„A vorbi despre limba în care gândeşti e o sărbătoare.” (Nichita Stănescu)
Pentru a atrage atenţia asupra importanţei păstrării calităţii limbii române şi pentru a-i sprijini pe românii din afara graniţelor să-şi păstreze cultura şi identitatea naţională, ziua de 31 august a fost proclamata, prin legea 53/2013, drept Ziua Limbii Române.
Învaţată în familie şi în şcoală şi apoi, iubită şi cultivată, sau ignorată, poluată sau uitată, limba e vie şi puternică pentru că exprimă, uneşte sau dezbină, defineşte identitatea, se moşteneşte şi se lasă moştenire.
“Limba română are virtuţi complete, adică poate fi vehicul a tot ce se întâmplă spiritual în om. Prin ea poţi deveni vultur sau cântăreţ de strană” afirma Petre Ţuţea, iar Vasile Alecsandri spunea despre limba română că este “tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii de la părinţi, depozitul sacru lăsat de generaţiile trecute.”
Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi exprimată decât în limba română. Ce patrie minunată este această limbă!
Limba română, cu toată diversitatea, bogăţia şi forta sa expresivă, n-a aşteptat însă o anume zi pentru a fi sărbătorită, marii gânditori, scriitori şi poeţi au celebrat-o prin toate scrierile lor sau au cântat-o în ode, iar înţelepciunea populară s-a exprimat despre limba noastră strămoşească cu haz şi har în proverbe şi zicători.
Oda “Limba noastră” a poetului Alexe Mateevici a devenit chiar imn naţional al Republicii Moldova, limba română fiind liantul unităţii etnice şi spirituale a neamului românesc.
„Pentru mine limba română e distanța dintre inimă și umbra ei, care se numește suflet.”(Fănuș Neagu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu