Gândul zilei...

 De multe ori, privind în sufletul tău ţi se pare că stai în faţa unei case cu obloanele trase şi cu uşile încuiate.

O mână necunoscută a scris pe-o hârtie în colţ, la poartă: - Plecat fără adresă...

(Octavian Goga)

Femeia ideală

de Nicolae Nicolae

Susţinea cu multă fală,

Unul bun în ştiinţe-oculte,

Că femeia ideală

Se compune din mai multe.

REACŢIE FEMININĂ

de Stelică Romaniuc

Femeii când îi spui duios

Că o iubeşti şi-i faci orice,

Îşi lasă lin privirea-n jos

Să vadă dacă ai cu ce.

ALEXANDRU IOAN CUZA ŞI "MICA UNIRE"

"Din 24 ianuarie, 1859, românii de pretutindeni sărbătoresc, în fiecare an, Unirea Principatelor Române, numită şi „Mica Unire”, realizată sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, un act de voinţă politică a celor două principate româneşti, Moldova şi Ţara Românească, prima etapă în crearea statului român, unitar și modern - România.

Ideea de unitate a început să se contureze tot mai pregnant în conștiința națională a românilor, încă din secolele XVII-XVII, prin deschizători de drum - cărturarii moldoveni Grigore Ureche și Miron Costin - care au insistat asupra originii comune a celor trei neamuri românești, manifestându-se cultural în publicistica vremii. Apoi, episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein și reprezentanții de seamă ai Școlii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior) au contribuit la elaborarea și afirmarea unei ideologii naționale.

În primele decenii ale secolului XIX, ideea unirii politice a românilor de pretutindeni a ajuns să se impună ca o necesitate obiectivă. Revoluțiile de la 1821 si 1848 au întărit glasurile celor care afirmau unitatea de neam și țară, iar lupta tuturor românilor pentru împlinirea acestui nobil deziderat s-a intensificat, devenind o problemă europeană.

Astfel, în urma Războiului Crimeii (1853 – 1856), în care Marile Puteri ( Franţa, Anglia şi Imperiul Otoman) au ieşit victorioase în faţa Imperiului Rus, s-au reunit în cadrul Conferinţei de la Paris (1856), finalizată cu o Convenţie, încheiată la 7/19 august, care s-a referit şi la situația provinciilor române. Era evident că Unirea putea fi realizată atât din interior, cât și din exterior. Pe baza Convenției de la Paris, se introducea principiul separației puterilor, ele urmând să fie exercitate în fiecare principat de către un domnitor și Adunarea electivă, ambele lucrând și cu participarea unui organ comun, Comisia centrală, înlocuind astfel Regulamentele Organice, actele pe baza cărora funcţionaseră cele două ţări române până atunci.

Reglementările au avut la bază şi sprijinul declarat al împăratului Napoleon al III-lea, care dorea ca în estul Europei să existe un bastion francez, pentru a contracara influența Rusiei.

Practic Convenţia de la Paris consfinţea unirea formală într-un stat cu numele Principatele Unite, alegerea a doi domnitori, două adunări elective și două guverne.

Pe plan intern s-a stabilit consultarea populației din cele două Principate Române (Moldova și Țara Românească), privind problema unității statale, prin organizarea unor adunări ad-hoc ale liderilor unioniști, care au întemeiat o formațiune politică numită „Partida Națională".

Aceștia au exprimat prin rezoluțiile adoptate, dorința unirii Principatelor sub numele de România, având la conducere un principe moștenitor al Tronului.

În Moldova, la 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă (formată din 48 de deputați) l-a ales în unanimitate ca domnitor pe Alexandru Ioan Cuza - șeful partidei unioniştilor moldoveni.

În Ţara Românească, unde alegerile urmau să se ţină pe 24 ianuarie 1859, locțiitori domnești fiind antiunioniști, Adunarea electivă era dominată de conservatori, astfel că au fost mobilizați bucureștenii pentru a susţine candidatura lui Cuza, care a fost votat în unanimitate. Fracțiunile conservatoare au fost înfrânte în cele din urmă de către unioniști, sub presiunea populației, Alexandru Ioan Cuza, înfăptuind Unirea Principatelor Române într-un singur stat - primul stat unitar român.

Prerogativele Unirii Principatelor Române fiind îndeplinite, domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a adresat națiunii în „Proclamația de la Iași” - 11 decembrie 1861:

„Unirea este îndeplinită. Naționalitatea Română este întemeiată. Acest fapt măreț, dorit la generațiunile trecute, aclamat de Corpurile Legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile garante și s-a înscris în datinile Națiunilor. Dumnezeul părinților noștri a fost cu țara, a fost cu noi. El a întărit silințele noastre prin înțelepciunea poporului și a condus Națiunea către un falnic viitor. În zilele de 5 și 24 Ianuarie ați depus toată a voastră încredere în Alesul nației, ați întrunit speranțele voastre într-un singur Domn. Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști a o întări. Să trăiască România!” - Alexandru Ioan Cuza

În anul 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două principate, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând astfel unirea politică.

Cuza a fost primul Domn al Principatelor Unite și al statului național România și a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea Unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană (Imperiul Otoman) și Puterile Garante, pentru desăvârșirea Unirii Principatelor Române, urmând înfăptuirea unității constituționale și administrative. Aceasta s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format statul român unitar modern, adoptând oficial numele de România, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.

În anul 1866, o largă coaliție a partidelor vremii, cunoscută ca „Monstruoasa Coaliție” din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, l-au forțat pe Alexandru Ioan Cuza să abdice.

Plecat în exil, la Viena, apoi la Paris, Cuza a manifestat interesul de a lucra în continuare în interesul ţării pentru aducerea unui principe străin, aşa cum făgăduise şi să nu se lase dominat de sentimentul de răzbunare pe care i-l provocase actul abdicării forţate de la 11 februarie 1866.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși a fost scurtă (1859-1866), a România a cunoscut perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României şi a primului Guvern unitar, cât și prin reformele sale – adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, a învățământului - domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării României moderne.

După exilul său(1866), Unirea a fost consolidată prin aducerea pe Tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen/ Carol I

Constituția adoptată la 1 iulie 1866, consfinţeşte denumirea oficială, România.

Mica Unire de la 24 ianuarie 1859, înfăptuită se Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a constituit temelia pentru înfăptuirea României Mari - Marea Unire - la 1 decembrie 1918, prin unirea Transilvaniei cu România.

Cuza a dorit întotdeauna să revină în ţară, făcând numeroase demersuri în acest sens, dar a fost respins de fiecare dată de Pricipele Carol I, care a considerat că nu este oportun din cauza situaţiei politice din cel moment. A fost răpus de boală şi s-a stins din viață la Heidelberg unde plecase la tratament, la 15 mai 1873, la vârsta de 53 de ani, departe de țara pe care a ctitorit-o și iubit-o până în ultima clipă a vieții lui."

Eminescu

 

A fost odată, Eminescu!

 

de Liliana Smerea Vacaru

,,A fost o dată ca-n povești"

A fost, dar nu mai este,

Născut pe plaiuri românești,

Născut, din ,, File din poveste",

Un tânăr drag cum altul nu-i

Și nici n-o să mai fie,

Atât de drag poporului,

Un geniu-n poezie!

,,Trecut-au anii"...Parcă ieri,

Scria lângă fereastră,

,,Dacă iubești fără să speri,

,,Dorința", ,,Floare-albastră'!

Și de pe ,,Lacul", singuratic,

,,Aducând cântări mulțime",

,, Ce șoptesc atât de tainic"

Transmițând ,,Melancolie".

O, ;,de ce nu-mi vii" tu iară,

Pentru o scurtă ,,Revedere"

,,Pe aceeași ulicioară"

Leagănul viselor mele?!

Să te renaști de nicăieri,

Luceafăr enigmatic,

Același ,,Făt frumos din tei

Cu chipul tău serafic!

,, Cobori în jos luceafăr blând"

Din universul rece!

Căci tu ești viu la noi în gând

Iar,, vreme vine, vreme trece!"

Sara pe deal", în asfințit,

De-o ,, Vre o zgâtie de fată",

Să-i fie visul împlinit,

Să te mai vadă înc-o dată!

,,Pe lângă plopii fără soț"

Să treci ușor, agale,

,,Se bate miezul" unei ,,nopți"

Dând curs venirii tale!

Din lumea ta îți este greu,

Din nou să te cobori,

Stai bine lângă Dumnezeu,

Nu printre muritori!

Ești mort și totuși pururi viu,

Luceafăr printre stele,

Tu, tatăl ,,Geniului pustiu",

Și prunc în ,,Somnoroase păsărele".

,,De-or trece anii" , (trecător,

e totu-n astă viață),

Pot să ,, Mai am un singur dor"

Și-o singură ,,Speranță":

Că un luceafăr bun și blând,

Al lumii pământene

De ne-a lăsat așa curând

Va scrie printre stele!

Vraciul

 

La mulți ani!

Anul acesta am învățat o lecție de neprețuit, o lecție care mi-a deschis ochii și mi-a schimbat perspectiva asupra vieții. Cea mai importantă învățătură pe care am dobândit-o este că lucrurile sunt exact așa cum sunt și trebuie luate ca atare.

Viața, dragii mei, este o călătorie plină de surprize și de provocări. De multe ori, ne dorim ca lucrurile să fie mai simple, mai ușoare, dar realitatea ne arată că nu este întotdeauna așa. Cu toate acestea, chiar și în mijlocul dificultăților, există o frumusețe ascunsă, o învățătură prețioasă.

