9 Mai – Ziua Independenţei României

În ultimii ani, mai ales de când am fost aruncaţi în aşa-zisa familie europeană, în fiecare an pe 9 mai, majoritatea celor pe care-i întreb dacă ştiu ce serbează în această zi, îmi zic că serbează ziua Europei… şi atât! 

Fraţi români şi fraţi creştini, 9 mai este Ziua Independenţei României. 

PE 9 MAI 1877, Parlamentul ţării proclamă „Independenţa absolută a României”, prim-ministrul Mihail Kogălniceanu declarând oficial că suntem „în stare de rezbel…, dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă şi prin urmare ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Astfel, Camera Deputaților și Senatul votează moțiunea prin care se lua la cunoștință că „rezbelul între România și Turcia, ca ruperea legăturilor noastre cu Poarta și independența absolută a României, au primit consacrarea lor oficială”, adică s-a votat moțiunea de proclamare a independenței României. În aceași zi, după amiaza, s-a strâns în jurul clădirii Adunării, un mare număr de bucureșteni, care au primit cu entuziasm vestea proclamării independenței, manifestând până târziu. Acestei mulțimi i s-a alăturat și „vreo mie de studenți”, după aprecierea lui Nicolae Iorga, având drapele și torțe aprinse, cântând „Deșteaptă-te române!”. Tot în aceași seară, de 9 mai 1877, au avut loc manifestații de bucurie și la Craiova și Iași.

A doua zi, după ce principele Carol I a semnat actul de independență, guvernul român a încetat plata tributului de 914.000 lei către Poarta Otomană, suma fiind direcționată în bugetul ministerului apărării. Aceasta este o mică parte din jertfa materială și de sânge a înaintașilor noștri, astfel că pentru echiparea și întreținerea armatei române s-au adunat din donațiile poporului suma de 1.639.798 lei, din care cu 1.212.661 lei s-au plătit armele achiziționate. De asemenea poporul a oferit pentru nevoile armatei române: 91.436 pâini; 32.363 obiecte de îmbrăcăminte și încălţăminte; 10.967 feșe; 6.724 vite, oi cai; 93.789 kilograme de alimente; 8.649 hectolitri de cereale și fasole și multe altele. Întreaga valoare a donațiilor primite de autoritățile române însumează suma de 9.247.000 lei. Pe lângă toate acestea poporul român a prestat 1.045.747 de zile de muncă pentru transporturi și 53.676 zile lucrătoare în construcții.

Poporul român a participat în bătăliile războiului de Independență (1877 – 1878), purtate pentru neatârnarea țării cu peste 58.000 de oameni pe fronturi, din care mai mulți de jumătate au fost omorâți sau răniți. Și toate acestea pentru ca urmașii lor să trăiască într-o țară liberă, nesupusă niciunei puteri străine. Iar noi, cei de astăzi, obedienți puterilor apusene, îi uităm, ca să plăcem celor care ne asupresc! Halal neam românesc!

În ultimii ani sărbătorim cu fast ziua de 9 mai ca „Ziua Europei”, facem tot felul de proiecte și concursuri școlare, în acest sens; însă pentru 9 mai „Ziua Independenței Naționale” abia schițăm două-trei cuvinte, așa în treacăt…, șoapte în vânt!

Marele defect al acestui popor este acela că-i place a se linguși pe lângă puternicii zilei, spre uitarea înaintașilor și spre amuțirea urmașilor, fără a lua la cunoștință faptul că facem exact cum se dorește: dintr-un popor cu rădăcini adânci înfipte în aceste locuri și-o istorie tumultoasă cu voievozi și domnitori neîmpăcați cu jugurile străine ce ne-au asuprit, și încă mai doresc s-o facă, devenim o populație, riscând a ne pierde identitatea națională și cea de credință! Am ajuns să ne dăm țara străinilor, bucată cu bucată, de bună voie! De tristă amintire fiind tratatul dintre România și Ucraina din 2 iunie 1997, prin care am renunțat de bună voie la „drepturile românești asupra nordului Bucovinei, nordului și sudului Basarabiei, ținutului Herței, insulelor de pe brațul Chilia și Insulei Șerpilor”sub pretextul unui „sacrificiu istoric”! Acum care este pretextul prin care lăsăm urmașilor noștri Pusta Bărăganului, Cheliile Munților Noștri și burta goală a Pământului Strămoșesc? Unde este Grânarul Europei, dar pădurile noastre în care țări le-am dus…, aurul, argintul…, cui le vom mai da? Sufletul și credința noastră străbună Ortodoxă cui le vom vinde? Urmașilor noștri ce le vom lăsa…, sau… cui îi vom lăsa?

„O viață avem români… și-o cinste! Deșteptați-vă că am dormit destul!” (Mihai Viteazul)

Fie ca Bunul Dumnezeu şi Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, pe care-i serbăm tot în această lună, să ne deschidă ochii minţii şi ai trupului pentru a cunoaşte Adevărul şi-a împlini Dreptatea şi-a da cinstirea cuvenită eroilor acestui neam şi aşa oropsit de soartă!

Închei tot cu cuvintele Marelui Voievod Mihai Viteazul: „Europa? Unde era Europa când am avut nevoie?”.

Cu Dumnezeu înainte!

Rugă pentru noi

de Gabriel – Karol Iakab

Eroilor ce aţi căzut sub plumbii otomani,

Urmaşii voştri v-au uitat pentru un pumn de bani;

Iar astăzi, ei, pe 9 Mai, serbează-nflăcăraţi

O zi, din care, ca popor, noi fost-am înfieraţi!

Independenţa României vor mulţi ca s-o uităm,

Să nu mai fim români creştini şi-aici să nu mai stăm!

La cât suntem de păcătoşi, cu viciul în sânge,

Doar Tu, Doamne, Vei putea ca lanţu’ a ni-l frânge!

Eroilor ce v-aţi jertfit pentru această ţară

Rugaţi-vă să fim din nou ce-am fost odinioară.

Să fim din nou acel neam bun, Creştin şi Ortodox,

Iubind Dreptatea şi-Adevărul… ce mulţi nu recunosc!

Cu umilinţă, Scump Părinte, eu te-aş ruga ceva:

Ca-n orice vreme şi-orice-am face, Te rog, nu ne uita!

Ziua Europei

În fiecare an, la 9 mai, se serbează Ziua Uniunii Europene, pentru a marca istorica declaraţie de la 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, prin care propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania, pentru eliminarea rivalităţilor seculare dintre cele două state.

Decizia a fost luată de Consiliul European de la Milano, în 1985.

Declaraţia Schuman a stat la baza amplului proces de construcţie a unei Europe unite. Statele Beneluxului şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei şi, la 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste state au semnat, la 25 martie 1957, Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE).

Pe parcurs, procesul de integrare economică a fost acompaniat de procesul de integrare politică a statelor membre.

Ulterior, la acest complex proiect de construcţie europeană s-au alăturat Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Suedia, Austria şi Finlanda (1995), iar la 1 mai 2004, noi zece state: Cehia, Ciprul, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Ungaria şi la 1 ianuarie 2007 Bulgaria şi România. Uniunea Europeană are în prezent 27 de state membre.

Printre evenimentele de diplomaţie publică şi culturală care au loc cu acest prilej se numără manifestările comune organizate sub egida preşedinţiei Uniunii Europene: mese rotunde, expoziţii de carte şi fotografii, proiecţii de filme artistice şi documentare, distribuirea de materiale promoţionale despre ţările europene. Acţiunile dedicate sărbătoririi acestei Zile europene continuă pe tot parcursul lunii mai.

Ziua Uniunii Europene nu înseamnă numai data de naştere a proiectului european, ci şi o zi a bucuriei de a fi împreună, o zi a voinţei de solidaritate, o zi a marii comunităţi din care fac parte toţi cetăţenii UE. Poate fi definită, astfel, ca ziua cetăţenilor unei 'Europe Unite', care s-a construit de-a lungul deceniilor ca o unitate în diversitate.

O zi tristă pentru liberalismul sătmărean

În urmă cu 5 ani, când am intrat în viața politică, în PNL, în filiala condusă de Ovidiu Silaghi, nu mi-am putut nici măcar închipui că președintele acestei organizații va părăsi partidul și după 25 de ani în slujba liberalismului va alege PSD-ul.

Totuși, în 2012, când am demisionat din PNL, pentru faptul că în această filială, patronată de Ovidiu Silaghi,  principiul Meritocrației, cel care m-a determinat să mă alătur urmașilor Brătienilor, a existat doar la nivel declarativ, am realizat că intrarea mea în politică a fost o alegere nefericită.

Îmi pare rău pentru liberalii sătmăreni că au avut parte ieri de o asemenea  lovitură! Am prieteni în acest partid și nu puțini. Sper să aibă puterea să treacă peste această nefericită alegere a lui Ovidiu Silaghi! Sunt convins  că liberalii adevărați precum acad.Enătescu sau dr. Albu vor găsi soluții pentru ca  haosul să nu se instaleze în PNL Satu Mare!

Indiferent de explicațiile date  de Ovidiu Silaghi, când a încercat să-și motiveze alegerea de a părăsi partidul, la înscrierea în PSD, consider gestul său politic nefiresc, nedemn, contrar valorilor liberale și morale! Cunoscându-l personal,  nu pot să nu-i urez sănătate și succes lui Ovidiu Silaghi, chiar dacă alegerea sa de ieri m-a dezamăgit!

„Sâmbra Oilor”

„Sâmbra Oilor”, eveniment ce are loc astăzi, 4 mai 2014, reprezintă cea mai mare serbare câmpenească, legată de ocupaţia tradiţională a păstoritului, serbare ce se desfăşoară anual pe dealul de la Huta Certeze şi Moişeni şi simbolizează venirea primăverii şi ieşirea oilor la păscut.

Înainte de a urca pe munte, atât oile cât şi stăpânii lor sunt stropiţi cu apă sfinţită pentru purificare, iar scăldatul în apa curată a pâraielor de munte, spălatul cu roua plantelor, prepararea unor alimente rituale sau pronunţarea de formule magice fac parte din obiceiurile locale ale sărbătorii. După toate acestea, se măsoară şi se crestează pe un răboj laptele dat de oile fiecărui sâmbraş. Pe baza acestui semn se calculează apoi cantitatea de brânză cuvenită fiecăruia în toamnă, la spargerea stânii.

Sâmbra Oilor

În Țara Oașului, pe măgura Hutei-Certeze, va avea loc duminică, 4 mai 2014, cea mai mare sărbătoare câmpenească din judeţul Satu Mare, Sâmbra Oilor. 

Termenul "sâmbră" semnifică o înţelegere, o reglementare gospodărească, un protocol asupra treburilor majore ale oieritului.

Încă de la Sfântul Gheorghe şi până la sărbătoarea Sfântului Constantin şi Elena, crescătorii de oi din toate cele 23 de sate oşeneşti se adună în fiecare localitate pentru a stabili împreună unde vor face stânile în acel an, cine le va fi baci şi pe cine vor angaja să le păzească pe timpul păşunatului. Tot acum se calculează recolta de lapte care va fi distribuită echitabil pe toată durata stânii, proporţional cu "cantitatea şi calitatea" ovinelor aduse de fiecare sâmbraș.

Activitatea propriu-zisă va începe în preziua sâmbrei cu mulsul „pa ştimb": fiecare oier va mulge oile altuia, în aşa fel încât să nu rămână strop de lapte în "pulpa" niciunei "mulgări". Întrucât a doua zi acestea trebuie să-şi dovedească înzestrarea, în funcţie de care se stabileşte apoi dreptul individual la produsele stânii, mulsul „pa ştimb" din ajun trebuie să fie o elocventă probă de corectitudine. 

Sâmbra Oilor se va încheia cu un spectacol în aer liber, susținut de solişti cunoscuţi de muzică populară şi de diferite ansambluri folclorice.

Paște în Maramureș

GORUN, O TRUPĂ ROCK PENTRU MILENIUL III

Gorun, o nouă trupă rock în peisajul muzical românesc, înființată, în 2013,  de Marcel Gug, reunind pe lead-chitaristul  Andrei Barina, Flavius Misaras-bas, Lica Dolca-percuție și Marcel Gug-voce și instrumente cu clape, a îmbogățit panoplia acestui gen muzical,  aducând  în prim-plan o voce minunată, caldă şi cu un timbru ce te cucereşte din primul moment,  linii melodice autentice  și versuri  ce ilustrează subiecte comune, dar ingenios prezentate, având toate ingredientele pentru   un transfer al emoției de  la artist la public, prevestind  succesul!

“Omul Trist”, primul album al trupei va cuprinde compozițiile muzicale “Mirosul Banilor” și “Destin”, alături de alte  șase piese, oglindind spiritul contestatar-constructiv al muzicii rock pe care o promovează.

Rock-ul, acest gen muzical, ce își are izvorul  în muzica religioasă, în psalmii  ce preamăresc creația divină și înțelepciunea biblică,  are un potențial tematic uriaș pe care  trupa  GORUN  dorește să-l valorifice cu bun-simț, evidențiind valențele moralizatoare.

Un prim videoclip al formației a fost realizat, cu profesionalism, pentru piesa “Mirosul banilor”, ilustrând  o radiografie  fascinantă a unei societăți așezate pe false valori, o prezentare interesantă  a unei  lumi guvernată de bani și interese meschine.

Noua trupă rock,GORUN, deși la început de drum, abordând  teme de actualitate, într-o manieră originală, va  cuceri  publicul iubitor de muzică de calitate și, pas cu pas,  strădania lor va fi răsplătită  cu mult peste toate aşteptările lor şi ale celor care îi preţuiesc şi susţin!

Risipitorul de iluzii

PASTILA ZILEI. Risipitorul de iluzii, autor Ionel Mesaroș

Viața, cu ale sale lumini și umbre, ne învață lecții de neuitat, prin care ne pregătește pentru vremurile în care timpul se va dizolva  în oceanul veșniciei.

Dincolo de întrebări, uneori, găsim  răspunsuri așezate în creuzetul tăcerii, reacții prin care ne cultivăm răbdarea și renașterea speranței.

Debarasându-ne de fantasme, viața, dascălul suprem,  ne arată calea perpetuării învierii sufletești. Între lumina ce anunță mijirea zorilor și amurg, ne așază în banca învățăceilor, oferindu-ne oportunități prin care alegerile  noastre să fie în consonanță  cu scopul existenței, mântuirea.

Iubind, vedem dincolo de aparențe, deschidem porți noi cunoașterii lăuntrice. Așa, descoperim frumuseți de neimaginat și aflăm calea prin care visele înălțătoare dobândesc aripi, topind iluziile ce încețoșează cugetul, permițând, prin trăire, să găsim calea spre noi înșine, barca salvării din naufragiul existențial, calea spre împlinirea umană.

Risipind umbrele grijilor, norii, ce ne înnegurează cerul vieții, se împrăștie, mânați de o mână nevăzută, și dispar, lăsând sufletului libertatea de a culege binele și frumosul, toate binecuvântările, risipind iluzii și clădind nădejdi.

Timpul  ne pedepseşte sau ne vindecă, în ritmul debarasării de iluzii. Sunt clipe hotărâtoare în viaţă când o decizie înţeleaptă ne luminează întreaga existenţă, ca şi când doar acele clipe ar fi coloanele pe care  se sprijină tot edificiul vieţii.

De obicei, slăbiciunile ne împiedică să trecem dincolo de aparenţe şi să  întâlnim Calea, Adevărul şi Viaţa şi, astfel,  ne lăsăm pradă virusului ce face ca viaţa să fie mereu o boală mortală.

Fără să credem că dincolo de noi există urmele veşniciei, murim, clipă de clipă, iar amintirile despre noi sunt îngropate, rând pe rând ,  în negura uitării.

Viața este un dar inestimabil, oferit de Creator, împachetat în ani, în zile, de care ne bucurăm numai în măsura în care ne-am înțeles menirea , scopul pentru care suntem aici, pe pământ. Ea este o luptă cu întunericul necunoașterii, o neîntreruptă bătălie cu noi înșine, o perpetuă căutare a sensului  existenței, pentru a găsi făgașul spre desăvârșirea umană. Animată de vise, viața dobândește sens.

A trăi înseamnă înainte de toate a ne bucura de darul primit de la Dumnezeu, a mulțumi  pentru toate clipele ce ne-au fost date, a fructifica  posibilitățile de împlinire, a găsi  fericirea în toate mărunțișurile vieții, în bucuria de a dărui, a lăsa urme pe pâmânt și o lumină împrumutată din cer, creionându-ne, astfel,  destinul visat.

Atinsă de lumini și umbre, viața devine un mozaic de bucurii și tristeți, o școală în care învățăm sau nu, pe propria piele, să devenim oameni, să  zărim în iubire pacea împăcării omului cu Dumnezeu, pentru a trece cu bine peste toate încercările vieții pământești.

Primăvara, anotimpul  renașterii, să ne aducă linişte, bucurie şi sănătate, iar   Sfintele Sărbători de Paşte să le întâmpinăm  cu  gânduri senine şi fericirea de a-i avea pe cei apropiaţi lângă noi, Lumina Învierii Domnului  revărsând în inimi Speranță, Încredere și Bunătate!

Sărbători Fericite!

Ionel Mesaroș

Hristos a Înviat!

Aceasta e noaptea şi ziua Învierii Domnului – ziua veşnică pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm şi să ne veselim în ea. Să transformăm timpul care ne-a mai rămas într-o nouă şansă de a-L găsi pe Dumnezeu şi de a ne regăsi pe noi înşine, în Biserica lui Hristos Cel Înviat, Domnul Vieţii.

Lumina Învierii să ne încălzească sufletul, să ne lumineze cugetul și să ne deschidă inima spre iubire, credință și iertare!

Fie ca Mântuitorul Hristos, Cel ce a înviat din morţi, să tămăduiască sufletele şi trupurile noastre de toate rănile şi să ne îndrepte paşii duhovniceşti spre tot lucrul bun aducător de mântuire.

Vă doresc sărbători pline de lumină, întâmpinându-Vă cu îngerescul salut pascal: Hristos a Înviat!

Sărbători Fericite!

Lumina Învierii să ne încălzească sufletul, să ne lumineze cugetul și să ne deschidă inima spre iubire, credință și iertare!

Paula Seling - La umbra crucii Tale

SFÂNTA SĂRBĂTOARE A ÎNVIERII DOMNULUI SĂ VĂ ADUCĂ SĂNĂTATE, BUCURII ŞI LINIŞTE SUFLETEASCĂ, ALĂTURI DE CEI DRAGI!

Paște Fericit!

Sfintele sărbători pascale să vă aducă lumină în suflete, speranţe spre un viitor mai bun, linişte, pace, binecuvântare şi să vă ocrotească de relele lumeşti! Lumina Sfântă pe care o veţi primi în această noapte să vă lumineze calea vieţii şi să vă deschidă orizonturi spre lucruri frumoase! Dumnezeu să vă ocrotească de rele, să vă dea putere să treceţi prin viaţă şi sănătate să le puteţi face pe toate!

In memoriam Gabriel Garcia Marquez

"Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucaţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aş gândi tot ceea ce zic.

Mirosul banilor

Felicitari prietenului meu, Marcel Gug, pentru prima sa realizare rock, "Mirosul banilor"!

Peisajul muzical românesc s-a îmbogățit în 2013 cu o trupă rock, GORUN.
Rock-ul, acest gen muzical, ce își are izvorul în muzica religioasă, în psalmii ce preamăresc creația divină și înțelepciunea biblică, a evoluat extrem de mult, îmbrăcând forme variate, unele nonconformiste, valorificând un potențial tematic extrem de bogat.
Înființată de Marcel Gug, cadru militar activ MAI și absolvent al Școlii Populare de Artă, formația GORUN, reunind foști militari MAI, Andrei Barina –lead-chitară, Flavius Misaras-bas, Lica Dolca-percuție și Marcel Gug-voce și instrumente cu clape, și-a propus să readucă în peisajul rock linii melodice autentice și versuri ce ilustrează subiecte comune, dar ingenios prezentate, realizând un transfer al emoției de la artist la public, punând accentul pe trăirea afectivă a actului artistic.
Primele piese ale formației GORUN sunt “Mirosul Banilor” și “Destin”, compoziții care vor fi incluse, alături de șase piese, în albumul “Omul Trist”, oglindind spiritul contestatar-constructiv al muzicii rock.

