Scrisoare deschisă

Stimați liberali,

În viața fiecărui  om sunt momente de răscruce, clipe de încercare, situații care impun clarificări. La fel este și  în existența  unui partid. Partidului Național Liberal nu i-au fost străine în ultima vreme asemenea lovituri, pentru a destabiliza partidul, pentru a-l destructura. Dușmanilor externi li s-au alăturat inamici din interiorul PNL, cei care și-au dorit cu ardoare să-și urmărească doar propriile interese. În aceste condiții vitrege, partidul  Brătienilor a devenit  ținta unor atacuri fără precedent.

După bulversarea de la nivel central, generată, inițial,  de implicarea în proiectul Uniunii Social-Liberale, care a erodat din temelii partidul, mai ales după ieșirea de la guvernare, a urmat cea de  luptă internă pentru putere, situație care a accentuat degringolada  din PNL, realizând și la nivel local premisele  unor lupte intestine între  taberele politice.

La nivelul filialei PNL Satu Mare,  situația este mult mai gravă. Deși există din 1919, fiind cea mai veche organizație teritoriala a Partidului Național Liberal din Transilvania, PNL Satu Mare se află într-o situație de neimaginat, fiind dizolvată după alegerile europarlamentare, ca urmare a greșelilor capitale, reflectate și în rezultatul  ultimilor alegeri, când PNL a făcut  campanie pentru PSD,  în Colegiul 2 Satu Mare , pentru  fostul președinte al  PNL Satu Mare, Ovidiu Silaghi, ce a trecut la PSD,  pentru a obține imunitate parlamentară, un scut de apărare împotriva justiției.

Greșelile s-au succedat în PNL Satu Mare. Punctul de pornire a acestora a fost încălcarea principiului meritocrației, prin promovarea în diverse funcții a unor persoane nepotrivite, în baza unor criterii ce nu au legătură cu principiile și valorile liberale.  Situația s-a agravat ca urmare a nerespectării  deciziilor  conducerii centrale a PNL, fostul  președinte al  Organizației Municipale a PNL Satu Mare invitându-l  pe Tăriceanu să se înscrie în PNL Satu Mare.  Apoi, după ieșirea de la guvernare, când faptic s-a renunțat la proiectul USL, aceeași persoană declară că USL trăiește și că va continua să fie alături de PSD, chiar dacă de la centru s-a cerut implicarea tuturor pentru a realiza unficarea dreptei, singura soluție pentru a restabili un echilibru pe scena politicii. În continuare, s-a persistat în greșeli, parcă dorindu-se compromiterea definitivă a PNL-ului, prin campania  de susținere a Partidului Reformator Liberal, situație ilustrată la Satu Mare de evacuarea sediului PNL, după dizolvarea celor 41 de organizații, incluzand și pe cea municipală, de către Fundația Brătianu, fundație coordonată de oamenii  de casă ai lui Ovidiu Silaghi.

Situația este extrem de dramatică în PNL Satu Mare, fapt pentru  care solicit liberalilor sătmăreni să fie alături de PNL și să se implice pentru a reașeza viața politică a acestui partid istoric pe temelii solide, pe principiul meritocrației și a valorilor liberale!

Cu considerație,

Ionel Mesaroș

Timpul...

A mai zburat un an din vremea ce mi-a fost dată. Sunt mai bogat în amintiri…

Deși timpul și-a pus amprenta mai pregnant pe chipul meu, nu a izbutit să lase urmele schimbării și pe spiritul meu. Rămân cel de ieri, un om simplu, care se bucură zilnic de darul primit, de fiecare răsărit de soare.

Mă declar îndrăgostit de viață, chiar dacă, uneori, am parte de reversul fericirii, conștient fiind de faptul că tot ce mi se întâmplă are un scop precis, un rol bine definit,  chiar determinant în împlinirea  menirii mele pe acest pământ.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul primit! Le sunt profund recunoscător părinților mei și ,în primul rând, mamei mele, născută în aceeași zi cu mine, plecată la Ceruri în urmă cu 21 de ani, familiei mele, soției și fiului  meu Alex, fraților mei, Mitică și Vasile,  rudeniilor mele, prietenilor mei de pretutindeni, pentru tot ce au făcut pentru mine, dar și vouă, dragi prieteni virtuali, în primul rând, celor de pe paginile mele (Arca Romanticilor, Alianța pentru Demnitate Națională, ROMÂNIA BUNULUI  SIMȚ, pagina oficială Ionel Mesaroș), pentru simțămintele voastre, pentru modul în care tratați prietenia!

Trecerea timpului

Mâine, 26 iunie 2014, va fi o  o  zi  în care clipele  se vor aduna într-o horă a nostalgiei, vestind, în şoaptă, trecerea timpului de când  a rasărit povestea mea aici, pe pământ.

Şi cu această ocazie, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a oferit!

Timpul

Zborul timpului

Fiind o fire romantică, un rac pur-sânge, cu bune şi rele, mă simt copleşit de melancolie  în toate  momentele cruciale ale vieţii. 

Zborul timpului mă vindecă de iluzii în momentele aniversare...

În urmă cu 45 de ani, pe 26 iunie 1969, am văzut lumina zilei în comuna Băseşti, judeţul Maramureş, un meleag sfânt pentru mine, un adevărat cuib al copilăriei din care m-am zburătăcit în anii '80, dar de care sunt  atât de legat sufleteşte încât, datorită iubirii pentru acest loc binecuvântat, l-am rebotezat Inimioara.

Oriunde aş fi, port sălaşul naşterii mele  cu mine ca pe un talisman, ca pe  o comoară inestimabilă, în suflet şi în amintiri.

Dorul, ca o pasăre călătoare, zboară ca vântul spre petecul de cer unde am admirat primul răsărit de soare  ori de câte ori gândul  mi  se refugiază în citadela amintirilor din copilărie.

Trecerea  timpului, chiar dacă şi-a   lăsat amprenta asupra chipului meu, nu a izbutit să-şi pună pecetea  şi pe felul meu de a fi,  întărind ideea  că tinereţea e o stare de spirit  de care se poate bucura oricine, indiferent de numărul anilor pe care-i are în spate.

Deşi viaţa e o luptă, o confruntare din   care  nu am ieşit mereu biruitor, cred că, totuşi, am fost un răsfăţat al sorţii, iar azi, la ceas aniversar, în mijlocul celor dragi , mă simt ca în sânul lui Avraam, fericit că mi-am găsit un sens al existenţei  şi mulţumit că am trecut cu bine peste  mulţimea  încercărilor  vieţii !

Curcubeul vieții

PASTILA ZILEI. Curcubeul vieții. autor Ionel Mesaroș

Vise parfumate coboară din înălțimile celeste, pe aripa unui gând, și ne învăluie în cântec și lumină, în speranțe ce se înrădăcinează în lutul pe care olarul din noi, sufletul, îl modelează zi de zi, oferind vieții crâmpeie dintr-un zbor spre curcubeul ce vestește trecerea clipelor spre nemărginirea tăcerii, în universul umbrelor, în păienjenișul în care vremelnicia se topește în hăul  eternității.

Cu inima încălzită de soarele speranței, cu ochii larg deschiși spre o lume necunoscută, viețuim în leagănul copilăriei, apoi ne zburătăcim, animați de vise, fără să conștientizăm  că, prin  naștere, prindem rădăcini, iar orice înstrăinare de locul unde am zărit cei dintâi zori ai zilei înseamnă rătăcire, o îmbolnăvire a sufletului, dacă nu luăm cu noi, în gând și-n suflet, lumea în care am răsărit.

Reîntorcându-ne, cu pașii străvezii ai gândului, în matca viselor ce ne-au parfumat pruncia, redescoperim curcubeul vieții, cântecul vântului și mângâierea luminii, nădejdea că nu am părăsit nicicând sălașul nașterii, cuibul copilăriei, dacă l-am păstrat în inimă ca pe o sacră comoară.

Să ne bucurăm de darul vieții, de zilele ce ne-au fost date, și să nu uităm niciodată de petecul de cer sub care ne-am adăpostit prima oară!

Va veni o zi când  ne vom lua adio  de la curcubeul vieții, când ne vom întoarce  Acasă, în lumea drepților, într-un spațiu al nemărginirii, când  zborul de odinioară, viața noastră pământească,  se va metamorfoza într-o  firavă floare de-nu-mă-uita, într-o vie amintire  a celor ce ne-au iubit.

Fiți îndrăgostiți de viață, trăiți-o în fiecare zi, bucurați-vă de darul pe care l-ați primit și mulțumiți pentru el, prin  săvârșirea faptelor bune! Numai așa fericirea poate fi deplină!

Ionel Mesaroș

9 Mai – Ziua Independenţei României

În ultimii ani, mai ales de când am fost aruncaţi în aşa-zisa familie europeană, în fiecare an pe 9 mai, majoritatea celor pe care-i întreb dacă ştiu ce serbează în această zi, îmi zic că serbează ziua Europei… şi atât! 

Fraţi români şi fraţi creştini, 9 mai este Ziua Independenţei României. 

PE 9 MAI 1877, Parlamentul ţării proclamă „Independenţa absolută a României”, prim-ministrul Mihail Kogălniceanu declarând oficial că suntem „în stare de rezbel…, dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă şi prin urmare ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Astfel, Camera Deputaților și Senatul votează moțiunea prin care se lua la cunoștință că „rezbelul între România și Turcia, ca ruperea legăturilor noastre cu Poarta și independența absolută a României, au primit consacrarea lor oficială”, adică s-a votat moțiunea de proclamare a independenței României. În aceași zi, după amiaza, s-a strâns în jurul clădirii Adunării, un mare număr de bucureșteni, care au primit cu entuziasm vestea proclamării independenței, manifestând până târziu. Acestei mulțimi i s-a alăturat și „vreo mie de studenți”, după aprecierea lui Nicolae Iorga, având drapele și torțe aprinse, cântând „Deșteaptă-te române!”. Tot în aceași seară, de 9 mai 1877, au avut loc manifestații de bucurie și la Craiova și Iași.

A doua zi, după ce principele Carol I a semnat actul de independență, guvernul român a încetat plata tributului de 914.000 lei către Poarta Otomană, suma fiind direcționată în bugetul ministerului apărării. Aceasta este o mică parte din jertfa materială și de sânge a înaintașilor noștri, astfel că pentru echiparea și întreținerea armatei române s-au adunat din donațiile poporului suma de 1.639.798 lei, din care cu 1.212.661 lei s-au plătit armele achiziționate. De asemenea poporul a oferit pentru nevoile armatei române: 91.436 pâini; 32.363 obiecte de îmbrăcăminte și încălţăminte; 10.967 feșe; 6.724 vite, oi cai; 93.789 kilograme de alimente; 8.649 hectolitri de cereale și fasole și multe altele. Întreaga valoare a donațiilor primite de autoritățile române însumează suma de 9.247.000 lei. Pe lângă toate acestea poporul român a prestat 1.045.747 de zile de muncă pentru transporturi și 53.676 zile lucrătoare în construcții.

Poporul român a participat în bătăliile războiului de Independență (1877 – 1878), purtate pentru neatârnarea țării cu peste 58.000 de oameni pe fronturi, din care mai mulți de jumătate au fost omorâți sau răniți. Și toate acestea pentru ca urmașii lor să trăiască într-o țară liberă, nesupusă niciunei puteri străine. Iar noi, cei de astăzi, obedienți puterilor apusene, îi uităm, ca să plăcem celor care ne asupresc! Halal neam românesc!

În ultimii ani sărbătorim cu fast ziua de 9 mai ca „Ziua Europei”, facem tot felul de proiecte și concursuri școlare, în acest sens; însă pentru 9 mai „Ziua Independenței Naționale” abia schițăm două-trei cuvinte, așa în treacăt…, șoapte în vânt!

Marele defect al acestui popor este acela că-i place a se linguși pe lângă puternicii zilei, spre uitarea înaintașilor și spre amuțirea urmașilor, fără a lua la cunoștință faptul că facem exact cum se dorește: dintr-un popor cu rădăcini adânci înfipte în aceste locuri și-o istorie tumultoasă cu voievozi și domnitori neîmpăcați cu jugurile străine ce ne-au asuprit, și încă mai doresc s-o facă, devenim o populație, riscând a ne pierde identitatea națională și cea de credință! Am ajuns să ne dăm țara străinilor, bucată cu bucată, de bună voie! De tristă amintire fiind tratatul dintre România și Ucraina din 2 iunie 1997, prin care am renunțat de bună voie la „drepturile românești asupra nordului Bucovinei, nordului și sudului Basarabiei, ținutului Herței, insulelor de pe brațul Chilia și Insulei Șerpilor”sub pretextul unui „sacrificiu istoric”! Acum care este pretextul prin care lăsăm urmașilor noștri Pusta Bărăganului, Cheliile Munților Noștri și burta goală a Pământului Strămoșesc? Unde este Grânarul Europei, dar pădurile noastre în care țări le-am dus…, aurul, argintul…, cui le vom mai da? Sufletul și credința noastră străbună Ortodoxă cui le vom vinde? Urmașilor noștri ce le vom lăsa…, sau… cui îi vom lăsa?

„O viață avem români… și-o cinste! Deșteptați-vă că am dormit destul!” (Mihai Viteazul)

Fie ca Bunul Dumnezeu şi Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, pe care-i serbăm tot în această lună, să ne deschidă ochii minţii şi ai trupului pentru a cunoaşte Adevărul şi-a împlini Dreptatea şi-a da cinstirea cuvenită eroilor acestui neam şi aşa oropsit de soartă!

Închei tot cu cuvintele Marelui Voievod Mihai Viteazul: „Europa? Unde era Europa când am avut nevoie?”.

Cu Dumnezeu înainte!

Rugă pentru noi

de Gabriel – Karol Iakab

Eroilor ce aţi căzut sub plumbii otomani,

Urmaşii voştri v-au uitat pentru un pumn de bani;

Iar astăzi, ei, pe 9 Mai, serbează-nflăcăraţi

O zi, din care, ca popor, noi fost-am înfieraţi!

Independenţa României vor mulţi ca s-o uităm,

Să nu mai fim români creştini şi-aici să nu mai stăm!

La cât suntem de păcătoşi, cu viciul în sânge,

Doar Tu, Doamne, Vei putea ca lanţu’ a ni-l frânge!

Eroilor ce v-aţi jertfit pentru această ţară

Rugaţi-vă să fim din nou ce-am fost odinioară.

Să fim din nou acel neam bun, Creştin şi Ortodox,

Iubind Dreptatea şi-Adevărul… ce mulţi nu recunosc!

Cu umilinţă, Scump Părinte, eu te-aş ruga ceva:

Ca-n orice vreme şi-orice-am face, Te rog, nu ne uita!

Ziua Europei

În fiecare an, la 9 mai, se serbează Ziua Uniunii Europene, pentru a marca istorica declaraţie de la 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, prin care propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania, pentru eliminarea rivalităţilor seculare dintre cele două state.

Decizia a fost luată de Consiliul European de la Milano, în 1985.

Declaraţia Schuman a stat la baza amplului proces de construcţie a unei Europe unite. Statele Beneluxului şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei şi, la 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste state au semnat, la 25 martie 1957, Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE).

Pe parcurs, procesul de integrare economică a fost acompaniat de procesul de integrare politică a statelor membre.

Ulterior, la acest complex proiect de construcţie europeană s-au alăturat Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Suedia, Austria şi Finlanda (1995), iar la 1 mai 2004, noi zece state: Cehia, Ciprul, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Ungaria şi la 1 ianuarie 2007 Bulgaria şi România. Uniunea Europeană are în prezent 27 de state membre.

Printre evenimentele de diplomaţie publică şi culturală care au loc cu acest prilej se numără manifestările comune organizate sub egida preşedinţiei Uniunii Europene: mese rotunde, expoziţii de carte şi fotografii, proiecţii de filme artistice şi documentare, distribuirea de materiale promoţionale despre ţările europene. Acţiunile dedicate sărbătoririi acestei Zile europene continuă pe tot parcursul lunii mai.

Ziua Uniunii Europene nu înseamnă numai data de naştere a proiectului european, ci şi o zi a bucuriei de a fi împreună, o zi a voinţei de solidaritate, o zi a marii comunităţi din care fac parte toţi cetăţenii UE. Poate fi definită, astfel, ca ziua cetăţenilor unei 'Europe Unite', care s-a construit de-a lungul deceniilor ca o unitate în diversitate.

O zi tristă pentru liberalismul sătmărean

În urmă cu 5 ani, când am intrat în viața politică, în PNL, în filiala condusă de Ovidiu Silaghi, nu mi-am putut nici măcar închipui că președintele acestei organizații va părăsi partidul și după 25 de ani în slujba liberalismului va alege PSD-ul.

Totuși, în 2012, când am demisionat din PNL, pentru faptul că în această filială, patronată de Ovidiu Silaghi,  principiul Meritocrației, cel care m-a determinat să mă alătur urmașilor Brătienilor, a existat doar la nivel declarativ, am realizat că intrarea mea în politică a fost o alegere nefericită.

Îmi pare rău pentru liberalii sătmăreni că au avut parte ieri de o asemenea  lovitură! Am prieteni în acest partid și nu puțini. Sper să aibă puterea să treacă peste această nefericită alegere a lui Ovidiu Silaghi! Sunt convins  că liberalii adevărați precum acad.Enătescu sau dr. Albu vor găsi soluții pentru ca  haosul să nu se instaleze în PNL Satu Mare!

Indiferent de explicațiile date  de Ovidiu Silaghi, când a încercat să-și motiveze alegerea de a părăsi partidul, la înscrierea în PSD, consider gestul său politic nefiresc, nedemn, contrar valorilor liberale și morale! Cunoscându-l personal,  nu pot să nu-i urez sănătate și succes lui Ovidiu Silaghi, chiar dacă alegerea sa de ieri m-a dezamăgit!

„Sâmbra Oilor”

„Sâmbra Oilor”, eveniment ce are loc astăzi, 4 mai 2014, reprezintă cea mai mare serbare câmpenească, legată de ocupaţia tradiţională a păstoritului, serbare ce se desfăşoară anual pe dealul de la Huta Certeze şi Moişeni şi simbolizează venirea primăverii şi ieşirea oilor la păscut.

Înainte de a urca pe munte, atât oile cât şi stăpânii lor sunt stropiţi cu apă sfinţită pentru purificare, iar scăldatul în apa curată a pâraielor de munte, spălatul cu roua plantelor, prepararea unor alimente rituale sau pronunţarea de formule magice fac parte din obiceiurile locale ale sărbătorii. După toate acestea, se măsoară şi se crestează pe un răboj laptele dat de oile fiecărui sâmbraş. Pe baza acestui semn se calculează apoi cantitatea de brânză cuvenită fiecăruia în toamnă, la spargerea stânii.

Sâmbra Oilor

În Țara Oașului, pe măgura Hutei-Certeze, va avea loc duminică, 4 mai 2014, cea mai mare sărbătoare câmpenească din judeţul Satu Mare, Sâmbra Oilor. 

Termenul "sâmbră" semnifică o înţelegere, o reglementare gospodărească, un protocol asupra treburilor majore ale oieritului.

Încă de la Sfântul Gheorghe şi până la sărbătoarea Sfântului Constantin şi Elena, crescătorii de oi din toate cele 23 de sate oşeneşti se adună în fiecare localitate pentru a stabili împreună unde vor face stânile în acel an, cine le va fi baci şi pe cine vor angaja să le păzească pe timpul păşunatului. Tot acum se calculează recolta de lapte care va fi distribuită echitabil pe toată durata stânii, proporţional cu "cantitatea şi calitatea" ovinelor aduse de fiecare sâmbraș.

Activitatea propriu-zisă va începe în preziua sâmbrei cu mulsul „pa ştimb": fiecare oier va mulge oile altuia, în aşa fel încât să nu rămână strop de lapte în "pulpa" niciunei "mulgări". Întrucât a doua zi acestea trebuie să-şi dovedească înzestrarea, în funcţie de care se stabileşte apoi dreptul individual la produsele stânii, mulsul „pa ştimb" din ajun trebuie să fie o elocventă probă de corectitudine. 

Sâmbra Oilor se va încheia cu un spectacol în aer liber, susținut de solişti cunoscuţi de muzică populară şi de diferite ansambluri folclorice.

Paște în Maramureș

GORUN, O TRUPĂ ROCK PENTRU MILENIUL III

Gorun, o nouă trupă rock în peisajul muzical românesc, înființată, în 2013,  de Marcel Gug, reunind pe lead-chitaristul  Andrei Barina, Flavius Misaras-bas, Lica Dolca-percuție și Marcel Gug-voce și instrumente cu clape, a îmbogățit panoplia acestui gen muzical,  aducând  în prim-plan o voce minunată, caldă şi cu un timbru ce te cucereşte din primul moment,  linii melodice autentice  și versuri  ce ilustrează subiecte comune, dar ingenios prezentate, având toate ingredientele pentru   un transfer al emoției de  la artist la public, prevestind  succesul!

“Omul Trist”, primul album al trupei va cuprinde compozițiile muzicale “Mirosul Banilor” și “Destin”, alături de alte  șase piese, oglindind spiritul contestatar-constructiv al muzicii rock pe care o promovează.

Rock-ul, acest gen muzical, ce își are izvorul  în muzica religioasă, în psalmii  ce preamăresc creația divină și înțelepciunea biblică,  are un potențial tematic uriaș pe care  trupa  GORUN  dorește să-l valorifice cu bun-simț, evidențiind valențele moralizatoare.

Un prim videoclip al formației a fost realizat, cu profesionalism, pentru piesa “Mirosul banilor”, ilustrând  o radiografie  fascinantă a unei societăți așezate pe false valori, o prezentare interesantă  a unei  lumi guvernată de bani și interese meschine.

Noua trupă rock,GORUN, deși la început de drum, abordând  teme de actualitate, într-o manieră originală, va  cuceri  publicul iubitor de muzică de calitate și, pas cu pas,  strădania lor va fi răsplătită  cu mult peste toate aşteptările lor şi ale celor care îi preţuiesc şi susţin!

Risipitorul de iluzii

PASTILA ZILEI. Risipitorul de iluzii, autor Ionel Mesaroș

Viața, cu ale sale lumini și umbre, ne învață lecții de neuitat, prin care ne pregătește pentru vremurile în care timpul se va dizolva  în oceanul veșniciei.

Dincolo de întrebări, uneori, găsim  răspunsuri așezate în creuzetul tăcerii, reacții prin care ne cultivăm răbdarea și renașterea speranței.

Debarasându-ne de fantasme, viața, dascălul suprem,  ne arată calea perpetuării învierii sufletești. Între lumina ce anunță mijirea zorilor și amurg, ne așază în banca învățăceilor, oferindu-ne oportunități prin care alegerile  noastre să fie în consonanță  cu scopul existenței, mântuirea.

Iubind, vedem dincolo de aparențe, deschidem porți noi cunoașterii lăuntrice. Așa, descoperim frumuseți de neimaginat și aflăm calea prin care visele înălțătoare dobândesc aripi, topind iluziile ce încețoșează cugetul, permițând, prin trăire, să găsim calea spre noi înșine, barca salvării din naufragiul existențial, calea spre împlinirea umană.

Risipind umbrele grijilor, norii, ce ne înnegurează cerul vieții, se împrăștie, mânați de o mână nevăzută, și dispar, lăsând sufletului libertatea de a culege binele și frumosul, toate binecuvântările, risipind iluzii și clădind nădejdi.

Timpul  ne pedepseşte sau ne vindecă, în ritmul debarasării de iluzii. Sunt clipe hotărâtoare în viaţă când o decizie înţeleaptă ne luminează întreaga existenţă, ca şi când doar acele clipe ar fi coloanele pe care  se sprijină tot edificiul vieţii.

De obicei, slăbiciunile ne împiedică să trecem dincolo de aparenţe şi să  întâlnim Calea, Adevărul şi Viaţa şi, astfel,  ne lăsăm pradă virusului ce face ca viaţa să fie mereu o boală mortală.

Fără să credem că dincolo de noi există urmele veşniciei, murim, clipă de clipă, iar amintirile despre noi sunt îngropate, rând pe rând ,  în negura uitării.

Viața este un dar inestimabil, oferit de Creator, împachetat în ani, în zile, de care ne bucurăm numai în măsura în care ne-am înțeles menirea , scopul pentru care suntem aici, pe pământ. Ea este o luptă cu întunericul necunoașterii, o neîntreruptă bătălie cu noi înșine, o perpetuă căutare a sensului  existenței, pentru a găsi făgașul spre desăvârșirea umană. Animată de vise, viața dobândește sens.

A trăi înseamnă înainte de toate a ne bucura de darul primit de la Dumnezeu, a mulțumi  pentru toate clipele ce ne-au fost date, a fructifica  posibilitățile de împlinire, a găsi  fericirea în toate mărunțișurile vieții, în bucuria de a dărui, a lăsa urme pe pâmânt și o lumină împrumutată din cer, creionându-ne, astfel,  destinul visat.

Atinsă de lumini și umbre, viața devine un mozaic de bucurii și tristeți, o școală în care învățăm sau nu, pe propria piele, să devenim oameni, să  zărim în iubire pacea împăcării omului cu Dumnezeu, pentru a trece cu bine peste toate încercările vieții pământești.

Primăvara, anotimpul  renașterii, să ne aducă linişte, bucurie şi sănătate, iar   Sfintele Sărbători de Paşte să le întâmpinăm  cu  gânduri senine şi fericirea de a-i avea pe cei apropiaţi lângă noi, Lumina Învierii Domnului  revărsând în inimi Speranță, Încredere și Bunătate!

Sărbători Fericite!

Ionel Mesaroș

Hristos a Înviat!

Aceasta e noaptea şi ziua Învierii Domnului – ziua veşnică pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm şi să ne veselim în ea. Să transformăm timpul care ne-a mai rămas într-o nouă şansă de a-L găsi pe Dumnezeu şi de a ne regăsi pe noi înşine, în Biserica lui Hristos Cel Înviat, Domnul Vieţii.

Lumina Învierii să ne încălzească sufletul, să ne lumineze cugetul și să ne deschidă inima spre iubire, credință și iertare!

Fie ca Mântuitorul Hristos, Cel ce a înviat din morţi, să tămăduiască sufletele şi trupurile noastre de toate rănile şi să ne îndrepte paşii duhovniceşti spre tot lucrul bun aducător de mântuire.

Vă doresc sărbători pline de lumină, întâmpinându-Vă cu îngerescul salut pascal: Hristos a Înviat!

Sărbători Fericite!

Lumina Învierii să ne încălzească sufletul, să ne lumineze cugetul și să ne deschidă inima spre iubire, credință și iertare!

Paula Seling - La umbra crucii Tale

SFÂNTA SĂRBĂTOARE A ÎNVIERII DOMNULUI SĂ VĂ ADUCĂ SĂNĂTATE, BUCURII ŞI LINIŞTE SUFLETEASCĂ, ALĂTURI DE CEI DRAGI!

Paște Fericit!

Sfintele sărbători pascale să vă aducă lumină în suflete, speranţe spre un viitor mai bun, linişte, pace, binecuvântare şi să vă ocrotească de relele lumeşti! Lumina Sfântă pe care o veţi primi în această noapte să vă lumineze calea vieţii şi să vă deschidă orizonturi spre lucruri frumoase! Dumnezeu să vă ocrotească de rele, să vă dea putere să treceţi prin viaţă şi sănătate să le puteţi face pe toate!

In memoriam Gabriel Garcia Marquez

"Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucaţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aş gândi tot ceea ce zic.

Mirosul banilor

Felicitari prietenului meu, Marcel Gug, pentru prima sa realizare rock, "Mirosul banilor"!

Peisajul muzical românesc s-a îmbogățit în 2013 cu o trupă rock, GORUN.
Rock-ul, acest gen muzical, ce își are izvorul în muzica religioasă, în psalmii ce preamăresc creația divină și înțelepciunea biblică, a evoluat extrem de mult, îmbrăcând forme variate, unele nonconformiste, valorificând un potențial tematic extrem de bogat.
Înființată de Marcel Gug, cadru militar activ MAI și absolvent al Școlii Populare de Artă, formația GORUN, reunind foști militari MAI, Andrei Barina –lead-chitară, Flavius Misaras-bas, Lica Dolca-percuție și Marcel Gug-voce și instrumente cu clape, și-a propus să readucă în peisajul rock linii melodice autentice și versuri ce ilustrează subiecte comune, dar ingenios prezentate, realizând un transfer al emoției de la artist la public, punând accentul pe trăirea afectivă a actului artistic.
Primele piese ale formației GORUN sunt “Mirosul Banilor” și “Destin”, compoziții care vor fi incluse, alături de șase piese, în albumul “Omul Trist”, oglindind spiritul contestatar-constructiv al muzicii rock.