Încotro, România?

Suntem mai săraci decât am putea crede. Ne-am pierdut reperele ce ne puteau conduce la liman.
La 24 de ani de la vărsarea de sânge nevinovat din decembrie 1989, România arată ca un animal bolnav și hăituit. O parte însemnată a comunității internaționale, profitând de numeroasele scandaluri politice, vede în România, în special, un loc în care fărădelegile sunt la ele acasă. Ne uităm în urmă și nu ne vine să credem că au trecut mai bine de două decenii de speranțe zadarnice.
Nimic din ce-am visat nu s-a împlinit. În jurul nostru domnesc stagnarea și deziluzia, începuturile neterminate, politica murdară, cu degetul pe trăgaci, manipularea televizată. Lipsește o viziune, un proiect național de salvare.
Lipsește harta viitorului. Tristă priveliște n-a cazut din cer. Au creat-o politicienii și românii înșiși.
Cum a fost turcul, așa a fost și pistolul. Nu mai putem să ne ascundem după deget. Acum, se impune să ieșim din indiferență și să cerem clasei politice mai multă responsabilitate, iar semenilor noștri să nu mai tolereze la infinit apucăturile celor călăuziți doar de propriul interes!