Poveste de Craciun

Sub cetina verde de brad,  aroma de Craciun,  sub fulgii care-n pace cad  si rugaciuni ne spun,  un mic copil, cu ochii mari,  statea si astepta, privind  in zare undeva , privirea ii sclipea; Un biet copil cu soare-n ochi , cu buze rosii ,tremurande, ce astepta cuminte- foc,  minuni de nu stiu unde !  Dar zarea alba ,larga,  si frigul se-nteteste,  in jurul lui doar vantul sec in soapte povesteste.  Iar fulgii mici si jucausi  ii canta un colind, sunt ingeri firavi ce danseaza , in hora ,se tot prind; dar copilasul este trist, caci nimeni nu-i cu el,  doar un catel, prin nea fugind , il bucura nitel.  Pe micul chip prea abatut,  cu bucle ca de aur, ce-n ochi, mici indoieli ascund   si-n suflet un tezaur. Un gand umbreste al lui chip,  copil nascut din vise,  avand in suflet aripi largi  spre zbor mereu deschise;  Dar singur e,  cine sa-i spuna : ca astazi e Craciun,  ca-n iarna asta, chiar de-i singur , un Mos este pe drum ?! Si-atunci trimite ,Doamne ,ingeri, in ochi inlacrimati  si fa iubirea sa  incalzeasca  pe cei infrigurati!  Niciun copil sa nu stea singur  in seara de Craciun, asculta-mi rugamintea ,Doamne , si fa minuni acum !  Si da-i raspuns la intrebari  unui micut copil,  sa simta cum un Mos Craciun  pe geam intra tiptil si bucuria sa-i sclipeasca in ochii inocenti,   macar un vis  sa -nlocuiasca  acei parinti absenti !

Beautiful Winter Landscapes - Antonio Vivaldi

The Most Beautiful Winter

Vis de iarna

Christmas Song

White Christmas

DRIVING HOME FOR CHRISTMAS

"It's Christmas"

JOHN LENNON - SO THIS IS CHRISTMAS

Colind Ceresc

de Radu Gyr

Cerul si-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugusorul
ingerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglinda
si de giuvaier,
toti luceferii colinda
- Lerui, Doamne, Ler -

Vantul sufla cu lumina
- Lerui, Doamne, Ler -
in buhai de luna plina
leganat in ger.

Patru heruvimi cu gluga
alba de oier
sub feresti colinde'ndruga,
- Lerui, Doamne, Ler -

N-au venit cu grau la poarta,
ci au rupt din ger
stele mari ca sa le'mparta,
- Lerui, Doamne, Ler -

Si-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi campul cer de stele
tolanit sub cer…

Numai tu astepti in tinda,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete ce n'ai colinda
si nu stii Prier.

Nici un cantec alb nu vine
fâlfâind mister,
cu o stea si pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler -

Intalnire cu Mos Craciun

Ieri ,16 decembrie 2010, cu incepere de la ora 1700, la Teatru de Nord  Satu Mare ,a avut loc prima editie a spectacolului," Intalnire cu Mos Craciun".

Noi ,cei din conducerea Organizatiei Municipale a Partidului National Liberal  Satu Mare , am organizat un spectacol pentru liberalii satmareni.Spectacolul oferit a fost extrem de variat:prezentare de moda, momente muzicale, balet, un moment vesel interpretat de doi tineri  actori de la Teatru de Nord si, nu in ultimul rand, Mosul care a inchis acest frumos eveniment.

 

Spectacolul a fost deschis de Bogdan Bratiş care a interpretat imnul PNL în aplauzele spectatorilor şi a continuat cu numeroase parade de modă a designerilor sătmăreni :Andrasi Szuszana, Anamaria Ullman, Costea Sabrina, Zsolt Popa, Zita Pop, Monica Pintea si magazinul Amour/Energy, prin intermediul manechinelor  de la " Gaby`s Models",si-au prezentat creatiile vestimentare.

"Intalnire cu Mos Craciun" a  fost un spectacol extrem de reusit.Momentele au fost deosebit de atractive  atat pentru copii ,cat si pentru adulti.

Bogdan Bratis, Andra Lenak, Stefania Hotca, Hermina Hotca, Rares Jucan ne-au incantat auzul cu frumoasele lor melodii.Iar, la final ,fericirea prichindeilor ,care si-au insotit parintii la acest frumos eveniment ,a fost accentuata de intalnirea cu Mos Craciun .

In foaierul teatrului, au fost expuse lucrări foto şi desen grafic ale artiştilor Kabai Andrea, Gergely Csaba, Ştefan Tillinger şi Alexandra Cherecheş.

Finalul spectacolului a fost apoteotic,"Intalnire  cu Mos Craciun",editia I-a ,punandu-i fata in fata pe copii cu legendarul personaj ,in holul teatrului,loc unde , de sub un brad frumos impodobit,Mos Craciun,ajutat de Craciunite, a impartit tuturor copiilor daruri.

Ideea acestui spectacol  fascinant apartine colegei noastre  din Biroul Politic Municipal ,Gabriela Sas.Tin sa o felicit si pe aceasta cale pentru modul in care a pregatit ,in detaliu ,acest spectacol care, dupa opinia mea , a fost cel mai reusit,meritand pentru acest lucru un loc aparte in Anuarul activitatilor curente ale Organizatiei Municipale  PNL Satu Mare!
Tin sa le multumesc colegilor din BPM ,dar si membrilor TNL care s-au implicat in organizarea acestui eveniment!
Sunt convins ca la anul,la editia a II-a a spectacolului "Intalnire cu Mos Craciun",sala Teatrului de Nord va fi la fel de plina ca anul acesta ,iar momentele spectacolului vor fi cel putin la fel de atractive ca la prima editie!

La un pas de moarte

Vineri,10 decembrie 2010,eram pe punctul de a pleca din aceasta lume.Mi s-a facut atat de rau,incat am simtit ca timpul mi se sfarseste.O criza cauzata de cronicizarea stresului m-a apropiat de moarte.Totusi,am avut noroc ca acest moment  de neuitat s-a petrecut cand nu eram singur.Sotia si un prieten,Sandu Ratiu,au stat la urgenta, la capataiul meu, pana mi-au administrat prima perfuzie,interventie care m-a "intors "la viata.
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru sansa pe care mi-a dat-o de a mai avea zile.Doresc sa-mi manifest recunostinta fata de doctorul de la urgenta si fata de personalul de acolo!Ii multumesc colegului meu de partid ,prietenului meu,Sandu,pentru atitudinea pe care a avut-o fata de mine in acest moment de grea incercare !Nu pot sa nu-i amintesc sotia si copilul care m-au vegheat in aceste zile de cosmar.

Fiindca nu am energia de altadata ,ma opresc aici.

Imi cer scuze pentru faptul ca voi colinda mult mai rar pe taramul online ! Eram obisnuit sa-mi  vizitez "prietenii " si sa-mi las amprenta pe blogul lor.Regret ca acest lucru ,deocamdata,nu-l mai pot face!

Va imbratisez cu drag pe toti cei care popositi in universul meu virtual!

