Fiecare clipă e un dar, o punte între a fi sau a nu fi.
Timpul ce mi-a fost dat e un cadou. E unul sacru-doar dacă am învățat din greșeli. Cu siguranță, după anii de peregrinare prin viață am învățat ceva: că dacă ar fi să am șansa de a-mi retrăi viața, aș face-o într-un alt mod! Fără să-mi uit rădăcinile, nu m-aș ancora prea mult în trecut, aș trăi clipa, cu gândul doar la viitor! M-aș bucura de privilegiul de a fi, gustând din splendoarea fiecărui răsărit și mulțumind pentru fiecare apus, hrănindu-mi mereu speranța cu ambrozia nădejdii că am învățat ceva despre sensul vieții.
În lipsa speranței, nu simt mireasma vieții! Nu mă pot bucura de aripile pe care fiecare suflet le posedă încă din prima clipă, de aceea, zi de zi, aș exersa zborul, cutreierând cu gândul spre menirea de a fi fericit!
Eu cred că viața începe în fiecare clipă, iar frumusețea sa depinde de felul în care o înțelegem și de modul în care o prețuim. De vom alege calea potrivită, aripile sufletului ne vor ajuta să ne înălțăm spre ceea ce am visat, depărtându-ne de culmile disperării chiar și atunci când zborul e frânt, învâțând că totul ne este dat cu un rost, cel de a fi sau de a nu fi, cel de a simți sensul adevărat și corect al vieții: drumul spre împăcarea cu sine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu