de Ionel Mesaroş
O lacrimă de cer
Se oglindi pe pământ
Într-un bob de rouă.
Iarba perlată
Zâmbi soarelui
Cu străluciri diamantine.
Dincolo de surâsul ei,
E plânsul clipei,
Prinsă în hora trecerii.
Zborul dorului,
Mângaiat doar de aripile vântului,
Se frânge de piscul visului rătăcit
În ceaţa gândurilor,
Picurând în străfundurile tăcerii,
Peste faţa pământului,
Cristale de rouă,
Oceane de vise
Pline ochi
Cu "O lacrimă de cer".
Iarba perlată
Zâmbi soarelui
Cu străluciri diamantine.
Dincolo de surâsul ei,
E plânsul clipei,
Prinsă în hora trecerii.
Zborul dorului,
Mângaiat doar de aripile vântului,
Se frânge de piscul visului rătăcit
În ceaţa gândurilor,
Picurând în străfundurile tăcerii,
Peste faţa pământului,
Cristale de rouă,
Oceane de vise
Pline ochi
Cu "O lacrimă de cer".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu