori folosit-au ziditori,
Ce calcul scrijelit-au timpul, zeii?
Și de sub ochii cărui pur izvor
Cu mii de miei priviri de-acum te-or paște
Ca tu să fii așa nemuritor,
Când toți se nasc și mor, spre a se naște...
Nu-i umbră încă pe pământ de om
Ca tu din haos întinzând aripe
Să mai străbați, prin mări de galactom
De mii de ani, în tot atâtea clipe!
Cad seri pe deal, din bucium jalea-și spun
Porfirul tău străpunge-n cer rubine
Prin care alți și alți Hyperioni
Privesc din 'nalt atâtea Cătăline;
Ajuns aici, de-ai scrie pe-un alt fond
Cu nemurirea să scobori anume,
Iubi-vei înger-demon sfânt și blond
Venere și Madonă, iar... Postume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu