Paște Fericit!

Sărbători Pascale Binecuvântate cu Pace, Credință și Lumină!

Spiritul sfânt al celei mai mari sărbători a creștinătății, Învierea Domnului, să vă lumineze sufletele și casele! Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ocrotească! Lumina Învierii să vă aducă bucurie, iubire și o minune care să vă schimbe viața în cel mai frumos mod posibil!

 

Paula Seling - Blândul Pastor

Paula Seling - La umbra crucii Tale

Răstignitele-mi cuvinte

Încoronată-i ziua, 

Pe înspinata frunte,

Apăsătoare teamă 

De cerul ăsta mut,

Durerea mă pândește 

Când rănile-i ascult

Trădarea din mulțime 

Vrea ochii să-mi sărute.

Învinge calea crucii,

E un prelung refren,

Când vocile de ceară 

Se-aprind în catedrale,

Și mila se topește 

Pe corzile vocale,

O lungă agonie 

În oful său etern.

Nu am cerut vreodată,

Dar eu acuma-ți cer,

Privește și la el 

Cu ochii de părinte,

Și pune-mă pe mine,

Pe-o cruce de cuvinte,

Să poată versul meu 

Să-ți ierte surdul cer.

MIRCEA TRIFU

Sub o salcie pletoasă

Am învățat

"Am învăţat să fac din fiecare clipă o sărbătoare. 
Să mă arunc în fiecare secundă, 
să nu mă tem de viaţă, 
să nu mă abţin, 
să las clipele să mă înnebunească, 
să îmi clocotească pulsul,
să am curajul să trăiesc soarele,
să îmi ţâşnească sângele prin gânduri,
să râd să mă audă tot universul,
să îngenunchez lumina."

Chris Simion

Răstignirea lui Iisus...

Ei Te-au lovit cu vorbe de ocară,
Te-au schingiuit şi Te-au bătut în cuie,
Că aduceai în inimi primăvară-
Şi-n suflet Scara Vieţii la Ceruri să ne suie!

Te-au Răstignit pe Cruce ca pe-un om,
Nu ca să mântui,ci să-ţi renegi credinţa,
Să fii un anonim,un ins de prin popor-
Ca să-şi atragă ei,prin Tine,biruinţa!

Ei toate, Ţi le-au răstălmăcit pe dos,
Şi Faptele şi Pildele-nţelepte,
Ca hula să ţi-o dea omul de jos-
Ce n-are minte, şi nici nu urcă-n trepte!

Au socotit sofistic fariseii,
Cu vorbe mieroase,de năpârci,
Că nu eşti Dumnezeu,ci Fiul Geii-
Şi-n faţa suferinţei secretul Ţi-l divulgi!

La fel leviţii,Te-au socotit bicisnic,
C-o să dărâmi tot templul ce Moses l-a clădit,
Că Te-arătai lui Solomon potrivnic-
Şi Rege, ca şi el, te-ai socotit!

Acestea toate sunau a vrăjmăşie,
A stricător de lege şi de rituri,
Că nu le ofereai vreo chezăşie-
Ci doar ,,poveşti''sub forma unor mituri!

În contra Ta,grăbitu-s-au să strige:,,Sacrilegiu!''
Şi farisei şi preoţi şi gloata fără minte,
Că ţi-ai făcut Apostoli,să aibă privilegiul-
Să ierte de păcate şi morţii din morminte!

Ai semănat în oameni credinţa în Ne-moarte,
Când ei o semănau în Ne-fiinţă,
Şi Cerul l-ai deschis la suflete curate-
Nu la stăpâni cu danii şi putinţă!

Ai hărăzit Iubirii înaltul rang de Lege,
La care să se-nchine şi sfânt şi păcătos,
Ca sufletul,prin lacrimi,să-şi căştige-
Să afle taine ascunse ...ce nu au înţeles!

Pentru acestea toate,Te-au răstignit pe Cruce,
Dar răstignit-au Omul,şi nu pe Dumnezeu,
Să vadă de Calvarul, Tu singur îţi poţi duce-
Să facă de ocară în veci:Numele Tău!

Dar Tu şi Dumnezeu şi Duhul sunteţi Unul,
Şi Maica-Ţi,Preacurata,a spus-o tuturor:
,,Tu eşti Izbăvitorul şi robul şi stăpânul-
Căci eşti chiar Invierea... şi Cerului eşti Sol!

 Vasile Neagu-Scânteianu

Atitudinea interioare

"Înainte de a recurge la orice altă soluţie, în faţa fiecărei greutăţi care vi se iveşte, obişnuiţi-vă să căutaţi înainte de toate cea mai bună atitudine interioară, aceasta permiţându-vă să înfruntaţi situaţiile. De exemplu, începeţi prin a vă spune: „Nu am de ce să mă îngrijorez într-atât, sunt necazuri trecătoare, ele nu vor dura.” Sunteţi surprinşi, nu credeţi că este o metodă eficientă? Ba este, numai simplul gând că necazurile noastre nu vor dura ne ajută să le suportăm. De altfel, este adevărat, reflectaţi: de câte ori aţi avut în trecut decepţii, necazuri, probleme care, v-au părut pe moment de netrecut, iar acum când vă gândiţi din nou la ele, vi se par atât de îndepărtate, aproape şterse, şi vă întrebaţi de ce aţi fost atât de tulburaţi, de disperaţi. Atunci, din moment ce aţi trăit cu toţi aceste experienţe, nu credeţi că merită efortul să folosiţi această metodă?"

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Visez...

"Visez la o lume în care iubirea este răspunsul la fiecare întrebare, reacție la fiecare situație, experiență în fiecare moment.

Visez la o lume în care Viața reprezintă cea mai înaltă valoare, primește cele mai înalte onoruri și se exprimă în modul cel mai înalt.

Visez la o lume în care libertatea devine cea mai înaltă expresie a Vieții, în care nici unul dintre cei care pretind că-l iubește pe celălalt nu încearcă să-l îngrădească și în care tuturor le este permis să-și exprime splendoarea ființei lor pe deplin și cu adevărat."

Neale Donald Walsch

Blândul păstor

Paște Fericit!

Celor care azi prăznuiesc Paștele, le doresc ca spiritul sfânt al celei mai mari sărbători a creștinătății, Învierea Domnului, să le lumineze sufletele și casele! Dumnezeu să îi binecuvânteze și să-i ocrotească!

La Mulți Ani, de Florii!

Cu ocazia sfintei sărbători a Floriilor, zi în care prăznuim intrarea triumfătoare a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, vă urez tuturor celor care purtați nume de floare “La Mulți Ani” și împlinirea tuturor dorințelor!

La Mulți Ani, Alex!

În urmă cu 16 ani, într-o zi de joi, pe 19 martie 1999, la 12.36, am exclamat fericit că am câştigat timp. Atunci, a "răsărit" raza mea de soare, fiul meu, Alex. De atunci, îmi luminează zilele şi-mi risipeşte iluziile, oferindu-mi, prin felul său de a fi, adevărate lecții de viață.

La Mulți Ani, dragul meu!

Lecții de viață

"Fiecare lecţie care apare în viaţa ta îţi cere să-ţi deschizi inima şi mintea, într-un mod cu totul nou. Vechile mecanisme de apărare, de care nu mai e nevoie pentru supravieţuire, trebuie abandonate. Teritoriul dominat de frică trebuie să se deschidă, centimetru cu centimetru, către îmbrăţişarea iubirii.Învăţarea lecţiilor pe care le aduce viaţa necesită multă răbdare şi compasiune. E nevoie să înţelegem că nu e uşor pentru noi să schimbăm felul în care percepem realitatea. Dacă ar fi uşor, nu am avea nevoie de atât de multe lecţii. Majoritatea lecţiilor noastre nu ne cer să ne schimbăm pe noi înşine, pe ceilalţi sau lumea. Ele ne cer să schimbăm percepţia pe care o avem faţă de noi înşine, de ceilalţi şi de lumea din jurul nostru."

Paul Ferrini

La mulţi ani!

Pentru că aveţi mereu forţa şi răbdarea de a ne însenina zilele, pentru că zâmbetul vostru ne mângâie ca razele de primăvară, timpul se opreşte puţin în loc pentru a vă aduce un omagiu. Cele mai calde urări de 8 Martie tuturor doamnelor şi domnişoarelor din partea conducerii Judeţului Satu Mare şi a Consiliului Judeţean! Să purtaţi mereu primăvara în suflet!

Cântec femeiesc

de Adrian Păunescu 

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

Femeia

"Femeia este singurul lucru care contează şi afirm asta ştiind că destui vor strâmba din nas, pielea ei ştie toate limbile fericirii universale, lipit de ea, ca de ţărână, înţelegi constelațiile, raiul şi iadul, bucuria şi nefericirea; femeia, domnilor - pentru a nu vă plictisi - femeia cu pielea ei care vă învaţă alfabetul orbilor, cu mereu întoarsele ceşti ale sânilor în care voi nu ghiciţi niciodată nimic, femeia cu toată argintăria surâsului său, cu goliciunea ei care umple universul, este singurul lucru care contează, domnilor."

Lucian Avramescu

Mama

de Traian Dorz

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, legănându-mă alene,
alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivita-n gene.

Si mi-ai plâns înfiorată cântecele duioșiei,
de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii si Scriptură,
a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescură.

În singuratatea serii, luminat de raza lunii,
m-ai făcut să simt puterea și odihna rugăciunii.

De durerea altor inimi te-am văzut plângând pe tine
si de-atuncea port durerea altora si eu în mine.

Pentru adevar întruna te-am văzut fără de teamă
si de-atunci știu c-adevărul e curaj si lupta, mamă.

…A trecut în urma vremea si-ntr-o toamna grea, târzie,
m-a rapit de lânga tine lumea largă si pustie.

Ai vărsat atunci, amare, mii de lacrimi în năframă
si cu inima zdrobită m-ai pierdut în zare, mamă.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură,
multe șoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,

dar, din mii de lucruri scumpe de fiinte si de nume,
tu-mi rămâi mereu ființa cea mai mult iubită-n lume.

…Astăzi tot străin si singur, si departe sunt de casă,
dar sunt fericit, măicuță, c-azi si tu ești credincioasă.

Si că stiu c-odata-n ceruri, unde nu mai sunt suspine,
fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiti, cu tine.

Dumnezeu să-ti dăruiască, scumpă mamă, mângâiere,
mâna Lui să-ti steargă ochii de-orice lacrimi de durere.

Să-ţi văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea sa fie!

Femeia

Puţini sunt oamenii care înţeleg ritmurile vieţii mai bine decât femeile. Femeile îşi trăiesc întreaga lor viaţă urmând anumite ritmuri. Ele sunt în ritm cu viaţa însăşi. Femeile sunt mai capabile decât bărbaţii „să se lase duse de şuvoi”. Bărbaţii vor să împingă, să tragă, să reziste,să direcţioneze şuvoiul. Femeile trăiesc experienţa lui - apoi se modelează după el pentru a crea armonie. O femeie aude cântecul florilor în bătaia vântului. Ea vede frumuseţea Nevăzutului. Ea simte zvâcnetele şi smuciturile şi imboldurile vieţii. Ea ştie când e momentul să alergi şi când e momentul să te odihneşti; momentul pentru a râde şi momentul pentru a plânge; momentul când să te agăţi de ceva şi momentul când să-i dai drumul. Majoritatea femeilor îşi părăsesc corpul cu graţie. Majoritatea băr baţilor se împotrivesc plecării. Femeile acordă mai multă grijă trupurilor lor când sunt în interiorul acestora. Bărbaţii se comportă cu trupurile lor într-un mod oribil. La fel se comportă şi cu viaţa. O parte din ritmul extraordinar al vieţii sunt elementele yin şi yang. Nici un Aspect al „Fiinţei” nu este „mai perfect” sau „mai bun” decât altul.

Ambele aspecte sunt pur şi simplu - şi într-un mod minunat - doar atât: aspecte. Este clar că bărbaţii întruchipează alte faţete ale Divinităţii, pe care femeile le privesc cu tot atâta invidie. Cu toate acestea, s-a spus că a fi bărbat este un test, un mod de a te pune la încercare. După ce ai fost destul de mult timp bărbat - după ce ai suferit destul din cauza propriei tale neghiobii; după ce ai produs suficientă durere, din cauza nenorocirilor create de tine; după ce i-ai rănit pe alţii suficient pentru ca să încetezi să te mai comporţi într-un anumit fel - să înlocuieşti agresivitatea cu raţiunea, dispreţul cu compasiunea, cel-care-câştigă-întotdeauna cu nimeni-nu- pierde - atunci poţi să devii femeie. După ce vei fi învăţat că cel puternic nu este „cel care are dreptate”; că forţa nu înseamnă puterea asupra altora, ci putere împreună cu ceilalţi; că puterea absolută nu pretinde absolut nimic de la ceilalţi; când vei fi înţeles aceste lucruri, atunci e posibil să meriţi să porţi un corp de femeie - pentru că vei fi înţeles, în sfârşit, Esenţa ei.

Neale Donald Walsch

Mama

La Mulţi Ani, de 8 Martie!

Femeia e cea mai de preţ bijuterie a unui bărbat, fie că e vorba de mamă, iubită, soţie sau soră. Ea este liantul unei familii, în pântecele ei se naşte viaţa, femeia e un mister pe care bărbaţii nu-l pot dezlega. Şi se ştie cât de mult atrag misterele… 

Femeia poate face dintr-un bărbat mai mult decât îşi poate el închipui că e capabil. Nu degeaba se spune că “În spatele unui bărbat puternic se află o femeie şi mai puternică.” Ea are o forţă lăuntrică dincolo de limitele normalului, iar pentru familie şi copii, poate trece şi prin foc, fără să simtă că se arde.

Gingaşă ca o floare, neîndoită de suflarea niciunui vânt, femeia poate dărui iubire fără de graniţe. Se poate dărui pe sine fără să stea pe gânduri, doar pentru a-i aduce fericire celui iubit.

Femeia-mamă poate fi blândă cu copiii ei, dar poate fi şi aspră, pentru a face din copii – oameni adevăraţi. Iar copiii ştiu asta. Şi nu se supără deloc atunci când mama are un ton mai apăsător, când ridică vocea sau când e mai dură. Pentru că ei ştiu că o face din dragoste pentru ei.

Se spune că femeia a fost creată din coasta lui Adam, nu din picioarele lui – ca sa fie călcată în picioare, nu din capul lui – ca să domnească peste el, ci dintr-o parte (din coasta lui ) – ca sa-i fie egală, sub bratul lui – ca să fie protejată, şi aproape de inima lui – ca să fie iubită...

Se mai poate adăuga aici că femeia nu poate fi supusă niciodată, decât cu voia ei.

Femeia are nevoie de atenţie şi apreciere, de stimă şi respect. Şi îi place să se simtă importantă. Ea dăruieşte, dar aşteaptă, din când în când, să şi primească ceva înapoi.

Martie e luna femeii, e începutul primăverii, anotimp care se aseamănă atât de mult cu Ea: soarele e călduţ, dar nu dogoritor, e suficient de mult pentru a trezi totul la viaţă, ciripitul păsărelelor încântă auzul, precum vocea blândă a unei femei; totul e plin de lumină şi speranţă.

La Mulți Ani, de Ziua Femeii!

Pentru că azi e o zi specială, un moment când până și timpul pare să se oprească pentru a omagia femeia, vă doresc, doamnelor și domnișoarelor, să aveți o viață cu împliniri si fericire, să rămâneți mereu ceea ce sunteți, o adiere de iubire și speranță, rostul vostru aici pe pământ fiind unul sacru, acela de a fi mamă, iubită și soție.

Vă doresc o viață în iubire, credință și lumină, să purtați mereu în suflet primăveri însorite!

Cu admirație,

Ionel Mesaroș

Sărut, femeie, mâna ta

Iubirea

"Vom înţelege ce reprezintă cu adevărat iubirea atunci când vom înceta să o considerăm doar un sentiment. Sentimentul este cu siguranţă diferit în funcţie de persoana căreia i se adresează, în timp ce adevărata iubire este o stare de conştiinţă independentă de fiinţe şi de împrejurări.
A iubi nu înseamnă doar a avea un sentiment pentru cineva, ci a trăi în iubire şi a face orice cu iubire. A iubi înseamnă a-ţi acorda toate organele, toate celulele şi toate capacităţile pentru ca ele să vibreze la unison în lumină şi pace. Iubirea este deci o stare permanentă de conştiinţă."

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Zbor

"Iubirea și iertarea sunt cele două aripi cu care zburăm spre cer.
A ierta înseamnă a trăi şi a trăi înseamnă a iubi. "

Hrisostom Filipescu

Dincolo de noi

"Lumea în care trăim nu este nici mai mult nici mai puțin decât reflecția propriilor noastre stări de spirit din inima noastră. Iar dacă alegem să trăim într-o nouă lume, dintr-o perspectivă interioară, decât să persistăm în cea externă, putem alege în interiorul nostru să simțim şi să conștientizăm acele trăiri, pe care știința le consideră azi răspunzătoare de schimbările din lumea exterioară, emoții pornite din inimă, gânduri, dorinţe, credința că suntem deja vindecați, că ceea ce dorim deja s-a împlinit, mulțumirea și aprecierea pentru timpul pe care îl petrecem în această lume. Pentru că, fiind într-un program de "simulare", nu putem ști cu adevărat cât timp vom fi aici.

În ceea ce mă privește, în fiecare zi fac tot ce îmi stă în putință și îmi pun întrebarea: "Cum pot face ca fiecare loc prin care trec azi să fie un loc mai bun după plecarea mea?" Și, fie că aceasta înseamnă a curăța chiuveta în toaleta unui aeroport înainte să plec pentru a arăta mai bine decât am găsit-o când am intrat acolo, sau atunci când cineva mă oprește pe sală când am o conferință importantă și știu că trebuie să ajung altundeva şi sunt prea ocupat să vorbesc cu ei, le pot oferi un minut - un minut jumătate cu întreaga prezență și concentrare, pentru a le onora întrebarea, privindu-i în ochi.Acestea sunt lucruri mărunte pe care le putem face pe parcursul unei zile: să fim prezenți în orice situaţie, pentru oricine intră în viață noastră, oriunde alegem să mergem şi în orice alegem să depunem energie, să încercăm să lăsăm acele locuri în condiții mai bune decât le-am găsit. Pentru mine, nu există un mod mai bun de a trăi această simulare." 

 Gregg Braden

HOW DO I LIVE WITHOUT YOU

Westlife - Written In The Stars

BZN - LA PRIMAVERA

Legenda ghiocelului

A fost odată o Rază de Soare. Era chiar fata cea mai mică şi răsfăţata a astrului luminos. Şi tocmai pentru că era cea mai mică şi mai răsfăţată, tatăl ei o lasa să zburde pe unde îi dorea inima. Şi iată că într-o bună zi, Rază de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva: flori care mai de care mai colorate şi mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!

- Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr? A spus raza de soare. Şi, repezita cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare şi s-a înălţat din nou în văzduh. Toate florile din grădina au privit mirate către cer şi au început să murmure:

- Aţi văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prinţesa?

- Cu siguranţă că a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat şi roşu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.

- Ba eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete încântate.

- Nici vorbă de aşa ceva! le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre fraţi mei. Nu vedeţi ce frumoşi şi parfumaţi suntem?

Până şi o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susţinut că Rază de Soare culesese o violetă, şi nu altceva.

Numai într-un colţ cineva plângea. Era un ghiocel mic şi firav, a cărui codiţă fusese ruptă de trena rochiei de aur a prinţesei.

Cum Rază de Soare nu era departe, l-a auzit şi i-a părut tare rău. Şi a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codiţa cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată.

Dar nu a fost numai atât. Prinţesa Rază de Soare a venit lângă ghiocel şi i-a spus aşa:

-Biata floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc pentru a-mi repara greşeală?

- Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-şi frumosul capusor în jos.

- Nu vrei frumuseţea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei? A insistat Raza de Soare.

- Bine, a încuviinţat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpadă rece, iar parfumul meu abia simţit să-i facă pe oameni să se bucure şi să ştie că a venit primăvara!

Şi chiar aşa a fost. Raza de Soare l-a sărutat pe Ghiocel şi vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise.

De atunci, Ghiocelul este prima floare care ne zâmbeşte dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară, şi toată lumea ştie că vremea cea urâtă este pe sfârşite.

O primăvară frumoasă!

Un gând frumos şi un zâmbet din tot sufletul, un mărţişor care să-ţi aducă în suflet primăvara.

Oameni...

"Există oameni care sunt săraci, dar sunt plini de bogăţie sufletească, care sunt umili, însă cunoscuţi lumii datorită calităţilor pe care le au, oameni care plâng noaptea de griji, dar care se trezesc a doua zi şi o iau de la capăt, zâmbind, sperând la mai bine...

Există oameni care nu au nimic, dar care dăruiesc din tot sufletul, care împart acel nimic cu ceilalţi; există oameni care sunt urâţi, dar ei iubesc cu toată fiinţa lor pe cei care îi urăsc.

Există oameni buni şi oameni răi, oameni cărora le spunem să plece, doar pentru că nu îndrăznim să le spunem mai stai... Totuşi, oamenii buni nu sunt aceia care fac tot timpul astfel încât să fie bine, ci aceia care se bucură de bine, indiferent de forma pe care acesta o are.

În fiecare zi întâlneşti oameni, dar nu îi judeca, nu fi superficial! Dacă nu ai răbdare să arunci o privire în sufletului fiecărui om pe care îl întâlneşti şi dacă vrei să ajungi să îl cunoşti cu adevărat, atunci nu încerca să analizezi felul în care tace când e supărat, felul în care vorbeşte sau plânge... Priveşte-l râzând! Un om care râde din tot sufletul nu este altceva decât un om bun.

E posibil să mor chiar mâine şi pe pământ n-o să rămână nimeni care să mă fi înţeles întru totul. Unii or să mă considere mai rău, iar alţii mai bun decât sunt. Câţiva vor spune că eram un om bun; alţii că am fost o canalie. Dar amândouă aceste opinii vor fi la fel de greşite."

Mihai Lermontov, "Un erou al timpului nostru"

Metamorfoze

„De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. 

Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. 

Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. 

Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!”

Paulo Coelho - „Zahir”

Punct și de la capăt

"Gata! Ai suferit destul. Ajunge cât ai plâns și cât te-ai ascuns. A venit momentul să te ridici și să pornești pe un alt drum. Nu te mai încăpățâna să mergi pe drumul care nu te duce nicăieri.

Du-te și privește-te în oglindă. Îți place ce vezi? Ochii plânși, chipul trist cu grimase de durere și sufletul răvășit?