Am învățat că viața este simplă în esența ei, dar asta nu înseamnă că pare ușoară tot timpul. Există momente când simțim că suntem copleșiți de greutăți, că nu mai putem face față. Dar tocmai în acele momente, trebuie să ne amintim că suntem mai puternici decât credem.

Am învățat să accept că viața nu este întotdeauna roz și că nu totul merge întocmai cum ne-am dori. Însă, în loc să ne lăsăm pradă dezamăgirilor și tristeții, trebuie să ne străduim să găsim înțelepciunea și învățătura din fiecare experiență.

De-a lungul acestui an, am învățat să privesc cu ochi noi fiecare obstacol întâlnit pe drumul meu. Am învățat să nu mă mai lupt cu ceea ce nu pot schimba, ci să mă concentrez pe ceea ce pot controla. Am învățat să accept că lucrurile sunt exact așa cum sunt și să le iau ca atare.

Această lecție m-a învățat să fiu mai empatic și mai înțelegător față de ceilalți. Fiecare persoană are propriile lupte și greutăți, iar în loc să judecăm sau să criticăm, ar trebui să fim mai deschiși și să oferim sprijinul nostru.

Dragii mei, viața este o călătorie complexă, dar și minunată. Fiecare zi ne aduce noi învățăminte și ne ajută să creștem și să evoluăm. Să nu uităm niciodată că, deși lucrurile pot părea complicate uneori, ele sunt exact așa cum trebuie să fie.

Să fim recunoscători pentru fiecare experiență, fie ea bună sau rea, pentru că fiecare ne învață ceva. Să fim deschiși la schimbare și să acceptăm că viața este simplă în esența ei, dar asta nu înseamnă că pare ușoară tot timpul.

Să fim puternici și să ne străduim să găsim frumusețea în mijlocul dificultăților. Să fim înțelegători și să oferim sprijin celor din jur. Să fim recunoscători pentru tot ceea ce avem și să trăim fiecare zi cu încredere și bucurie.

Viața este prea scurtă pentru a ne pierde în detalii și pentru a ne plânge de lucrurile pe care nu le putem schimba. Să ne concentrăm pe ceea ce putem controla și să trăim fiecare moment cu inima deschisă și cu zâmbetul pe buze.

Să ne amintim mereu că lucrurile sunt exact așa cum sunt și trebuie luate ca atare. Iar în mijlocul acestei complexități, să găsim frumusețea și înțelepciunea care ne vor ghida pe drumul vieții.

Crăciun binecuvântat!

 Crăciunul este despre nașterea lui Iisus. Este despre bunătate, credință, iertare, recunoștință și familie.

Naşterea Domnului şi tainica biruinţă a Luminii ce învinge întunericul, a Binelui ce biruie răul, să vă aducă sănătate și binecuvântări divine!

Băsești, clasa a VIII -a , anul școlar 1971-1972

În 1972 terminam clasa a VIII a la Băsești. Această fotografie reține chipurile noastre, ale absolvenților, și un grup de profesori cu care am învățat. Fotografia a fost făcută în parcul de lângă școală. În 1964 când am intrat în clasa I a am fost 16: 10 băieți și 6 fete. Apoi cifra s-a tot modificat. Unii plecau, alții veneau, pe unii îi prindeam din urmă. La absolvire am fost 19, 16 din Băsești din care 2 au ajuns colegii noștri pe parcurs și 3 din Săliște. Din cei 16 de la început în fotografie suntem 14. Cei doi care lipsesc s-au mutat în Baia Mare după clasa a I a și respectiv a V a. Rândul de sus de la stânga la dreapta: Dariu Remeș, Traian Cozma, Alexandru Crișan, Liviu Călăuz, Costinel Podină, Ioan Nistor, Emil Bretan, Ștefan Petian, Vasile Ianoș. Rândul din mijloc: Traian Mărieș, Vasile Ghiț, Maricica Pop, Doina Pop, Maria Pop, Nazarica Mureșan, Terezia Pop, Florica Pop, Ioan Rus, Vasile Mesaroș.

Profesori: Cornel Horincar, ? Iluț, ? Ienciu, Maria Mărieș, Alexandru Pop.

Din cei 19 care terminam atunci școala mai suntem în viață doar 10. Celor plecați să le păstrăm o duioasă amintire iar nouă celor în viață ne dorim multă sănătate.

Sursa : Dariu Remeș

Chef de viață

de Sorin Dumitrache

după ce că lucru-ntr-una

și-ncep dis…de dimineață…

s-a găsit acuma una

care are chef de…viață…

,,io’’ îi spun c-o iau la vale

și voi deveni bunic…

ea că vom găsi o cale

din genunchi să mă ridic,

,,io’’ îi spun că n-am relații…

duc o viață…pe tăcute…

nu mă știu la ecuații

care au…necunoscute…

,,io’’ că nu mai am destule

cunoștințe…le-am uitat…

ea că sunt acum formule

pentru calcul…prescurtat…

ea că de-mi doresc se poate

să ajung unde voi vrea,

că există ,,derivate’’

și le știe…rezolva…

cică va găsi o cale

când am timp de un popas

să mă-nvețe…integrale…

să mă lase fără glas,

,,io’’ nu vreau să fac abstracții,

și rămân…băiatul bun…

doamnă nu mă știu la fracții

fără…numitor comun…

vreau să scap de ea și gata,

să am sufletul curat

însă nu se lasă fata

și mă bagă…în păcat…

a luat pixul și-o hârtie

și privindu-mă încet

ea mă face poezie

și mă scrie pe caiet,

cică vrea clipe sublime

drept cadou din partea mea

și să o ajut la rime

ce se pot…încrucișa…

după ce că lucru-ntr-una

și-ncep dis…de dimineață

mă omoar-acuma una

care are chef de…viață…

Toate reacţi

Munich (2005)

          În timpul Jocurilor Olimpice din 1972, 11 sportivi israelieni sunt ostatici și uciși de un grup terorist palestinian cunoscut sub numele de Black September. În represalii, guvernul israelian recrutează un grup de agenți Mossad pentru a depista și a-i executa pe cei responsabili pentru atac.

#InMemoriam: 𝐀𝐔𝐆𝐔𝐒𝐓𝐈𝐍 𝐌𝐎𝐂𝐀𝐍𝐔 (1932-2023)

 Este doliu în învățământ. AUGUSTIN MOCANU – fostul director al Liceului din Cehu Silvaniei – a încetat din viață, la vârsta de 91 de ani. Acesta a fost un reputat profesor, apreciat și îndrăgit, atât de elevi cât și de colegii profesori. În anul 2022, dascălul a fost distins cu titlul de Cetățean de Onoare al orașului Cehu Silvaniei pentru cei 40 de ani dedicaţi învăţământului

 Întreaga comunitate deplânge trecerea în neființă a celui care a fost AUGUSTIN MOCANU, marele profesor de limba și literatura română, fost director şi inspector şef la nivelul raionului Cehu Silvaniei.

Acesta, a dat dovadă în decursul carierei sale de profesionalism, tenacitate, corectitudine și mai ales de o mână de fier în gestionarea întregului proces educațional.

De remarcat, că prof. Augustin a fost și autor de carte, una din lucrările sale remarcabile fiind „Ceas pe ceas se alungă. Folclor poetic”.

𝐌𝐨𝐜𝐚𝐧𝐮, 𝐀𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭𝐢𝐧 - profesor. N. 12 septembrie 1932, Boju, județul Cluj

 𝐕𝐢𝐚𝐭̦𝐚 𝐬̦𝐢 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚:

 Absolvent al Facultății de Filologie din cadrul Universității Victor Babeș din Cluj (1957), cu titlul de diplomat universitar.

 Din 1957 până în 1997 a fost profesor la Grupul Școlar Gheorghe Pop de Băsești din Cehu Silvaniei.

 De-a lungul timpului a îndeplinit diferite funcții de conducere: director adjunct, director, inspector-șef al secțiunii raionale de învățământ Cehu Silvaniei.

 A fost ales deputat raional și orășenesc și vicepreședinte nesalariat cu probleme de cultură, învățământ și sănătate.

𝐏𝐫𝐞𝐦𝐢𝐢:

 pentru activitatea depusă, i s-a acordat în 1971 titlul de 𝐏𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫 𝐞𝐯𝐢𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐚𝐭 iar în anul 2007 i se conferă 𝐃𝐢𝐩𝐥𝐨𝐦𝐚 𝐝𝐞 𝐞𝐱𝐜𝐞𝐥𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆ pentru întreaga activitate; Diplomă de Onoare 𝐎𝐧𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐎𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐬𝐞𝐚𝐦𝐚̆ 𝐚𝐢 𝐒𝐚̆𝐥𝐚𝐣𝐮𝐥𝐮𝐢 (Zalău, Biblioteca Județeană Sălaj, 2012), 𝐃𝐢𝐩𝐥𝐨𝐦𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐎𝐧𝐨𝐚𝐫𝐞 pentru întreaga
activitate de conservare și promovare a culturii tradiționale în paginile scrierilor sale (Zalău, Direcția Județeană pentru Cultură Sălaj, 2016), 𝐂𝐞𝐭𝐚̆𝐭̦𝐞𝐚𝐧 𝐝𝐞 𝐎𝐧𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐥 𝐨𝐫𝐚𝐬̦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐂𝐞𝐡𝐮 𝐒𝐢𝐥𝐯𝐚𝐧𝐢𝐞𝐢 (2022). A obținut locul I la Festivalul 𝐂𝐚̂𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢 la secțiunea reportaj literar (1981, 1984). În 1984 a obținut locul III la Concursul de proză scurtă 𝐓𝐮𝐝𝐨𝐫 𝐀𝐫𝐠𝐡𝐞𝐳𝐢 de la Tg. Jiu. A cules folclor din zona Codru-Valea Sălajului, material pe care l-a valorificat în eseuri și culegeri de folclor.