Un geniu umilit

M-am aplecat asupra unui  Om despre care in urma cu cateva saptamani nu stiam nimic.La inceputul lui noiembrie,cel mai titrat coleg al meu din Biroul Politic Municipal,dl acad.  Virgil Enatescu ,mi-a relatat despre unul dintre titanii medicinii romanesti,ajuns ca ,la o venerabila varsta ,sa fie umilit intr-o maniera incredibila:Doctorul Alexandru Pesamosca.

Documentandu-ma despre  ilustrul chirug ,am simtit ca recitesc romanul "Vraciul" de Tadeusz Dolega Mostowicz;profesorul Wilczur ,eroul acestui roman exceptional ,avand un destin asemanator cu doctorul Pesamosca.

Saptamana aceasta m-am bucurat gasind cateceva din viata venerabilului doctor pe blogul doamnei Elena Marin-Alexe,fapt care m-a determinat sa caut si altceva despre distinsul savant.

In continuare ,voi relata  cateva crampeie din viata genialului chirurg:

În „Top Medici”, despre Profesorul Alexandru Pesamosca se scrie că este cel mai mare chirurg pediatru din România. 

„Profesorul Alexandru Pesamosca este considerat de foarte multi pacienti si specialisti drept cel mai mare chirurg pediatru din tara noastra. El este acela care gaseste intotdeauna cele mai extraordinare si mai eficiente solutii impotriva unor boli teribile. La 76 de ani, profesorul apreciaza ca in cariera sa a operat 45.000 de copii. Zeci de mii de copii uratiti de malformatii, care au scapat de stigmate ce i-ar fi putut marca pe viata si sunt acum oameni normali. Pentru a fi aproape de sala de operatie, profesorul Pesamosca locuia de ani de zile intr-o camaruta din Spitalul de Pediatrie “Marie Curie – Budimex”, unde se odihnea intre interventiile pe care le efectua dimineata si cele de dupa-amiaza. Pentru ca profesorul a depasit varsta de 70 de ani, ministrul Sanatatii i-a trimis un act care-i anunta incheierea contractului de prestari servicii medicale si ii interzicea oficial sa mai consulte si sa mai opereze in spital. Actul de la Cabinetul ministrului Sanatatii, Eugen Nicolaescu, se incheia cu somatia ca profesorul Pesamosca sa elibereze urgent camaruta de la clinica de Chirurgie.

Prof. Dr. Alexandru Pesamosca: „Nu am nici un regret, daca as mai trai o data, tot asta as face si tot la fel, iar cea mai mare realizare a mea e ca am respectat bolnavul si la debutul meseriei ca si astazi… ” – Top Medici.

Potrivit Ordinului 27 din 11 ianuarie 2006, emis de Ministerul Sanatatii, medicii de peste 70 de ani nu mai aveau dreptul sa profeseze. Printre acestia si Profesorul Doctor Alexandru Pesamosca. Profesorul Pesamosca era dat afara din Spitalul Budimex, pentru a fi respectat ordinul ministrului sanatatii. Pe 19 ianuarie 2006, Prof. Dr. Alexandru Pesamosca a primit vestea din partea conducerii spitalului. Nu mai avea dreptul sa profeseze. „Va facem cunoscut ca, incepand cu data prezentei, va inceteaza contractul individual de munca. Urmeaza a va intocmi nota de lichidare”. 

Cand a ramas vaduv, in 1999, nea Pesi – cum era alintat de colegii mai tineri – s-a mutat in spital. Locuia intr-o camaruta plina cu lucrari de doctorat, carti, fotografii, desene ale unor copii, un pat si un televizor. Faptul ca Profesorul se afla mereu in spital insemna un ajutor pentru ceilalţi medici. „Veneau colegi si la doua noaptea din blocul operator si imi spuneau: nea Pesi, veniti ca n-am vazut in viata mea asa ceva. Si eu ziceam: normal ca n-ai vazut, ca viata ta e prea scurta”. 

Profesorul a facut un memoriu catre ministrul Nicolaescu in care cerea sa i se permita prelungirea activitatii medicale. „Nu am nimic cu reformele lui Nicolaescu. Dar spitalul asta este practic facut de mine. Mai toti care acum sunt doctori de la mine au invatat meserie. Atat timp cat sunt inca apt de a face aceasta meserie, nu vad de ce ar trebui sa ma retrag. Realizez ca nu mai sunt verde. Sunt vested. De aceea nu mai fac operatii complexe care dureaza 6-7 ore, ci cele mai usoare sau dau instructiuni”.

„Am iubit mult copiii, toata viata m-a urmarit zambetul lor de dinaintea unei operatii. Zambeau intr-un fel pe care mi-e greu sa-l descriu. Cam toti aveau aceeasi reactie. Zambeau cu lacrimi in ochi. Spaima, durere, resemnare, speranta. Si mila, cu zambetul ala imi cereau toata mila din lume. Cum sa nu te tulbure imaginea asta? Si totusi, n-aveam voie sa gresesc, eram obligat sa ignor orice emotie".

Acum vreo 12 ani, au venit la el parintii unui copil grav bolnav. Erau de undeva, de prin Ardeal. Au fost la zeci de medici din tara. Toti ridicau neputinciosi din umeri si spuneau sec, fara nici o sovaiala, ca nu mai e nimic de facut.

Doar unul din ei, mai milostiv, si-a calcat peste orgoliu si le-a zis ca singura incercare ar mai fi la Bucuresti, la profesorul Pesamosca. A doua zi parintii erau in cabinetul renumitului medic.

Profesorul Pesamosca a ramas uluit vazand despre ce e vorba. Radu avea numai sapte ani, iar esofagul lui era plin de formatiuni tumorale benigne. Copilul se putea sufoca in orice moment in somn.

In 50 de ani de cariera, Profesorul cunoscuse tot felul de drame, insa povestea asta l-a tulburat poate cel mai tare. Teoretic, verdictul cumplit dat de catre ceilalti medici nu era departe de adevar. Cazul era deosebit de grav, doar o minune il mai putea salva pe bietul copil. Doctorul a inteles ca n-are de ales. In fata lui, doi oameni ingroziti asteptau cu lacrimi in ochi un raspuns.

Profesorul a acceptat sa-l opereze. Au urmat ore de zbucium, de cautari, de ganduri rascolitoare. A recitit capitole intregi din carti prafuite, a rasfoit zeci de reviste medicale, a scotocit prin toate lucrarile de cazuistica a afectiunilor de esofag. N-a aflat nimic, nici o solutie. Situatia era mult prea grava.

S-a apropiat de iconita din peretele cabinetului, acolo unde isi regasea mereu tihna si nadejdea. Si-a impreunat mainile, a soptit o rugaciune numai de el stiuta si-apoi s-a pregatit de operatie.

A intrat in sala total relaxat, desi n-avea inca nici cea mai vaga idee despre ce-avea de facut ca sa salveze bietul copil. „O sa zici, poate, ca sunt teatral sau patetic, dar in momentul in care l-am deschis am simtit asa, ceva, ca un fior venit de deasupra mea, ca o mangaiere calda pe crestet. Ce putea sa fie chestia asta daca nu o influenta divina, o inspiratie providentiala? Dumnezeu mi-a dat atunci forta sa iau poate cea mai grea hotarare din viata mea. I-am inlaturat tot organul bolnav si-am inceput sa reconstruiesc altul, dintr-un cadru de colon. Adica, i-am luat un segment de colon din care i-am facut un esofag nou-nout. Totul intr-o singura operatie. Asa ceva nu s-a mai facut niciodata.  Si n-o spun deloc cu mandrie, ci dimpotriva, cu o mare smerenie, pentru ca operatia asta a fost opera lui Dumnezeu. Eu n-am fost decat instrumentul lui sau, cum s-ar zice, mijlocitorul. Astazi, Radu se apropie de 20 de ani. Duce o viata normala, are o iubita, conduce o masina, totul ca si cum atunci, cu 12 ani in urma, s-ar fi nascut a doua oara. Si totusi, desi a fost vorba de-o premiera mondiala, nimeni nu a catadicsit sa recunoasca oficial ori sa promoveze acest mare succes”.

„Nu mi-au placut niciodata titlurile, medaliile, diplomele, desi am primit cateva. Asa ca nu prea m-a afectat faptul ca operatia asta n-a fost recunoscuta. Eu am ramas cu multumirea suprema ca Radu e un flacau sanatos si ca parintii lui sunt fericiti. N-am fost niciodata trufas. Trufia e cel mai urat pacat al medicului. Din nenorocire, astazi cam toate spitalele sunt bantuite de pacatosi d-astia. Doctori care se cred Dumnezeu. Pentru ei, toti pacientii sunt niste gunoaie. Intind mana sa le ia plicul cu bani si-apoi ii trateaza in bataie de joc. Toata viata m-am luptat cu buldogii astia imbuibati”.

In copilarie visa sa ajunga ofiter de marina, ca si tatal lui. In ’48, cand toti cei din Marina Regala au fost aruncati in strada, visul s-a naruit. S-a hotarat sa incerce la medicina. A invatat pe rupte, in vremurile alea concurenta era acerba. A intrat printre primii pe lista. Dupa facultate, in 1954, a fost repartizat la Niculesti-Jianu, un satuc amarat de langa Fetesti, ridicat de sarbii deportati din Banat. A stat acolo trei ani. Mai exact, trei ani in care n-a iesit aproape deloc din spital.

Era un doctor sarac. Un costum ponosit, din velur, un pulover si o suba groasa, de ceferist. Asta era toata garderoba lui.

De luat ciubuc de la oropsitii din sat, nici nu putea fi vorba. O singura data a primit un cadou. A fost insa ceva mai special, greu de refuzat.

Venisera la el doi batrani, sot si sotie. Femeia avea o iesire a mitrei, adica uterul desprins. Traia asa de vreo 40 de ani, de cand nascuse ultimul copil. Multe femei de la tara aveau betesugul asta. Bagau acolo, in pantece, niste carpe si gata, problema era rezolvata. Dupa 40 de ani insa, femeia asta tinea mortis ca tanarul doctor s-o „repare”. N-a fost tocmai usor. Pentru el, atunci, la nici 25 de ani, operatia asta era o premiera. A pierdut cateva nopti citind niste carti si dupa ce s-a dumirit de-a binelea, s-a apucat de treaba. Totul a decurs perfect, operatia a fost impecabila, iar in cateva ore femeia era complet „reparata”. Apoi, dupa vreo luna, Pesamosca s-a pomenit din nou cu batranii la usa. Mosul l-a luat de brat si l-a tras mai deoparte. „Stiti, domnule doctor, i-a zis el, pentru noi acuma sunteti ca tatal nostru. Vreau sa va spun ceva, numai sa n-auda baba. Eu, de pe la 30 de ani, n-am mai avut nici o bucurie barbateasca. Nu mi-am inselat niciodata femeia, ca e pacat mare, iar cu ea, ce Doamne iarta-ma era sa mai fac, ca sangera tot timpul si nu stiam cum sa mai procedez. Acu, domn doctor, daca ati reparat-o, ce sa mai zic? Dupa atatia ani, am vrut sa vad si eu cum mai e. Nu stiu daca am facut vreun rau, ca ea m-a primit. Si uite, pentru bucuria ce ne-ati facut-o, v-am adus si noi ceva, ce-am putut. Numai sa nu ne refuzati, c-ar fi mare pacat in fata lui Dumnezeu”. Apoi mosul a iesit putin afara si s-a intors cu o cutie mare din lemn. A desfacut-o si a scos din ea un cocos urias, falnic si alb ca spuma laptelui. „Primiti-l, ca ati facut pentru noi o mare minune!” A fost primul cadou din cariera lui, iar amintirea asta il copleseste. „Da, n-am mai vazut niciodata un cocos asa de frumos. Au fost niste ani minunati. Munceam enorm, ca un nebun, dar tocmai asta era frumusetea. Oamenii aia ma iubeau mult si pentru mine asta era cea mai mare bucurie”.

La Niculesti-Jianu s-a nascut primul lui baiat. In ’57 s-a transferat in Bucuresti, la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu” . S-a despartit greu de satul ala. A plecat cu inima stransa, gandind ca vor ramane bietii oameni fara ajutorul lui.

Era totusi o oportunitate pe care nu voia s-o rateze. In plus, de cand i se nascuse baiatul, a rasarit in sufletul lui o dragoste uriasa pentru copii. A facut atunci un sfant legamant ca isi va dedica intreaga lui cariera doar prichindeilor suferinzi.

A ramas la Grigore Alexandrescu vreme de 27 de ani. Aproape zi si noapte, fara nici un concediu.

Mai tarziu, femeia pe care-o iubea i-a nascut al doilea baiat. Apoi, dupa cativa ani, o alta femeie i-a daruit doua fete. „Povestile astea personale au fost tot timpul deliciul dusmanilor mei. Da, lumea poate ma judeca, insa eu am avut tot timpul o viata dubla. N-am stiut niciodata ce inseamna o familie, in sensul obisnuit al cuvantului. Familia mea a fost tot timpul aici, in spital. A fost poate un pacat, iar acum platesc pentru el. Daca aici m-am simtit mereu acasa, cu asta m-am ales. Cu debaraua asta in care imi tarai sfarsitul”.

27 de ani a stat la Grigore Alexandrescu. A muncit pe branci, a operat copii – de la copii de nomenclaturisti la copii de tigani. Pe toti i-a ingrijit la fel. De la nimeni n-a luat nici un şfanţ, pentru el asta ar fi fost tot una cu furtul.

Fericirea lui suprema era sa-i vada pe copii dupa operatie, cum se ridica din pat, il apuca de-un crac si ii spun „tata Pesi”. Asa ii ziceau toti copiii, iar pentru el nu exista o mangaiere mai mare.

In 1984 s-a mutat la Budimex. Pesamosca era deja un nume greu in lumea medicala. Veneau la el parinti din toata tara, zilnic era coada la usa lui.

Faima asta i-a adus insa si neplaceri. Invidia era mare si unii colegi au inceput sa-i cam caute pricina. Barfe, sicane, reclamatii. Iar totul a culminat cu o scrisoare trimisa pe adresa Militiei. „Un grup de tovarasi”, printre care si unii colegi pe care i-a invatat meserie, reclama faptul ca doctorul Pesamosca incalca flagrant disciplina spitalului, petrecand cu indivizi necunoscuti, noaptea, dupa orele de program. De fapt, asta se intampla doar o data pe an, pe 14 martie, cand isi sarbatorea ziua de nastere. Sute de oameni veneau atunci la el sa-l felicite. Prieteni, fosti pacienti, parinti, profesori, doctori, actori, cantareti, muncitori, tarani, lautari, tot felul de oameni ii treceau pragul si ii umpleau cabinetul cu flori si cadouri. Fireste, se deschideau sticle de sampanie si distractia se intindea pana spre dimineata. Atata placere merita si el, o data pe an. Reclamatia n-a avut nici un fel de impact. Si totusi, pentru el a fost un moment dificil. „De-atunci mi-a fost o mare scarba de oamenii astia. Nu stiam cine sunt, doar banuiam. Cel mai greu mi-a fost sa constat ca nici cei mai apropiati colegi ai mei nu mi-au luat apararea”.

Era o mare dezamagire, crezuse orbeste in oamenii astia de langa el, ca intr-o adevarata familie. A inteles insa atunci ca doar copiii mai merita increderea si dragostea lui.

In 1993, intr-o zi ploioasa, o veste ingrozitoare i-a secerat sufletul. Fiul lui cel mare, de 39 de ani, a murit. Stia ca va veni ziua asta, dar se incapatana sa nu creada. Era grav bolnav, avea o tumora la creier. Iar el, tatal lui, salvatorul a mii de copii, tocmai pentru el n-a putut face nimic. Ca o batjocura a destinului, mainile lui magice n-au putut atunci decat sa mangaie trupul lipsit de viata al fiului sau. A fost o lovitura cumplita.Si totusi, dragostea si osteneala lui pentru copiii bolnavi au ramas neschimbate. La fel si credinta. Prin ele si-a regasit in timp echilibrul, reusind sa ramana acelasi chirurg genial. De-atunci, singura lui nadejde a ramas Gino, cel de-al doilea baiat. „El se ocupa de toate, ma vizita, imi aducea mancare. Mai tarziu, tot el s-a ocupat si de camera asta, el a amenajat-o. Singura mea furie era ca n-a ajuns si el doctor. Am facut eu doctori din toate nulitatile si tocmai cu baiatul meu nu mi-a reusit”.

Au trecut apoi anii si el uita sa-si caute o casa ori sa mai iasa din spital. Iar atunci cand iesea, se minuna ca un om de la tara. Chipul orasului se schimba cu o viteza ametitoare. Dezolat, se intorcea degraba „acasa”, in spitalul lui, acolo unde se simtea in deplina siguranta. In camaruta asta consulta, manca si dormea. Apoi, zi si noapte, opera incontinuu. „Uneori, n-apucam sa atipesc mai mult de un sfert de ceas. Doamne, nu stiu cum rezistam!”

Isi aminteste de o fetita de noua ani. Venise la el cu o infirmitate cumplita. Se nascuse fara sfinctere, cel anal si cel ureteral. Asta inseamna ca biata copila se scapa pe ea tot timpul. Pesamosca era deja dupa doua nopti nedormite.

A reusit sa ia din pulpa fetitei un manunchi de fibre musculare, din care a confectionat doua noduri. Le-a prins apoi, unul in dreptul anusului, celalalt in dreptul ureterului. Nodurile erau noile sfinctere, iar fetita isi putea controla nevoile fara nici un efort. Operatia a fost filmata, fiind vorba de-o premiera mondiala.

Mai tarziu, dupa vreo 12 ani, Pesamosca a primit o invitatie la un botez. Era vorba de copilul nou nascut al fetei operate la noua ani.

„Astea impliniri, domnule. Nu vile, masini sau mai stiu eu ce rahaturi. Sa repari un copil-paianjen, care merge in patru labe, sa-i innadesti si sa-i carpesti tendoanele si ligamentele si sa-l faci biped si sanatos tun, sa alerge la tine si sa te stranga in brate, asta inseamna fericire!”

Cand a inceput sa simta oboseala a hotarat sa se ocupe doar de cazurile mai grave, lasand rutina interventiilor curente pe seama ucenicilor lui. Mai tarziu insa, au aparut primele semne ale bolii, iar rolurile s-au inversat. Nu mai putea risca, mainile nu prea il mai ascultau. In timp ce el se limita la sfaturi sau operatii mai usoare, situatiile dificile au ramas in grija celor mai buni chirurgi scoliti de el.

Pe la inceputul anului 2006, ministrul sanatatii a dat ordin scris ca toti medicii de peste 65 de ani si profesorii de peste 70 sa inceteze activitatea in sistemul public. Pesamosca avea aproape 76 de ani. Pe 13 ianuarie, printr-o scrisoare oficiala, a fost anuntat personal ca va trebui sa-si clarifice situatia cu privire la exercitarea profesiei de medic, dar si cea referitoare la spatiul pe care-l ocupa in spital.

Scrisoarea era semnata de unul din fostii lui studenti, ajuns mare director. „Putea macar sa-mi dea un telefon, ca doar eu l-am invatat meserie. Iar acu, nu mai dadea doi bani pe mine. Niciunul dintre colegi n-a sarit sa m-ajute”.

„Da, asta voiau sa-mi faca buldogii astia! Noroc cu voi, ziaristii, ca altfel ajungeam in strada. Dar povestea asta m-a chinuit rau, de-atunci boala mea s-a agravat”.

„Vreau sa-ti citesc o scrisoare. E de la tatal lui Ionut, din Oravita, un baiat cu arsura de esofag pe care l-am operat tocmai acum vreo 40 de ani”.

- Stimate domnule profesor, am citit in presa cu o enorma indignare faptul ca niste oameni de nimic vor sa va alunge din spital. In momentele cele mai triste ale vietii mele, dumneavoastra ati reusit sa faceti dintr-un copil pierdut, pe care nimeni n-a avut curajul sa-l opereze, un copil sanatos tun, care a adus numai bucurii in familia noastra. Astazi, el este macaragiu sef aici, la Oravita. Mai am doua fete, avem o casa mare, cu tot ce trebuie, si noi toti ne-am gandit, pentru a nu mai suferi atata umilinta de pe urma unor oameni care ar trebui sa-si aplece umerii in fata dumneavoastra, sa va propunem cu toata sinceritatea, ca de azi inainte, sa veniti aici, sa locuiti la noi acasa. Avem camere multe, nu ducem lipsa de absolut nimic, iar pentru noi, dar si pentru toata Oravita, ar fi cea mai mare cinste sa va avem aici, in casa noastra. Va rog din suflet sa acceptati invitatia noastra. Nu va trebuie nimic, veti avea tot ce va trebuie, fara absolut nici o obligatie, nu trebuie decat sa veniti aici si veti avea toata grija si dragostea noastra…

Acum cateva luni, Gino, cel de-al doilea baiat, s-a prapadit. De cancer. E o rana care ii sangereaza fara oprire.

De ziua lui nu-l mai cauta nimeni. Nici un coleg, nici un prieten, nici un lautar. Primeste cateva scrisori si atat. Sta zi si noapte in camaruta lui, tanguindu-se de dureri la orice miscare. Inca se mai teme sa nu ajunga in strada.

Cu greu, abia mai poate face cateva consultatii pe zi. Doctorii mai tineri vin cand si cand sa-i ceara sfaturi. Singura multumire e ca lasa in urma lui doi chirurgi valorosi si poate la fel de dedicati ca si el: Niculina Bratu si Radu Spataru.

Sunt singurii oameni care nu l-au dezamagit niciodata.

N-a incetat niciodata sa creada sau sa se roage.

Alexandru Pesamosca este un nume gigantic al medicinei romanesti. Un doctor fara arginti, care a salvat de la moarte mii de copii. Astazi, el traieste in totala singuratate, uitat si dispretuit de colegi. 

E regretabil ca un  Om care a facut atata bine semenilor,un geniu al medicinii  ,  dupa o jumatate de veac in slujba sanatatii , sa fie  tratat cu indiferenta  in loc de deferenta,sa fie umilit  si dat uitarii  !

Sursa:"Formula AS"

Haz de necaz

 Solutii anticriza:

1. Impozitarea consumului de hartie igienica in functie de straturi, deoarece in asa vremuri cacacioase nu se poate trece cu vederea un asemenea potential. Cei care nu manânca nimic si in consecinta nu "produc" vor plati un impozit forfetar.
2. Taxa pe aer la un nivel de 0,04 euro/mc consumat. Numarul de mc consumati va fi stabilit de catre specialistii Guvernului impreuna cu medicii de familie, in functie de capacitatea pulmonara a fiecarei persoane. Astmatici au reducere de la 25% pina la 100% in cazul cand se opresc din respirat mai mult de 15 minute.
3. Taxa pe "vanturi trase", ca prea s-au obisnuit romanii sa-si dea aere. Se vor monta detectoare la fundul fiecarui contribuabil care vor inregistra numarul vanturilor trase, intensitatea sunetului, intensitatea mirosului. Taxa va adauga 24% la factura de gaz si va fi obligatorie ca taxa "Radio - Tv" de pe factura de curent.
4. Taxa pe a doua limba vorbita. Daca au bani si timp sa invete o alta limba in afara de romana sa le fie rusine si sa plateasca pentru asta pentru ca sigur o fac intentionat ca sa poata pleca din tara. Taxa va fi de 50 % din valoarea totala a alocatiei care a primit-o persoana respectiva pina la virsta de 18 ani de la stat. Sunt scutiti de taxa ungurii din Harghita, Covasna si Mures deoarece ei oricum nu stiu decat ungureste deci nu se pune problema ca ar sti mai mult de o limba.
5. Orice barbat care are mai mult de 124899 de fire de par va plati o
taxa pe fir de par echivalent a 10 euro / 1000 fire de par. Peste 20000 de fire in plus se va considera ca ai un alt cap si se va impozita dublu. Cei cu chelie proeminenta si /sau cu suvita peste chelie sunt scutiti.
6. Persoanele care isi rod unghiile vor achita TVA care va fi calculat la 100 de grame de unghii la un pret care va fi stabilit de catre guvern deoarece consuma un aliment si e normal sa plateasca.
7. Taxa de caldura pentru vara, deoarece orice cetatean care tine geamul deschis primeste gratuit incalzire prin bunavointa Sfantului Guvern si nu este normal. Astfel pentru fiecare geam deschis vara, la caldura peste 18 grade se va plati o "taxa de geam deschis" in valoare de 12 euro/geam. La mai mult de 3 geamuri deschise se va considera a doua casa si se va impozita dublu. Pentru geamurile inchise se va acorda o reducere de 50% dar numai pana la 24 de grade.
8. Sugarii si bebelusii care folosesc pampers (nesimtitii!!!) vor plati o taxa de poluare in functie de gradul de periculozitate care il prezinta fiecare din reziduurile acumulate in scutec. Pentru stabilirea gradului de periculozitate in care se incadreaza fiecare bebelus se vor trimite obligatoriu pina la 1 iulie 2011 pentru fiecare copil intre 0 si 2 ani mostre din "produsul" rezultat si acumulat in pampersi la sediul Guvernului pentru a fi analizate. Ulterior fiecare parinte va primi acasa o declaratie de impozitare pe care o va achita in 24 de ore la cea mai apropiata agentie CEC.
9. Se va elimina impozitul pe venit in 2 faze. In prima faza se va elimina venitul...

My Friend The Wind

Ieri,05 decembrie 2010,Dennis Roussos a cantat in Bucuresti si i-a incantat pe romani.
Dedic aceasta piesa tuturor celor care astazi isi serbeaza ziua onomastica:Nicolae,Nicoleta ,Nicu,Niculina !

Un zambet pe 16 mm...

Mama, zice Bula, m-am hotarat sa ma insor, dar nu stiu ce sa fac: daca ma insor cu o femeie frumoasa, n-am sa fiu linistit, daca ma insor cu o femeie urata n-am sa fiu multumit.

-Mai Bula, ii zice maica-sa, tu ce ai prefera: sa mananci un rahat de unul singur sau sa mananci un tort cu prietenii?

Un tip se trezeste in ambulanta:

-U... u... unde ma duceti?!

-La morga!

-Pai nu am.... murit!

-Pai.... nu am ajuns!

Nasterile sunt de trei tipuri:

1) spontane - cand nevasta   naste la o luna dupa casatorie.  

2) tardive - cand naste nevasta la doi ani de la moartea sotului.

3) extrauterine - cand naste servitoarea.

Un mos si o baba, sot si sotie mor intr-un accident si ajung in Rai.Acolo ingerul de serviciu ii duce pe o plaja plina de palmieri si cu ocasa superba si le spune:

-Acum tot ce aveti de facut in Rai este sa stati aici si sa va bucurati de toate.

Mosul se intoarce catre baba si ii zice:

-Vezi ce proasta ai fost? Puteam sa fim aici de 10 ani, dar nuuuuu...

tu vroiai sa mancam sanatos.

Doi prieteni stau de vorba la carciuma:

- De ce sa-mi cumpar masina daca toti prietenii mei au si ma pot servi?

- Asta i-am spus si eu sotiei tale cand m-a intrebat de ce nu ma insor...

  La interviu: 

- Sunteti casatorit?

- Nu.

- Ne pare rau, noi avem nevoie de persoane care sunt obisnuite sa se subordoneze...

"Binefacerile" somnului

Somnul ratiunii naste monstri,iar somnul  presedintelui Traian Basescu,la summit-ul OSCE de ieri,1 Decembrie 2010,a nascut din nou rusine nationala.

In loc sa fie alaturi de conationalii sai si sa cinsteasca Ziua Nationala a Romaniei,Seful Statului a preferat sa motaie  in vazul tuturor la summit-ul OSCE din  Kazahstan.Probabil,obosit dupa atatea masuri de austeritate impuse romanilor,"domnia sa" a fost furat de somn.Dupa cum arata,sunt convins ca nu a fost unul de frumusete,ci,mai degraba,un somn al ratiunii;de indata ce ,chiar si la ceas de sarbatoare pentru tara,a "rasturnat" iarasi ordinea constitutionala,delegandu-l ,in detrimentul presedintelui Senatului ,pe premierul Boc  sa primeasca onorul de Ziua Nationala a Romaniei.

E regretabil sa avem un asemenea Sef al Statului,un presedinte despre a carei responsabilitate am scris in urma cu cateva zile!

Asa-i romanul

Transilvanie frumoasa

Presimtamant

Va veni iarna, miroase a fulg, -
Taranii pun lemne-n soproane,
Si sfintii din mistice taine se smulg
Si incaruntesc in icoane.

Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitati de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existente eterne.

Va veni iarna si apele curg
Tragand dupa sine obarsii
Si-n scurtele zile cu vanat amurg
La geamuri de case bat ursii.

Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
As spune, dar gura mea ninge.

Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cerga ne mana,
Atata mai pot sa te rog si sa strig,
Da-mi aspra manusa de lana.

Va veni iarna, ba nu, a venit,
Caldura eu n-o voi gasi-o,
Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit,
Prin muntii ce canta: Adio !

(Adrian Paunescu)

Despre criza

“Sa nu pretindem ca lucrurile sa se schimbe daca tot timpul facem acelasi lucru. Criza este cea mai binecuvantata situatie care poate apare pentru tari si persoane, pentru ca ea atrage dupa sine progrese.

 

Creativitatea se naste din necesitate precum si ziua se naste din noapte. In perioada crizei se nasc inventiile, descoperirile si marile strategii. Cine depaseste criza se depaseste pe sine insusi, fara a ramane “depasit”. Cine atribuie crizei esecul, isi ameninta propriul talent si respecta mai mult problemele decat solutiile. Adevarata criza este criza incompetentei.

Problema persoanelor si tarilor este lenea si indiferenta pentru a gasi solutii si iesiri din astfel de situatii. Fara criza nu exista duel, fara duel viata este o rutina, o agonie lenta. Fara criza ,nu exista valoare. In perioada crizei ,infloreste ce-i mai bun in fiecare, pentru ca fara criza orice vant este o mangaiere. Daca vorbim de criza o promovam, iar tacerea este o exaltare a conformismului.

In loc de toate acestea, mai bine sa muncim. Sa terminam odata cu singura criza amenintatoare: tragedia de a nu dori sa luptam pentru a o depasi.”

 

Decembre

Rugaciune pentru 1 Decembrie

Ne iarta, Doamne, ura si gîlceava
de care suntem zilnic vinovati,
dar catre Tine tulnicul suna-va,
sa-ntorci privirea Ta catre Carpati.

Prea mult abandonati acestei toamne,
nu mai avem în vatra casei foc,
mai da-ne-un pic de amintire, Doamne,
rabdare si iertare si noroc.

Ca pentru vite nu mai sunt nutreturi
si asteptam o pîine din import,
cînd bietul om s-a prabusit sub preturi
si sufletul în el e-aproape mort.

Ne-am despartit în triburi si în secte,
în cluburi, în partide si în gasti,
iubirile directe sunt suspecte.
Doresti succes? Învata sa urasti.

Dusmanii nu puteau sa ne condamne,
cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rau,
de ce sa mai venim la Alba, Doamne,
cînd e negustorit si duhul Tau?

Si, totusi, Alba-Iulia exista,
si, totusi, cineva i-a dat un rost,
si-a fost si-atunci pornire anarhista,
si Dumnezeu tot ocupat a fost.

Cu grohotis pe talpi si bruma-n gene,
sa-nvingi un vechi si tragic handicap,
si, în onoarea Albei Apusene,
sa-ti scoti caciula dacica din cap.

Se aude Basarabia cum plînge
de dorul T;arii Mari, pierdute-n veci,
si-n clopote e treaz acelasi sînge,
si-aceiasi ochi imperiali sunt reci.

Si nu-i Emilian la catedrala,
uzurpatorii lui lucreaza calmi,
nici umbrele din somn nu se mai scoala,
nici nu mai cînta doctor Iacob psalmi.

Si ne e dor de-o sfînta sarbatoare,
în care toti sa ne-adunam aici,
si ne e dor de România Mare
si am ramas îngrozitor de mici.

Dar, Doamne, pune-Ti pe cetate talpa,
mai da-ne harul unui gest postum,
mai cheama-ne, mai rabda-ne la Alba
si sa mai încercam macar acum.

(Adrian Paunescu) 

Nu uita ca esti roman!

Romania -tara mea

Treceti batalioane romane Carpatii

La multi ani ,Romania!

1 Decembrie este Ziua Naţională a României, adoptată prin lege după inlăturarea regimului comunist. 
Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul  şi Ţara Ungurească  cu România. 

In fiecare an ,ziua de 1 Decembrie ,Ziua Nationala a Romaniei, este pentru mine un prilej de a evoca figura celui ce si-a facut un crez din idealul de unitate nationala : George Pop de Basesti,Presedintele Marii Adunari de la Alba-Iulia.
Acest ilustru inaintas al meu, emblema a  localitatii in care am vazut lumina zilei,m-a cucerit prin felul in care a servit cauza romanismului,slujindu-si , cu toata puterea ,cum n-a facut-o altul, tara si semenii sai , pana la capatul vietii .
Intr-o lume bantuita de fortele raului in care modelele umane sunt pe cale de disparitie , voi incerca sa aduc la lumina pagini din viata unui om ce si-a iubit familia ,semenii si Neamul , cum arareori ne este dat sa intalnim.
Inca din copilarie ,de pe vremea cand ma jucam de-a v-ati ascunselea prin curtea casei legendarului George Pop de Basesti ,am fost atat de fascinat de viata acestuia ,incat am hotarat sa “sterg” praful de pe cronicile ce scoteau la vedere urmele lasate de acesta pe pamant .Am avut norocul sa intalnesc si oameni care l-au cunoscut personal pe ilustrul meu inaintas ,care povesteau despre acesta ,dupa 60 de ani de la plecarea lui la ceruri ,ca si cand totul s-ar fi petrecut ieri .Vii mi-au ramas acele clipe in minte ! Cand am descoperit un om ce nu are asemanare , un model uman deosebit ce a lasat urme de nesters pe pamant ,dar mai ales in constiita oamenilor care l-au cunoscut .
M-am simtit privilegiat sa vad lumina zilei intr-un loc in care strabunul meu a scris istorie .Umbra lui” badea Gheorghe”-dulce nume in care exista o nota de iubire si incredere cum n-a mai avut-o altul , m-a acoperit in vremurile tulburi cu invataminte de lasat mostenire ,cu pilde despre o viata curata si inaltatoare .
George Pop de Basesti ,”Patriarhul “cauzei romanesti,un om providential ce si-a iubit Patria si Neamul,luptand impotriva celor ce s-au infipt ca plosnitele in sangele romanesc,luptand ca dreptatea si adevarul sa rasara ca soarele, a vazut lumina zilei pe 1 august 1835,in comuna Basesti ,o localitate situata in partea de sud-vest a judetului Maramures,atestata in documente din 1391.Este descendentul unei familii nobiliare ,posesoare a unei mosteniri de o suta de iugare, fiu al lui Petre Pop de Basesti si al Susanei Pop de Turt . El a inceput   scoala in satul natal, iar din 1846 a  urmat  liceul din Baia Mare;Aici ,a terminat sase clase ,apoi a continuat ultimele doua clase, începând cu anul 1852, la liceul cezaro - craiesc din Oradea. La 26 iunie 1854 ,a trecut  cu succes bacalaureatul si  a intrat ca student la Academia de Drept din Oradea .El a ales  stiinta dreptului , fiind convins ca miscarea nationala a romanilor are nevoie de specialisti in materie legislativa pentru a demasca legile anti-nationale votate de Parlamenul de la Budapesta; dar împrejurarile timpului nu i-au permis sa termine studiile fiind mobilizat în armata, în 1859. Întors acasa in anul urmator, va fi ales prim-pretor,apoi judecator la scaunul orfanal, apoi la cel comitatens, unde va activa mai multi ani.
Inca din tinerete, simtind ca nu mai este de actualitate ca “la izvorul fermecat pot bea laolalta si lupul si mielul ” s-a aruncat cu toata energia in lupta pentru cucerirea de drepturi politice si de afirmare a natiunii romane. 
În 1860, se casatoreste cu Maria Losonti, descendenta din vita nobila ; o femeie fidela,iubitoare,devotata caminului ei ,ce a tinut cu toata inima la onoarea familiei . Dumnezeu i-a binecuvantat cu doi copii Maria-Carolina,moarta la un an si Elena –Gheorghina(1860-1940), militanta culturala si feminista binecunoscuta în epoca. 
Invataturile de bun-simt ale parintilor sai,de corectitudine,de dreptate si de judecata il "imbogati" inca din copilarie.De la ei invatase ca nu are voie sa paraseasca cararile dreptatii, bunatatea si adevarul.Samanta credintei fusese asternuta sub “brazda”mintii ,tot de ei :cerandu-i sa se increada in Domnul si sa-L recunoasca in toate caile sale.Sfaturile lor sanatoase si chibzuinta ,l-au ferit de calea nelegiuitilor ,calauzindu-i pasii pe calea intelepciunii. 
Începând cu 1866, participa la diferite manifestari si actiuni organizate de "ASTRA",asociatiune înfiintata pentru ridicarea constiintei nationale prin culturalizarea românilor ,convins fiind ca dezideratele nationale pot fi infaptuite prin actiunile de luminare ale poporului.
George Pop de Basesti a devenit unul din marii sprijinitori ai societatilor culturale ale romanilor din Transilvania,incepand cu cele studentesti “,Iulia”, “Junimea”; terminand cu “reuniunile” femeilor de la Brasov si Salaj;colaborand cu ziaristi si oameni de cultura de la publicatii de prestigiu cum ar fi :”Tribuna”,”Gazeta Transilvaniei” si ”Observatorul”. 
In conditiile legii scolare din 1879,a creat scoli in limba romana ,demonstrand rolul decisiv al limbii nationale in supravietuirea poporului roman ,subliniind preeminenta factorului lingvistic in fata celui etnic ,aratand ca "limba este un giuvaer mai pretios decat viata insasi."În acea perioada ,românii din Transilvania se aflau într-o stare politica si sociala dezastruoasa , mai ales dupa instaurarea dualismului austro-ungar ,in 1867,politica Vienei imperiale ,acest “putregai de pudra si parfum” ,a savarsit a treia mare tradare a poporului roman;dupa ce l-a tradat pe Horea, apoi pe Iancu... 
Ales deputat în Parlamentul maghiar, in 1872, a desfasurat o lupta apriga pentru dezrobirea nationala timp de 9 ani ,sustinand cu mult patos setea de dreptate a romanilor .În 1872 ,a fost ales deputat în Parlamentul ungar din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, pe care l-a reprezentat până în 1881. A reprezentat pentru 9 ani interesele burgheziei româneşti din Transilvania în Parlamentul de la Budapesta. Pe 9 august 1880, a propus într-o conferinţă ţinută la Turda unirea tuturor românilor din Transilvania şi Ungaria într-un singur partid naţional. În urma acestei propuneri s-a convocat pe 17 octombrie 1880 o conferinţă alcătuită din 30 de fruntaşi români din Transilvania şi Ungaria, care au decis convocarea Conferinţei Naţionale de la Sibiu din anul 1881, care a decretat solidaritatea partidelor naţionale româneşti din Ungaria şi unirea acestora sub numele de Partidul Naţional Român din Transilvania şi Ungaria. 
A fost un nobil generos ,ctitor de cultura ,sprijinitor al taranimii ,al orfanilor si vaduvelor si luptator neobosit pentru emancipare nationala a romanilor.S-a contopit  afectiv cu nazuintele consatenilor sai ,incat el era “badea George”,nu ,pur si simplu, un intelectual distant.El  a sustinut  ca taranii sunt un puternic element de tarie si cultura,de consolidare a unui popor;incat Nicolae Iorga il considera un “voievod de obsti si osti taranesti”.Fiind un bun cunoscator al stiintei agricole,el si-a impartasit experienta in lucrarea “Economia campului”.Mai-mult,in 1914,  a  intemeiat ,prin testament ,“Fundatia George Pop de Basesti si fiica lui Elena”,care avea scopul de a infiinta scoli de agricultura pentru copiii de la sate ;cei mai merituosi invatacei urmand sa primeasca animale si unelte de munca,iar dascalii lor sustinere materiala .El a crezut ,asemenea prietenului Mihail  Kogalniceanu ,ca “taranii sunt insasi tara”.
A fost ,asemenea oamenilor in mijlocul carora traia, un slujitor al Crestinismului.El a inaltat biserica din satul sau ,dar si din localitatea Baita de sub Codru si si-a lasat ,prin testament ,toata averea "Preaveneratului Capitlu Mitropolitan Greco-catolic" de la Alba Iulia si Fagaras,cu sediul in Blaj. 