A venit timpul să îți ștergi lacrimile, să-ți pansezi rănile sufletești și sa uiți trecutul. Fiecare secundă în care îți plângi de milă înseamnă o șansă pierdută la fericire. Zâmbește! Vezi ce frumos ești? Amintește-ți cine vrei să fii. Amintește-ți că ai deptul la fericire!

Ai în fața ta mai multe drumuri pe care poți alege să pornești. Important este să faci primul pas. Îndrăznește! Ia cu tine lecțiile învățate din toate experiențele, ia-ți încrederea, forța, visele și iubirea. E tot ce îți trebuie pentru a porni pe noul drum al vieții tale. Nu privi înapoi la drumul pe care l-ai abandonat. Nu plânge după oamenii care au ales alte drumuri. Aceștia au fost doar niște umbre care te-au însoțit pe parcursul călătoriei tale.

Să nu te simți singur. Ești însoțit în permanență de cel mai bun prieten: Dumnezeu.

Nu știi ce te așteaptă pe noul drum pe care vei porni. Nu ai nicio garanție că vei găsi fericirea. Dar ești dator să o cauți. Nu în oameni trebuie să crezi, ci în tine.

Mergi înainte! Să nu cumva să privești în pământ. Admiră peisajele și privește oamenii. Fii frumos și cald. O mulțime de oameni așteaptă să facă parte din viața ta.

Dragostea și fericirea te așteaptă. Mergi înainte!"

Irina Binder

Singurătatea

"Ajungi să fii condamnat atunci când sufletul tău simte nevoia de singurătate. Obosit fiind, sufletul simte nevoia să fie singur. Tu simți nevoia să petreci ceva timp cu tine, cu gândurile tale. Simți o nevoie acută, fizică și sufletească, de tăcere. De liniște. De ecoul propriilor gânduri. Pentru că oricât de mult ai iubi oamenii și prezența lor, uneori vrei să te ai doar pe tine. Dar ei nu vor înțelege asta. Se vor supăra, se vor simți neglijați, uitați. Nu vor înțelege nevoia ta de liniște și o vor interpreta și analiza la infinit. Te vor întreba mereu “De ce?”. Sau vor spune că ești egoist.

Nu voi da niciodată explicații pentru nevoile mele de singurătate. Nu sunt nici tristeți, nici melancolii, nici depresii. Sunt regăsiri. Mă simt în siguranță în liniște. Am senzația de libertate.

Cred că singurătatea e prost înțeleasă, motiv pentru care mai toată lumea se teme de ea. Eu nu mă tem. Dimpotrivă. Uneori o caut așa cum caut să fac orice alt lucru care îmi aduce bucurie.

Singurătatea nu mă bucură, nu mă întristează, însă din când în când îmi face bine. Un bine care nu poate fi explicat în cuvinte, ci doar experimentat.

Uneori eu, doar eu îmi sunt de ajuns."

Iustina Ţalea

Iubirea

"Iubirea nu are sfârşit, ea este o continuă ardere a sufletului, este o candelă veşnic aprinsă, este glasul şoptit care se aude doar în urechile celor care ştiu că lumea nu ar fi ajuns aici dacă sentimentul frumos nu ar fi existat în sufletele celor care au ars pentru a lumina calea plină de întuneric a timpului, este acea stare de veghe continuă ce ţine sufletul în viaţă chiar şi după topirea trupului. Născută din har, nu din facere, acest foc dulce nu ţine cont de vremuri, de restrişti, de bunăstare, ci doar de beatitudinea împlinirii frumuseţii lui Dumnezeu pe pământ. Căci unde dragoste nu e, nimic nu e, iar sufletul este mai sărac, trupul trece mai greu prin viaţă, fără bucuria pe care numai spiritul acesteia ţi-o poate dărui. Iubirea este sensul tuturor lucrurilor, existând peste tot în Creaţie, fiind unul din numele lui Dumnezeu. Jertfa pe cruce, din iubire faţă de om, a Mântuitorului Iisus Hristos, pentru refacerea comuniunii între om şi Dumnezeu, este pentru veşnicie pilda cea mai vie şi înfricoşătoare de iubire necondiţionată, curată şi deplină. Din iubire Dumnezeu a trimis pe Duhul Sfânt, Mângâietorul care ne învaţă iubirea. Dacă Dumnezeu ar uita un singur gest, nu ar mai fi dragoste deplină. Ori de câte ori jertfim sinele nostru pentru aproapele săvârşim o răstignire a eului, care ne spală de zgura egoismului. E drept, cu cât e mai mare iubirea, cu atât mai mari sunt şi suferinţele, dar merită. Un exemplu de deschidere şi jertfă în iubire este şi monahul acela care se ruga ca toţi oamenii să intre în Rai şi pe el să-l lase afară, la poartă, să-i păzească pe cei dinăutru.

Cine iubeşte se transformă, se deşartă în persoana faţă de care îşi manifestă acest sentiment minunat. Iubirea nu are limite, sau mai bine zis iubirea în Dumnezeu nu are limite. Iubirea te învie, te schimbă, te transformă, te jertfeşte pe altarul inimii într-o permanentă liturghie a iertării din care suntem datori neîncetat să ne împărtăşim. În iubire eşti mereu acoperit de aripa unui înger ce îţi picură în inimă, în minte şi în viaţă harul Duhului Sfânt. 

Pe lângă echilibru interior, bucurie şi pace sufletească, iubirea este momentul care repară trecutul şi cucereşte viitorul… Şi când te gândeşti că aici pe pământ sufletul atinge doar puţin iubirea, căci dulceaţa Iubirii o vom gusta deplin în veşnicie!"

Hrisostom Filipescu, "Puţine cuvinte, multă iubire"

Opinii

“Știi când vei putea avea o părere obiectivă despre un om? Atunci când vei trăi în locul lui. Când vei suferi în locul lui sau când te vei bucura în locul lui. Când vei munci în locul lui și când vei face sacrificii în locul lui. Când vei trăi fiecare clipă a lui, fiecare regret, fiecare teamă, fiecare durere, fiecare emoție. Când vei lua decizii în locul lui. 

Până atunci părerea ta nu valorează nimic. Pentru că nu-ţi poţi face o părere despre un om după o primă impresie sau după nişte zvonuri. Şi nici după prejudecăţi. Pentru că atitudinea pe care o afişează un om nu-ţi spune neapărat dacă e fericit sau nefericit, aşa cum lucrurile lui nu-ţi spun dacă are totul sau îi lipseşte ceva.”

Irina Binder

Rostul vieții

"Dacă n-aş fi avut convingerea că orice clipă pe care o trăiesc, pe care o risipesc, care trece, se depune totuşi undeva, într-un seif la care numai eu am acces şi în care nimic nu se degradează şi nu se pierde, nu aş fi fost, sunt sigură, în stare să ajung la această vârstă, aş fi înnebunit demult calculând astronomicele cifre ale secundelor irosite. Sunt atât de încredinţată, însă, că nimic din ce-am trăit n-am trăit degeaba, că nimic din ce-am văzut n-am văzut în zadar, că nimic din ce-am suferit n-am suferit fără rost, încât încerc uneori sentimentul, aproape iresponsabil, pe care trebuie să-l aibă acţionarii marilor întreprinderi, care ştiu că simpla trecere a vremii îi îmbogăţeşte necontenit. Şi chiar dacă amân fără încetare să scot de la Banca Timpului mormanele de minute, şi de zile, şi de ani, strânse aproape fără voia mea acolo, existenţa acelei bănci nu este mai puţin importantă pentru mine. La urma urmei, omul cel mai bogat din lume nu este cel care mănâncă cel mai mult, sau se îmbracă cel mai bine, ci acela care ar putea oricând să o facă."

Ana Blandiana

Dependența temporală

"Vă puteţi interpreta corect prezentul numai dacă aruncaţi o privire spre trecut, deoarece fiecare eveniment este consecinţa unui eveniment precedent. Ştiţi toate acestea, dar trebuie să fiţi deopotrivă conştienţi că aveţi posibilitatea să lucraţi asupra acestui prezent ce reprezintă consecinţa trecutului pentru ca viitorul să împlinească dorinţele şi proiectele voastre cele mai bune.

Pentru a înţelege bine sensul unei existenţe umane, a voastră, la fel ca şi cea a tuturor fiinţelor, trebuie să o consideraţi ca pe o consecinţă a unui trecut îndepărtat, dar deopotrivă, şi acest lucru este cel mai important, ca pe un punct de plecare pentru o nouă existenţă. Acela care studiază o viaţă umană fără să ţină cont că ea reprezintă numai o za a unui lung lanţ, nu poate emite decât judecăţi greşite."

Omraam Mikhaël Aïvanhov

În căutarea fericirii

"A căuta fericirea - iată o stare firească a omului. Dorința de a fi fericit este firească, dar atașamentul de fericire înseamnă altceva. Atașamentul de fericire este cauza nefericirii și asta nu pentru că noi n-am avea dreptul la fericire, cât pentru că atașamentul descrie o stare de dependență de fericire. În dependență regăsim, în același timp, neînțelegerea condiției umane, a ființei umane, a propriei ființe și, în consecință, neînțelegerea experienței și neacceptarea ei. Din pricina dependenței noastre de fericirea omenească pierdem chiar starea de fericire, căci nu găsim justificarea și puterea de a înțelege momentele de zdruncin, de umilire sau de umilință a valorilor superioare. Neînțelegând, judecăm, ne supărăm, urâm, simțim frica într-un mod care întrece simpla ei forță protectoare și devenim intoleranți cu noi înșine, ca și cu greșelile sau comportamentele oamenilor din jurul nostru. Când vrem cu orice preț să fim fericiți, cea mai mică stare de durere, de nefericire, de iritare, de suferință ne poate crea un dezastru lăuntric și chiar comportamental. 

Un oarecare atașament de fericirea omenească am putea avea cu toții și, dacă îl avem trebuie să-l observăm și să înțelegem ce anume ni se întâmplă. Cum ne dăm seama că suntem atașați de fericire? Ei bine, cele mai mărunte comportamente neplăcute ale altor oameni ne rănesc, ne stimulează judecata, ne irită, ne mânie și ne fac să ne pierdem capacitatea de a iubi și, mai ales, toleranța. Devenim răi de dragul fericirii, cam asta-i ideea. Devenim agresivi emoțional și ne agresăm pe noi înșine, înainte de a-i agresa pe alții. Cea mai mică durere fizică sau sufletească ni se pare sfârșit de lume atunci când suntem atașați de fericirea omenească, cel mai mărunt comportament al unui partener, al unui părinte, al unui copil sau al unei alte ființe apropiate trezește în noi suferința și neînțelegerea. Fericirea ne fuge de sub călcâie tocmai pentru că suntem dependenți de ea, iar neînțelegerea ne frânge energia și puterea de a iubi.

Noi suntem oameni și oamenii vor simți întotdeauna durerea, suferința, pierderea și dificultățile condiției umane. Fără suferință nu există dezvoltare, spune Lazarev și asta nu-i o scuză pentru existența suferinței, cât un fel în care acceptăm că ea are un rol bine determinat în viața noastră. Iubirea noastră se poate ridica deasupra suferințelor pe care le îndurăm, dar asta nu înseamnă că avem scutire de suferință. Sufletul nostru poate aspira către fericire, o poate trăi, dar - în același timp - să avem grijă ca fericirea sau, mai bine spus, dependența de ea să nu ne înrăiască. Acceptarea suferinței, a durerii și a pierderii în viață, presupune o conexiune corectă cu puterea iubirii, cu puterea divină și o mai bună adaptare la viață. Durerile omenești nu există pentru a ne lua fericirea, ci pentru a ne ajuta să înțelegem că nici o stare umană nu-i fixată pe un perete pentru noi anume; fericit poate fi acela care acceptă că este și nefericit, că nu-i nefiresc să trăiești și suferința, că tocmai capacitatea de a acecpta, a tolera, a înțelege suferința și pierderile vieții deschide poarta către iubire. Dacă devenim răi în numele fericirii, rămânem în nefericire. Dar, dacă izbutim să trecem peste greutăți cu bunătate și cu înțelepciune, să ne acceptăm lacrimile și slăbiciunea pe care ele o trădează, avem capacitatea să percepem fericirea și nu atât pe aceea izvorâtă din ceea ce avem, cât pe aceea ce se naște în interiorul nostru, din ceea ce suntem."

Maria Timuc

Cheia succesului

"Nu am pierdut niciodată cu bunătatea. Este adevărat că au fost și oameni care doar au profitat de sufletul meu cald și încăpător, că au fost și oameni care mi-au răspuns cu rău la binele oferit, că au fost și oameni nerecunoscători, însă viața m-a răsplătit din plin pentru toată bunătatea mea. Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu. 
Nu am pierdut niciodată cu modestia. Este adevărat că unii oameni m-au desconsiderat și că m-au subestimat, dar cu timpul au realizat că modestia este o virtute și au ajuns să își dorească să fie ca mine. Iar ceilalți, care m-au apreciat obiectiv au câștigat în mine un prieten loial. 
Nu am pierdut niciodată cu sinceritatea. Au plecat de lângă mine doar oamenii care nu suportă adevărul și mi-au devenit dușmani doar cei nesinceri, care, oricum nu aveau ce căuta în viața mea.
Nu am pierdut niciodată cu răbdarea. Este adevărat că uneori a trebuit să aștept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunț de tot la visurile mele. Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp și că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a ști cum să le valorifici și să nu le pierzi.
 Nu am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.
 Nu am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită. 
Nu am pierdut niciodată iubind. Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeași iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ și că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul și am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit și oameni care m-au dezamăgit. Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele."

Mooji