#𝐂𝐨𝐥𝐚𝐛𝐨𝐫𝐚̆𝐫𝐢: 𝐂𝐚𝐢𝐞𝐭𝐞 𝐒𝐢𝐥𝐯𝐚𝐧𝐞, 𝐒𝐢𝐥𝐯𝐚𝐧𝐢𝐚, 𝐀𝐬𝐜𝐮𝐥𝐭𝐢𝐚𝐥𝐨𝐦𝐢𝐭̦𝐚, 𝐌𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐄𝐭𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚 (Baia Mare), 𝐇𝐞𝐥𝐢𝐬 (Slobozia), 𝐑𝐚̆𝐬𝐭𝐢𝐦𝐩 (Drobeta-Turnu Severin), 𝐅𝐞𝐫𝐞𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚 (Mizil), 𝐋𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐝𝐮𝐫𝐚 (Buzău), 𝐓𝐚𝐛𝐨𝐫 (Cluj-Napoca), 𝐍𝐨𝐫𝐦𝐚𝐥𝐢𝐬̧𝐭𝐢𝐢 𝐜𝐥𝐮𝐣𝐞𝐧𝐢.

 A organizat cenaclul elevilor de la Liceul de Cultură Generală din Cehu Silvaniei și a fondat revista 𝐋𝐲𝐜𝐞𝐮𝐦, revista elevilor de la același liceu. A fost membru al al Asociației Culturale Ialomița şi al Asociaţiei Ştiinţelor Etnologice din România.

 𝐎𝐩𝐞𝐫𝐚:

 𝐅𝐨𝐥𝐜𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐓̦𝐚𝐫𝐚 𝐒𝐢𝐥𝐯𝐚𝐧𝐢𝐞𝐢 (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2004), 𝐅𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐫𝐚𝐢. 𝐀𝐧𝐭𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐨𝐞𝐳𝐢𝐞 𝐩𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚𝐫𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐝𝐫𝐚𝐠𝐨𝐬𝐭𝐞 (Zalău, Ed. Silvania, 2004), 𝐁𝐨𝐣𝐮 - 𝟕𝟗𝟎 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢. 𝐄𝐬𝐞𝐮 𝐠𝐞𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐜, 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥-𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐜 𝐬̦𝐢 𝐞𝐭𝐧𝐨𝐟𝐨𝐥𝐜𝐥𝐨𝐫𝐢𝐜 (București - Slobozia, Ed. Tempus Dacoromania Comterra, 2005), 𝐂𝐨𝐥𝐢𝐧𝐝𝐚 𝐅𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐢𝐨𝐫 (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2006, ediția a 2-a revăzută și adăugită, Slobozia, 2007), 𝐅𝐨𝐥𝐜𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐨𝐞𝐭𝐢𝐜 - 𝐀𝐧𝐭𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐂𝐨𝐝𝐫𝐮-𝐕𝐚𝐥𝐞𝐚 𝐒𝐚̆𝐥𝐚𝐣𝐮𝐥𝐮𝐢 (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2007), 𝐍𝐚𝐝𝐢𝐬̦ - 𝟔𝟐𝟎 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢. 𝐅𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐦𝐨𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 (Baia Mare, 2007), 𝐂𝐨𝐥𝐢𝐧𝐝𝐚 𝐅𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐢𝐨𝐫 (Slobozia, Ed. Tempus Dacoromania Comterra, 2007), 𝐂𝐨𝐥𝐢𝐧𝐝𝐞 𝐦𝐢𝐨𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐳𝐨𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐂𝐨𝐝𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̦𝐢 𝐒𝐚̆𝐥𝐚𝐣𝐮𝐥𝐮𝐢. 𝐂𝐨𝐫𝐩𝐮𝐬 𝐝𝐞 𝐭𝐞𝐱𝐭𝐞 𝐩𝐨𝐞𝐭𝐢𝐜𝐞 (Baia Mare, Ed. Ethnologica, 2008),𝐂𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐏𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚𝐫𝐚̆ 𝐓𝐫𝐚𝐝𝐢𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆. 𝐀𝐫𝐭𝐢𝐜𝐨𝐥𝐞 𝐬̦𝐢 𝐬𝐭𝐮𝐝𝐢𝐢 (Zalău, Ed. Caiete Silvane, vol. 1, 2009, vol 2, 2013), 𝐍𝐮𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐢̂𝐧 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐈𝐚𝐥𝐨𝐦𝐢𝐭̦𝐚 (Slobozia, Ed. Helis, 2009), 𝐍𝐞𝐠𝐫𝐮 𝐑𝐨𝐬̧𝐮 𝐍𝐞𝐠𝐫𝐮 (Slobozia, 2010), 𝐌𝐮𝐥𝐭 𝐦𝐚̆-𝐧𝐭𝐫𝐞𝐚𝐛𝐚̆ 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚. 𝐀𝐧𝐭𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐚 𝐜𝐚̂𝐧𝐭𝐞𝐜𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐝𝐫𝐚𝐠𝐨𝐬𝐭𝐞 𝐬̧𝐢 𝐝𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐒𝐚̆𝐥𝐚𝐣-𝐂𝐨𝐝𝐫𝐮 (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2010), 𝐁𝐨𝐣𝐮 - 𝟖𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢. 𝐄𝐬𝐞𝐮 𝐠𝐞𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐜, 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥-𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐜 𝐬̧𝐢 𝐞𝐭𝐧𝐨𝐟𝐨𝐥𝐜𝐥𝐨𝐫𝐢𝐜 (Cluj-Napoca, Ed. Tradiţii Clujene, 2011), 𝐂𝐨𝐥𝐢𝐧𝐝𝐞 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞𝐬̧𝐭𝐢. 𝐓𝐞𝐱𝐭𝐞 𝐩𝐨𝐞𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐳𝐨𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐒𝐚̆𝐥𝐚𝐣𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̧𝐢 𝐂𝐨𝐝𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2011), 𝐈̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐬𝐚𝐭 𝐬̧𝐢 𝐨𝐫𝐚𝐬̧. 𝐅𝐫𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐜𝐮 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐧𝐭𝐫𝐨𝐩𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚̆ (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2013), 𝐅𝐨𝐥𝐜𝐥𝐨𝐫 𝐥𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐯𝐞𝐜𝐡𝐢𝐮𝐥 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̧ 𝐒𝐚̆𝐥𝐚𝐣 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2013), 𝐍𝐞𝐠𝐫𝐮 𝐚𝐥𝐛 𝐧𝐞𝐠𝐫𝐮 - 𝐩𝐫𝐨𝐳𝐞 𝐦𝐚̆𝐫𝐮𝐧𝐭𝐞 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2014), 𝐀𝐦𝐚𝐥𝐠𝐚𝐦 𝐢̂𝐧 𝐩𝐫𝐚𝐠 𝐝𝐞 𝐬𝐞𝐚𝐫𝐚̆. 𝐂𝐚𝐢𝐞𝐭 𝐝𝐞 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐦𝐧𝐚̆𝐫𝐢 (Slobozia, 2014), 𝐈̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐬𝐚𝐭 𝐬̧𝐢 𝐨𝐫𝐚𝐬̧: 𝐯𝐫𝐞𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐫𝐚̆𝐳𝐛𝐨𝐢, 𝐯𝐫𝐞𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐚𝐜𝐞 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2014, ed. a 3-a revăzută 2019), 𝐆𝐥𝐨𝐬𝐚𝐫 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐀𝐫𝐝𝐞𝐚𝐥 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2015), 𝐎 𝐥𝐮𝐦𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐯𝐫𝐞𝐦𝐞 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2015), 𝐀𝐦𝐚𝐥𝐠𝐚𝐦 𝐢̂𝐧 𝐩𝐫𝐚𝐠𝐮𝐥 𝐧𝐨𝐩𝐭̦𝐢𝐢 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2016), 𝐍𝐞𝐠𝐫𝐮 𝐚𝐥𝐛 𝐧𝐞𝐠𝐫𝐮 - 𝐩𝐫𝐨𝐳𝐞 𝐬𝐜𝐮𝐫𝐭𝐞, ediția a 2-a revăzută și extinsă (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2016), 𝐀𝐦𝐚𝐥𝐠𝐚𝐦 - 𝐟𝐫𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐚𝐥𝐞𝐬𝐞 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2016), 𝐂𝐚̂𝐧𝐭𝐞𝐜𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐢𝐧𝐝𝐚𝐭. 𝐓𝐞𝐱𝐭𝐞 𝐩𝐨𝐞𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐳𝐨𝐧𝐚 𝐂𝐨𝐝𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̦𝐢 𝐒𝐚̆𝐥𝐚𝐣𝐮𝐥𝐮𝐢 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2017), 𝐈̂𝐧 𝐜𝐮𝐫𝐠𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐯𝐫𝐞𝐦𝐢𝐢 (proză scurtă, Star-Tipp, Slobozia, 2017), 𝐒𝐭𝐫𝐚̂𝐧𝐠𝐞𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐚̂𝐧𝐚̆ (Slobozia, Ed. Star-Tipp, 2017; ed. a 2-a, revăzută și extinsă, 2020), 𝐂𝐨𝐥𝐢𝐧𝐝𝐮𝐥, 𝐜𝐨𝐥𝐢𝐧𝐝𝐞𝐥𝐞 𝐬̦𝐢 𝐮𝐫𝐚̆𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐂𝐫𝐚̆𝐜𝐢𝐮𝐧 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2017), 𝐀𝐦𝐚𝐥𝐠𝐚𝐦 𝐢̂𝐧 𝐦𝐢𝐞𝐳𝐮𝐥 𝐧𝐨𝐩𝐭̦𝐢𝐢 : 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐦𝐧𝐚̆𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐚̆ 𝐨𝐫𝐚̆ (Slobozia, Ed. Star Tipp, vol. I, 2018; vol. 2, 2019), 𝐈̂𝐧𝐬𝐞𝐦𝐧𝐚̆𝐫𝐢 𝐜𝐚𝐥𝐞𝐧𝐝𝐚𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜𝐞, vol. 3 - 𝟐 𝐢𝐚𝐧. 𝟐𝟎𝟏𝟗 - 𝟏 𝐚𝐮𝐠. 𝟐𝟎𝟐𝟏, 𝐒𝐜𝐫𝐢𝐬𝐨𝐫𝐢: 𝐬𝐜𝐫𝐢𝐬𝐨𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐬̦𝐢 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐢 𝐜𝐚 𝐞𝐥𝐞 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2018), 𝐂𝐚̂𝐧𝐭𝐞𝐜𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐭𝐢𝐧𝐞𝐫𝐞𝐭̦𝐢𝐢. 𝐃𝐢𝐧 𝐥𝐢𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐩𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚𝐫𝐚̆ 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆ (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2018), 𝐂𝐚𝐥𝐞𝐚 𝐬̦𝐜𝐨𝐥𝐢𝐢 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2019), 𝐂𝐨𝐩𝐢𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐞 𝐢̂𝐧 𝐯𝐫𝐞𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐫𝐚̆𝐳𝐛𝐨𝐢 - 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐦𝐧𝐚̆𝐫𝐢 𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐚𝐥𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜𝐞 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2020), 𝐂𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐩𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚𝐫𝐚̆ 𝐭𝐫𝐚𝐝𝐢𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐁𝐨𝐣𝐮, 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐂𝐥𝐮𝐣 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2021), 𝐃𝐢𝐧 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐯𝐫𝐞𝐦𝐮𝐫𝐢. 𝐅𝐫𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐳𝐚̆ 𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐚𝐥𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜𝐚̆ (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2021), 𝐀𝐦𝐚𝐥𝐠𝐚𝐦 𝐝𝐞 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢 𝐫𝐢𝐬𝐢𝐩𝐢𝐭𝐞 (Slobozia, Star Tipp, 2022), 𝐋𝐚 𝐟𝐚̂𝐧𝐭𝐚̂𝐧𝐚 𝐝𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2022), 𝐀𝐦𝐚𝐥𝐠𝐚𝐦 𝐢̂𝐧 𝐦𝐢𝐞𝐳𝐮𝐥 𝐧𝐨𝐩𝐭̦𝐢𝐢, vol. IV (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2023), 𝐏𝐨𝐞𝐳𝐢𝐞 𝐩𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚𝐫𝐚̆. Articole și studii (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Ethnos, 2023).

 

𝐕𝐨𝐥𝐮𝐦𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞: 𝐂𝐞𝐚𝐬 𝐩𝐞 𝐜𝐞𝐚𝐬 𝐬𝐞 𝐚𝐥𝐮𝐧𝐠𝐚̆ - 𝐅𝐨𝐥𝐜𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐨𝐞𝐭𝐢𝐜 (Baia Mare, Casa Creației Populare, 1970), 𝐃𝐮-𝐭𝐞 𝐝𝐨𝐫 𝐬̦𝐢 𝐯𝐢𝐧𝐨 𝐝𝐨𝐫. 𝐅𝐨𝐥𝐜𝐥𝐨𝐫 𝐥𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐒𝐚̆𝐥𝐚𝐣 (Zalău, Centrul de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă, 1972), 𝟐𝟕 𝐝𝐞 𝐬𝐜𝐫𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐬𝐚̆𝐥𝐚̆𝐣𝐞𝐧𝐢 Antologie (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2023)

 𝐕𝐨𝐥𝐮𝐦𝐞 𝐢̂𝐧 𝐜𝐨𝐥𝐚𝐛𝐨𝐫𝐚𝐫𝐞: 𝐏𝐞 𝐜𝐞𝐥 𝐝𝐞𝐚𝐥 𝐜𝐮 𝐝𝐨𝐫𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 - 𝐟𝐨𝐥𝐜𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐨𝐞𝐭𝐢𝐜 𝐝𝐢𝐧 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐞𝐥𝐞 𝐌𝐚𝐫𝐚𝐦𝐮𝐫𝐞𝐬̦ 𝐬̦𝐢 𝐒𝐚̆𝐥𝐚𝐣 (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2001), 𝐄𝐩𝐢𝐜𝐚̆ 𝐩𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚𝐫𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢. 𝐁𝐚𝐥𝐚𝐝𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐥𝐢𝐧𝐝𝐞-𝐛𝐚𝐥𝐚𝐝𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐳𝐨𝐧𝐚 𝐂𝐨𝐝𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̦𝐢 𝐒𝐚̆𝐥𝐚𝐣𝐮𝐥𝐮𝐢 (Baia Mare, Ed. Ethnologica, 2007), 𝐋𝐚 𝐟𝐚̂𝐧𝐭𝐚̂𝐧𝐚 𝐥𝐢𝐧𝐚̆. 𝐂𝐨𝐥𝐢𝐧𝐝𝐞 𝐬𝐭𝐫𝐚̆𝐯𝐞𝐜𝐡𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐚̂𝐦𝐩𝐢𝐚 𝐬𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐮𝐢 (Slobozia, 2009), 𝐅𝐨𝐥𝐜𝐥𝐨𝐫 𝐥𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐳𝐨𝐧𝐚 𝐂𝐨𝐝𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢. 𝐓𝐞𝐱𝐭𝐞 𝐩𝐨𝐞𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐞𝐱𝐭𝐫𝐚𝐬𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐌𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐄𝐭𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚, 𝐚𝐧𝐢𝐢 𝟐𝟎𝟎𝟏-𝟐𝟎𝟏𝟏 (Baia Mare, Ed. Ethnologica, 2011)

 𝐂𝐨𝐚𝐮𝐭𝐨𝐫: 𝐁𝐮𝐥𝐠𝐚𝐫𝐢 - 𝐨 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐬𝐞𝐧𝐭𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐥𝐚̆ (Zalău, 2017)

 𝐄𝐝𝐢𝐭̦𝐢𝐢 𝐢̂𝐧𝐠𝐫𝐢𝐣𝐢𝐭𝐞: Mico-May alias M. Blumenfeld: 𝐂𝐫𝐨𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐫𝐢𝐦𝐚𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐭̦𝐢𝐢 𝐢̂𝐧 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢 𝐬̦𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐳𝐚̆ (Slobozia, Ed. Star-Tipp, 2017), Traian Sârca: 𝐑𝐞𝐟𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞-𝐚 𝐥𝐮𝐧𝐠𝐮𝐥 𝐯𝐢𝐞𝐭̦𝐢𝐢 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2022), Traian Sârca: 𝐑𝐞𝐟𝐥𝐞𝐱𝐢𝐢 𝐝𝐞-𝐚 𝐥𝐮𝐧𝐠𝐮𝐥 𝐯𝐢𝐞𝐭̦𝐢𝐢 (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2022).

Augustin Mocanu [de fapt Mocan] s-a născut la 12 septembrie 1932, din părinţii Teodor şi Ana, ţărani, în satul Boju, comuna Cojocna, judeţul Cluj.

În 1947 a absolvit şcoala primară sătească de şapte clase şi apoi, zece ani, din 1947 până în 1957, a studiat la Cluj, unde a absolvit şcoala pedagogică, în 1953, şi facultatea de filologie, în 1957, obţinând titlul de diplomat universitar în specialitatea limba şi literatura română.

A fost repartizat la Şcoala Medie Mixtă din Cehu Silvaniei (azi Liceul Tehnologic Gheorghe Pop de Băseşti), unde a lucrat fără întrerupere, în perioada 1957-1997, fiind cadru didactic de predare şi îndeplinind, în unii ani,  funcţii de conducere, îndrumare şi control: director adjunct, director, şef al secţiei raionale de învăţământ.

În 1958 s-a căsătorit cu  Maria Borda, originară din Beica de Sus, jud. Mureş, profesoară de educaţie fizică la aceeaşi unitate şcolară.

A cercetat creaţia populară orală din Ţara Codrului şi de pe Valea Sălajului.

În perioada 1999-2022 a scris şi publicat peste 40 de cărţi conţinând: colecţii de poezie orală, articole şi studii de folclor literar, monografiile satelor Boju jud. Cluj şi Nadiş jud. Sălaj, un dicţionar de regionalisme din Ardeal, poezii originale, proză scurtă şi un roman autobiografic.

Cu vremea, munca de cercetare de la  zonele Sălaj – Codru s-a extins în Câmpia Transilvaniei, de unde provine autorul, şi în Câmpia Soarelui, Ialomiţa, unde are domiciliul din 1998.

La 12 septembrie 2023 a împlinit vârsta de 91 de ani.

Surse: 

https://www.facebook.com/photo?fbid=632677215669303&set=a.416643913939302&locale=ro_RO

https://www.magazinsalajean.ro/eveniment/s-a-stins-din-viata-formatorul-de-talente-augustin-mocanu?fbclid=IwAR0WHt9BhA_ShbjMn-0ti9aac26jDVW5LqM4wtcidPqspCHMOBkhnuZITCw

https://www.sportulsalajean.ro/articol-216295/doliu-in-invatamantul-salajean-s-a-stins-din-viata-unul-dintre-cei-mai-renumiti-dascali-din-cehu-silvaniei/?fbclid=IwAR3VHTB2LWMnx6SoncTCFkAJNiWIjss21iQqsiiQCLOWp58SSVeYHYiElrk

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe dascălul nostru, profesorul de limba și literatura română din liceu, Augustin Mocanu!