Credinta in Cel de Sus i-a dat intelepciune si putere ;Sub protectia Ei ,se lasa stapanit de un vis: cel de a face dreptate . 
Visul sau arzator a devenit mai intai o cauza ,apoi o miscare . 
Zi de zi isi intarea credinta,starpind indoiala ce incerca sa-i impaienjeneasca cugetul . 
Stia ca educarea mintii este esentiala .Cunostea ca sufletul se largeste prin rugaciune ,iar mintea se subtiaza prin invatatura ,ajutandu-l in pledoariile sale din Parlament ,cand acuza:”DACA E PACAT SA ATENTEZI LA VIATA UNUI OM,CU ATAT MAI MARE PACAT E SA ATENTEZI-CA IN CAZUL DE FATA –LA VIATA UNUI NEAM ,BA CHIAR A MAI MULTOR NEAMURI.”El era incredintat ca “dreptul poate fi suprimat prin forta,niciodata nimicit.” 
În 1887, are loc o Conferinta Nationala la Sibiu în legatura cu întocmirea unui "Memorand" cu plângerile românilor împotriva situatiei lor grave din punct de vedere social si politic ,care sa fie prezentat împaratului la Viena.
Condus de inflacarare si principii, avand o capacitate covarsitoare de intelegere a realitatii, crezand in victoria dreptului asupra fortei ,isi rascoli sufletul si-si stimula gandurile ,avand convingerea ca intotdeauna constiinta dreptatii il intareste si-l inalta  . 
Idealul national asezat pe umanitarism, civilizatie, libertate si independenta i-a clarificat obiectivele politice: lupta pentru recastigarea autonomiei Transilvaniei, dreptul de a folosi limba romana in administratie si justitie ,revizuirea legii nationalitatilor si a legii electorale. 
La 25-26 martie 1892 ,se definitiveaza continutul memorandumului de la Viena ,"MEMORANDUMULUI ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA SI UNGARIA", document istoric prin care Partidul National Român protesteaza energic împotriva sistemului de guvernare impus de Budapesta , în care sunt consemnate toate silniciile si abuzurile la care erau supusi români din Imperiul austro - ungar. 
In 26 mai 1892 ,a facut parte din delegatia "celor 300" , iar în urma procesului intentat autorilor Memorandumului , George Pop de Basesti va fi condamnat alaturi de alti conducatori ai Partidului National Român . 
El a urmat” sa-si ispaseasca pacatul dragostei de neam” in inchisorile de la Seghedin si Vacz , locuri unde si-a intarit credinta in idealul national :”NOI LUPTAM CU ARME LEGALE PENTRU O CAUZA MARE”.In timpul detentiei sale,ii moare sotia “ de suparare”.
Desi avea 60 de ani la iesirea din inchisoare ,dispunea de resurse de energie si entuziasm . 
Dotat cu tact politic ,a contribuit la abolirea sciziunii si la refacerea Partidului National Roman,desfiintat in urma miscarii memorandiste.In 1902 ,a fost  ales presedinte al PNR ,remarcandu-se, in special, la 12 octombrie 1918, cand a fost elaborata declaratia de autodeterminare si despartire a Transilvaniei de Ungaria ,moment decisiv in pregatirea actului final al realizarii statului national unitar roman... 
Un moment impresionant ,prin amploarea si semnificatia sa ,este actul de la 1Decembrie 1918. Printre cei 1228 delegati din toata tara, a tinut sa fie prezent si, batranul de varsta patriarhala, George Pop de Basesti ,care ,desi bolnav, si-a purtat cu mandrie pe piept esarfa tricolora. Ajuns la Alba Iulia ,patruns de emotie a zis:”Am venit ,chiar daca aceasta cale m-ar costa viata…” 
La Alba Iulia , în istorica cetate a poporului român , la 1 Decembrie 1918, a fost  ales în functia de Presedinte al Marii Adunari ,subliniind în cuvântul de deschidere " realizarea marelui vis” .El  a aratat ca :”Lanturile acestei robii suntem chemati ,fratilor ,sa le zdrobim astazi ,in aceasta mare adunare nationala a tuturor romanilor …Vrem sa zdrobim lanturile robiei noastre sufletesti prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul:unirea tuturor celor de o limba si de o lege intr-un singur si nedespartit stat romanesc”.  
Pe 2 decembrie,in sedinta tinuta la Alba Iulia ,a fost ales presedinte al MARELUI SFAT NATIONAL .La sfarsitul sedintei ,GEORGE POP DE BASESTI aduce multumiri fierbinti marelui DUMNEZEU ,apoi incheie cu cuvintele Scripturii:”Iar acum slobozeste,Doamne,pe robul Tau in pace ,ca am vazut mantuirea neamului meu “,iar vocea batranului apostol , intretaiata tot mai mult de suspine, se stinse.Lacrimile-i curgeau din ochii lui inviorati de maratia momentului si plangand el , plangeau cu totii. Erau lacrimile curate ce curgeau din ochii care au avut fericirea sa vada dezrobirea neamului. 
Personalitati de elita ale vietii politice si culturale precum :BARITIU,BRANISTE,VULCAN,MAIORESCU ,FILIPESCU KOGALNICEANU,IORGA,GOGA,BRATIANU, MANIU,LUCACIU,RATIU,VAIDA-VOIEVOD, GOLDIS l-au pretuit si i-au oferit iubirea lor prieteneasca si edificatoare. 
Adversarii politici , ca de exemplu -Tisza Kalman ,primul-ministru al Ungariei ,l-au respectat ,gratulandu-l:”Strasnic om esti daco-roman fanatic !Intre noi e departare ca intre cer si pamant .Nu ne vom intelege niciodata…Vino tu la noi si-ti garantez ca nu exista demnitate in Ungaria pe care sa n-o poti dobandi”.George Pop de Basesti a raspuns:”DE MI-ATI DA TOATA UNGARIA SI TOT N-AS TRADA CAUZA CEA DREAPTA A SARMANULUI MEU POPOR,CARE AFARA DE DUMNEZEU ,DE TOVARASII MEI SI DE MINE ,N-ARE ALTI APARATORI IMPOTRIVA TENDINTELOR VOASTRE DE COTROPIRE”. 
Constient ca si-a facut datoria fata de neam si mandru ca a pecetluit un trecut de nadejdi si stradanii ,paraseste cetatea Balgradului ,multumit, si se intoarce acasa .In drum spre satul sau natal, racind puternic ,se imbolnaveste,iar la 23 februarie 1919 viata i se stinge,moare de apoplexie. 
La 26 februarie, a avut loc slujba inmormantarii.Dupa primul dangat al clopotului ,hoardele lui Bela Kun au trimis ploaie de gloante asupra casei eroului nostru .La indemnul parintelui paroh ,raposatul a fost dus la biserica satului ,iar de acolo la cimitir ,transportat pe un car taranesc ,impodobit cu cetini de brad si tras de sase boi ,simbolizand simplitatea patriarhala si harnicia neobosita a acestui mare gospodar. El isi doarme somnul de veci alaturi de taranii in mijlocul carora a trait ,ramanand astfel unit sufleteste cu obstea romaneasca din Basesti.
Viata lui a fost foarte bogata,plina de realizari ,incat s-ar putea scrie mult mai mult. 
Existenta lui a fost un model si va ramane de-a pururi... 
La 1 februarie 1976 ,a fost inaugurat Muzeul memorial "George Pop de Basesti" in conacul ce a apartinut tribunului Unirii.Casa a fost construita în anii 1885-1890, constituind timp de trei decenii un punct de referinta si de întâlnire a multor personalitati transilvanene: dr. Vasile Lucaciu, Vasile Goldis, Ion Ratiu, Teodor Mihali. Pâna în 1940 ,casa a fost locuita de fiica sa Elena Pop Longin si sotul el Francisc Hossu Longin . Nationalizata, în 1948 , a servit ca sediu CAP si magazie de cereale. 
În perioada 1970-1976, s-au executat lucrari de reabilitare , organizarea muzeului facându-se în etape.Pe terenul donat de Gheorghe Pop de Băseşti Bisericii Române Unite cu Roma a fost ridicată noua biserică greco-catolică din Băseşti, cu hramul "Sfântul Gheorghe", sfinţită în anul 2005.
Inchei acest articol folosindu-ma de cuvintele lui Octavian Goga:”INFATISAREA LUI IMPUNEA ...UN ASPECT DE DEMNITATE SI CURATENIE MORALA ,IMPRUMUTAND FRAMANTARILOR DIMPREJUR O HAINA DE VETUSTATE SEVERA, LEGANANDU-NE DE CONTINUITATEA ASPIRATIILOR DIN VECHIME SI DANDU-NE TUTURORA SENZATIA BINEFACATOARE CA LUPTA PE CARE O DUCEM E PERFECT LEGITIMA SI CREDINTELE NOASTRE VIN DE DEMULT,DE FOARTE DEPARTE...E UN CAPITOL DE ISTORIE NATIONALA IN CRIPTA DE LA BASESTI. EPIGONI AI TARII MELE , DUCETI-VA LA EA SA INVATATI DRAGOSTE DE NEAM !...”
LA MULTI ANI , ROMANIA !

Ninge pe Moldova

Cand ninge