Dominată de mama sa posesivă și de consoarta ei intimidatoare, Conroy, încă din copilărie, Victoria, adolescentă, refuză să le permită puterea de a acționa ca regentă în ultimele zile ale domniei unchiului său William IV. Vărul ei german Albert este încurajat să o curteze doar pentru motive politice, dar, după aderarea ei la vârsta de optsprezece ani, constată că se îndrăgostește de ea și este consternat de dependența ei de premierul de încredere Melbourne. Victoria este impresionată de filantropia lui Albert, care se aseamănă cu propria dorință de a-și ajuta supușii. Cu toate acestea, loialitatea ei față de Melbourne, percepută ca o căutare de sine, provoacă aproape o criză constituțională, iar Albert este cel care ajută la restabilirea încrederii în sine.