Viaţa într-un paradis modern. Satul care a cucerit Europa

La o oră şi jumătate de mers cu trenul de Copenhaga se află unul dintre cele mai vechi sate ecologice din Danemarca. Dyssekilde este compus din 74 de case şi blocuri construite în stil ecologic.

Şapte turbine eoliene alimentează satul cu energie electrică, iar aşezarea beneficiază şi de un sistem-model de reciclare a deşeurilor. Potrivit treehugger.com, în Dyssekilde trăiesc 118 oameni, dintre care 60 sunt copii.

Bazele satului au fost puse la începutul anilor ’90, când câţiva pionieri s-au decis să creeze un sat “spiritual şi uman”. Pionierii au cerut mai multor municipalităţi să le ofere un spaţiu pentru acest proiect, iar cei din Hundested le-au oferit şase spaţii care ar putea găzdui satul.

Au ales în cele din urmă spaţiul ocupat de o fermă de cartofi şi, încet-încet, a început construcţia de case ecologice. Patru dintre casele din oraş au fost construite din baloţi de paie. Aceste case rezistă şi acum, fără probleme. Alte locuinţe au fost construite din bârne de lemn, cărămizi refolosite sau piatră.

Interesant este că în Dyssekilde nu poţi cumpăra şi teren, ci doar locuinţe. Spaţiile verzi din jurul locuinţelor sunt întreţinute de 6 aşa-numite grupuri de grădinărit. În Dyssekilde poate locui oricine, prin cumpărarea unei proprietăţi sau închirierea ei. Însă, pentru cei care vor să îşi ridice o casă aici, a mai rămas un singur lot dedicat construcţiilor. Atunci când cineva se alătură comunităţii, el plăteşte o taxă unică, care îi este returnată atunci când se decide să plece. Locuitorii satului mai plătesc şi o taxă anuală, bani folosiţi pentru a plăti taxe către statul danez şi pentru întreţinerea locurilor de joacă pentru copii.

Cei mai mulţi dintre copii sunt născuţi acasă, nu la spital. Grădiniţa din sat este finanţată de guvernul danez.

În Dyssekilde, un localnic foloseşte cu circa 40% mai puţină apă decât un danez de rând. Şi asta pentru că, pentru toaletă, maşinile de spălat şi irigarea grădinilor este folosită, în mare parte, doar apă de ploaie. Dacă tot a venit vorba de spălatul hainelor, trebuie menţionat că locuitorii nu au maşini de spălat în locuinţe. Există, în sat, o mică spălătorie, împărţită de localnici.

După ce rezervoarele pentru păstrarea apei de ploaie s-au umplut, apa în surplus este condusă spre un mic iaz din mijlocul oraşului, “unde aduce bucurie broaştelor şi copiilor”, după cum se arată pe siteul comunităţii.

În 2007, satul a trecut la încălzirea geotermală, majoritatea locuinţelor folosind acum acest sistem.

Hrana pentru locuitori este asigurată, în mare parte, de o fermă de legume întinsă pe un hectar şi o fermă de păsări.

Cele şapte turbine eoliene produc mai multă electricitate decât necesarul satului, aşa că restul “producţiei” este vândută, banii fiind investiţi în dezvoltarea comunităţii. Când au pus bazele comunităţii, pionierii au convenit că, indiferent ce s-ar întâmpla, jumătate din suprafaţa satului va rămâne neconstruită.

Sursa: https://ro.stiri.yahoo.com/via%C5%A3a-%C3%AEntr-un-paradis-modern–satul-care-a-cucerit-europa-065433333.html

La Mulți Ani, de Florii!

Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor)

Duminica Floriilor este ziua în care prăznuim Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, ca împărat biruitor, dar cu înfăţişare smerită, venind călare pe mânzul asinei, împlinire a unei profeţii făcute cu 400 de ani înainte de venirea lui Mesia. Cântările acestei perioade ne îndeamnă nu doar la luptă duhovnicească, ci şi la biruinţă şi bucurie: 'De vreme ce ai legat iadul şi moartea ai omorât şi lumea ai înviat-o, pentru aceasta cu stâlpări Te-au lăudat pruncii, Hristoase, ca pe un biruitor strigându-Ţi astăzi: Osana, Fiul lui David. Pentru aceasta bucurându-ne zicem: Binecuvântat este cel ce vii să chemi pe Adam'.

La Mulți Ani!

Cu ocazia sfintei sărbători a Floriilor, zi în care prăznuim intrarea triumfătoare a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, vă urez tuturor celor care purtați nume de floare “La Mulți Ani” și împlinirea tuturor dorințelor!

GORUN, O TRUPĂ ROCK PENTRU MILENIUL III

Peisajul muzical românesc s-a îmbogățit în 2013  cu o trupă rock, GORUN.

Rock-ul, acest gen muzical, ce își are izvorul  în muzica religioasă, în psalmii  ce preamăresc creația divină și înțelepciunea biblică,  a evoluat extrem de mult, îmbrăcând forme variate, unele nonconformiste, valorificând  un potențial tematic extrem de bogat.

 Înființată de Marcel Gug, cadru militar activ MAI și  absolvent al Școlii Populare de Artă, formația GORUN, reunind  foști militari MAI, Andrei Barina –lead-chitară, Flavius Misaras-bas, Lica Dolca-percuție și Marcel Gug-voce și instrumente cu clape, și-a propus să readucă în peisajul rock linii melodice autentice  și versuri  ce ilustrează subiecte comune, dar ingenios prezentate,   realizând un transfer al emoției de  la artist la public, punând accentul pe trăirea afectivă a actului artistic.

Primele piese ale formației GORUN sunt “Mirosul Banilor” și “Destin”, compoziții care vor fi incluse, alături de șase piese, în albumul “Omul Trist”, oglindind spiritul contestatar-constructiv al muzicii rock.

Mama

de Traian Dorz

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, legănându-mă alene,
alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivita-n gene.

Si mi-ai plâns înfiorată cântecele duioșiei,
de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii si Scriptură,
a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescură.

În singuratatea serii, luminat de raza lunii,
m-ai făcut să simt puterea și odihna rugăciunii.

De durerea altor inimi te-am văzut plângând pe tine
si de-atuncea port durerea altora si eu în mine.

Pentru adevar întruna te-am văzut fără de teamă
si de-atunci știu c-adevărul e curaj si lupta, mamă.

…A trecut în urma vremea si-ntr-o toamna grea, târzie,
m-a rapit de lânga tine lumea largă si pustie.

Ai vărsat atunci, amare, mii de lacrimi în năframă
si cu inima zdrobită m-ai pierdut în zare, mamă.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură,
multe șoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,

dar, din mii de lucruri scumpe de fiinte si de nume,
tu-mi rămâi mereu ființa cea mai mult iubită-n lume.

…Astăzi tot străin si singur, si departe sunt de casă,
dar sunt fericit, măicuță, c-azi si tu ești credincioasă.

Si că stiu c-odata-n ceruri, unde nu mai sunt suspine,
fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiti, cu tine.

Dumnezeu să-ti dăruiască, scumpă mamă, mângâiere,
mâna Lui să-ti steargă ochii de-orice lacrimi de durere.

Să-ţi văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea sa fie!

La Mulți Ani!

Pentru că azi e o zi specială, un moment când până și timpul pare să se oprească pentru a omagia femeia, vă doresc, doamnelor și domnișoarelor, să aveți o viață cu împliniri si fericire, să rămâneți mereu ceea ce sunteți, o adiere de iubire și speranță, rostul vostru aici pe pământ fiind unul sacru, acela de a fi mamă, iubită și soție. Vă doresc o viață în iubire, credință și lumină, să purtați mereu în suflet primăveri însorite!

Cu admirație,

Ionel Mesaroș

8 Martie- o zi cu parfum de femeie…

Femeia e cea mai de preţ bijuterie a unui bărbat, fie că e vorba de mamă, iubită, soţie sau soră. Ea este liantul unei familii, în pântecele ei se naşte viaţa, femeia e un mister pe care bărbaţii nu-l pot dezlega. Şi se ştie cât de mult atrag misterele… 

Femeia poate face dintr-un bărbat mai mult decât îşi poate el închipui că e capabil. Nu degeaba se spune că “În spatele unui bărbat puternic se află o femeie şi mai puternică.” Ea are o forţă lăuntrică dincolo de limitele normalului, iar pentru familie şi copii, poate trece şi prin foc, fără să simtă că se arde.

Gingaşă ca o floare, neîndoită de suflarea niciunui vânt, femeia poate dărui iubire fără de graniţe. Se poate dărui pe sine fără să stea pe gânduri, doar pentru a-i aduce fericire celui iubit.

Femeia-mamă poate fi blândă cu copiii ei, dar poate fi şi aspră, pentru a face din copii – oameni adevăraţi. Iar copiii ştiu asta. Şi nu se supără deloc atunci când mama are un ton mai apăsător, când ridică vocea sau când e mai dură. Pentru că ei ştiu că o face din dragoste pentru ei.

Se spune că femeia a fost creată din coasta lui Adam, nu din picioarele lui – ca sa fie călcată în picioare, nu din capul lui – ca să domnească peste el, ci dintr-o parte (din coasta lui ) – ca sa-i fie egală, sub brațul lui – ca să fie protejată, şi aproape de inima lui – ca să fie iubită...

Se mai poate adăuga aici că femeia nu poate fi supusă niciodată, decât cu voia ei.

Femeia are nevoie de atenţie şi apreciere, de stimă şi respect. Şi îi place să se simtă importantă. Ea dăruieşte, dar aşteaptă, din când în când, să şi primească ceva înapoi.

Martie e luna femeii, e începutul primăverii, anotimp care se aseamănă atât de mult cu Ea: soarele e călduţ, dar nu dogoritor, e suficient de mult pentru a trezi totul la viaţă, ciripitul păsărelelor încântă auzul, precum vocea blândă a unei femei; totul e plin de lumină şi speranţă.

Cu prilejul   Zilei Femeii, doamnelor și  domnișoarelor, vă urez să aveţi parte de o  primăvară frumoasă, cu soare, speranţă şi fericire!

La Mulți Ani!

O primăvară frumoasă, dragi prieteni!

Ghiocelul pare să fie o floare fragilă, pare că se poate frânge uşor, dar el înfruntă iarna şi uneori îi ţine cu vitejie piept, anunţând, de fapt, capitularea ei şi preluarea puterii de către mai tânăra sa soră, primăvara.
Precum ghiocelul, găsesc şi femeia. Deşi pare o făptură gingaşă şi delicată, uşor de doborât, ea face cu succes faţă vieţii şi încercărilor ei. Pentru acest lucru, îi mulţumesc şi-i ofer din toată inima un mărţişor!

Mărțișor

La poarta primăverii

PASTILA ZILEI. JOI.La poarta primăverii. autor Ionel Mesaroș

Ce frumos ar fi dacă am învăța lecția renașterii  naturii și am aplica-o în viața de zi cu zi! Înțelegându-i tainele și aplicând învățămintele sale, am beneficia de un adevărat miracol; Speranțele ar încolți, visele ar înflori, iar roadele dorințelor nu ar întârzia să apară, oferind nădejdea că anotimpurile vieții au corespondență în natură și că vârsta noastră e determinată nu de ani, de numărul de primăveri, ci de atitudine.

Fiecare anotimp își are frumusețea sa. Ca să o zărim, e  suficient să ne deschidem ochii și sufletul spre frumos, întâmpinând fiecare  zi cu recunoștință pentru darul primit, pentru șansa de a viețui.

După o iarnă bizară, cu puține sclipiri ale  anotimpului alb de altădată, soarele se furișează printre norii pufoși,  împărțind din tolba sa magică  săgeți de lumină primăvăratecă.
Sub privirea senină a astrului zilei, verdele crud al ierbii, cu miros de pământ reavăn, iese la iveală, înconjurând pâlcurile  de ghiocei și viorele, ce se închină zeului Luminii, cu mătănii de parfum ceresc și vii cruci de culori pastelate.
Păsările, bucuroase din cale afară că au scăpat de urgia iernii, cântă cu o veselie de nedescris, zburând dintr-un loc în altul, vestind sosirea anotimpului verde.
Sub mângâierea catifelată a luminii solare, mugurii copacilor, atinși de mâini magice, se deschid într-o corolă cu parfum de veșnicie.
Ca prin minune, la un semn, întreaga  făptură a naturii prinde viață.

Primăvara a sosit! Oare a revenit și în sufletele celor ce o admiră?!

E trist că  primăvara nu poate topi gheața din sufletele unor oameni pentru care în fiecare zi e iarnă și că anotimpurile vieții revin numai în amintiri!
Deși anotimpul alb nu mai are puterea de a se întoarce, făurarul fiind plasat, cu amabilitate, în matca lunilor trecute, unele inimi rămân înghețate bocnă, sub gerul năprasnic al nepăsării. Sufletele obosite de patimi, lipsite de putere de primenire pe care primăvara o împrumută tuturor ființelor, refuză să înțeleagă că anotimpurile vieții sunt stări de spirit, iar primăvara este fluviul tinereții ce poate să curgă prin orice ființă, indiferent de vârstă.
Numai încolțirea speranței, sub atingerea diafană a soarelui iubirii, oferă vieții o primăvară sublimă!

Martie, luna în care natura reînvie, dăruie aripi viselor,iar smaraldul  speranțelor ne colorează viața în  bucurii atotcuprinzătoare, reeditând mitul păsării Phoenix într-o formă maiestuoasă. Fiind ușa de intrare în anotimpul renașterii, martie ne întâmpină încă de la intrare ca o gazdă bună, cu zâmbetul pe buze și vorba caldă, împlinind miracolul renașterii, reîntruparea spiritului divin în natură și om, prin sărbătoarea Mărțișorului și omagierea  femeii.

Un  vis cu gust de fericire, hrănit de  râurile de   lumină,  de smarald, de muguri și flori, pe un fundal de cântece vesele, mi-a dăruit  o petală de surâs care să-mi întregească  gândul bucuriei unui nou început, adunând din simfonia de culori și sunete  seva iubirii ce exaltă într-un, tulburător de viu, parfum al speranței.

Ionel Mesaroș

Ziua "Z"

Astăzi e o zi specială pentru Uniunea Social Liberală, "Ziua Marii Împăcări" sau "Ziua Despărțirii".

Indiferent de ceea ce se va întâmpla, USL s-a dovedit din start o construcție artificială, șubredă, ființată pentru a pune capăt regimului lui Traian Băsescu, fapt pentru care rămânerea în picioare a acestei construcții politice sau demolarea ei  nu va avea niciun beneficiu pentru oamenii obișnuiți.

Setea de putere a învins principiile  de odinioară, bunul-simț și dreptatea dobândind alte accepțiuni.

Azi, după circa doi ani de minciuni, de teatru ieftin, se poate da arama pe față, dacă PNL, partidul în care eu am activat până în martie 2012, crezând cu stoicism în Meritocrație, ar ieși de la guvernare.

Având în vedere promisiunile electorale, cele cu care USL a câștigat alegerile, dar mai ales analizând rezultatele politicii guvernamentale  consider că împăcarea sau partajul  PSD-PNL nu ar avea rezultate benefice imediate pentru niciuna dintre părți, electoratul fiind debusolat de cele întâmplate în timpul crizei  politice din sânul Puterii.

Dacă azi se produce marea ruptură în viața politică românească, instabilitatea politică se va accentua, iar partidele partenere PSD și PNL  se vor lansa în acuzații încredibile, fiecare dorind să iasă cât mai puțin șifonate din această competiție.

Chiar dacă, printr-un miracol, USL va rezista zilei de astăzi, nu cred că vom avea parte de dreptate până la capăt și de o Românie a bunului-simț, având în vedere prețul pus pe adevăratele valori, promovând o politică șubredă, încurajând clientelismul și  traseismul politic.

Făcând o politică în care Parlamentul este doar de decor, USL-ul și-a arătat  adevărata față. Atât liberalii, cât și social-democrații, au făcut compromisuri prin care și-au lezat imaginea. Nu intru în detalii. E suficient să aruncăm o privire în curtea conducerii ASF-ului, la stipendiile  și la arborele genealogic a membrilor.

Astăzi,  Ziua "Z",  poate  fi momentul  în care viața politică românească  să iasă de sub fardul minciunii, însă, din nefericre, prin accentuarea sărăciei, cauzată de iresponsabilitate politică,  rămânem tributari ghinionului de a alege conducătorii pe care această țară nu-i merită!

După 21 de ani...

Astăzi,  se împlinesc 21 de ani de la plecarea la Ceruri a mamei mele, Ana Mesaroş.
Mi-e dor, dor de EA!!!

Arca iubirii...

PASTILA ZILEI. MIERCURI. Arca iubirii. autor Ionel Mesaroș

Viața m-a învățat că iubirea, hrana sufletului,  cea care ne deschide porțile binelui, ne poate salva, asemenea Arcei lui Noe în vremurile potopului.

Trecând în arealul sfințit  de prezența dragostei curate, primind și dăruind lumină în suflete,  oferind iubire pură și  sentimente înălțătoare, omul se schimbă pe sine și, totodată, transformă lumea, făcând-o mai prietenoasă, mai bună, mai frumoasă. Așa se îmbogățește  cu o lecție de viață pe care nu o va uita  niciodată;  Îmbarcat pe Arca iubirii,  sufletul său va renaște ca pasărea Phonix din propria cenușă, iar existența sa lumească  se va derula  necontenit sub înrâurirea forței  trăirii, ca o poveste cu  happy-end.

Există un timp când putem descoperi chintesența vieții, regăsind  lumină în tot ceea ce întâlnim în cale, un anotimp al salvării din naufragiul nimicniciei  lumești.

Poposind pe Arca iubirii,  viața capătă un nou sens, visele de odinioară prind aripi, parfumul florilor de-nu-mă-uita înmiresmează unghere prăfuite, iar veștmintele cernite  dobândesc, miraculos,  o strălucire aparte, ca în zilele de sărbătoare, metamorfozându-se în nuanțe parcă „rupte” din curcubeul ce vestește o nouă viață.

Renașterea prin iubire vindecă sufletul pironit de patimi, oferind inimii o gură de oxigen,  șansa de a bate și pentru o altă inimă.

Dăruind din suflet iubire, un colțișor din univers iese din umbră, o lacrimă de mulțumire scaldă asemenea unui val țărmul arid al desnădejdii, oferind Arcei iubirii viață și dincolo de  naufragiu, dobândind, în schimb,  o fericire nețărmurită.

Descoperind forța vieții, Iubirea,  ne redescoperim. Aflăm că soarele ne luminează la fel pe toți și că, totuși,  totul depinde de noi pentru ca mesagerii lui, razele sale aurite și mângâietoare, să ajungă  în sufletul nostru ca să ne lumineze angelic  cele mai ascunse cotloane.

Nu există putere mai mare decât Iubirea. Prin ea, se curăță sufletul de rugina și zgura ce adastă, din neglijență, în iatacul său, iar magia vieții prinde contur, eliberând ca o binecuvântare elixirul fericirii, schimbând, sublim,  chipul lumii,  transformându-l  într-un paradis al binelui.

Tăcerea iubirii e o boală fără leac, o muțenie de plumb a inimii împietrite, o încătușare  draconică a speranței  de eliberare  din matca neputinței, o încercare nereușită în  a găsi arcul lui Cupidon cu care să vâneze măcar o clipă de viață adevărată, o fărâmă  de vis împlinit.

A fi sau a nu fi este o alternativă existențială, însă a fi sau a nu fi fericit  e, în final, o alegere directă a noastră.

Dacă vom stărui să ne luminăm viața, iubind, valoarea ei va crește în intensitate, călătoria lungă ori scurtă în oceanul lumesc, oferind satisfacții incomensurabile.

Nu există timp predestinat descoperirii esenței vieții, Iubirea, însă  sunt   ocazii  sau   cel puțin un prilej când ne putem întâlni  cu cea care ne va lumina,  pentru totdeauna, ca o torță, străfundurile ființei, dacă o vom recunoaște și-i vom asculta sfaturile.

Alegând să trăim prin iubire,  de fapt,  girăm pentru o înfrumusețare  a  catedralei sufletului nostru, dar și a feței lumii în care viețuim. Cântecul existenței noastre  va deveni o odă dedicată vieții, de vom alege calea iubirii, a adevărului ce învinge  orice obstacol ce ne-ar putea îngrădi fericirea.

Iubind, ne vom cunoaște mai bine.  Având luminat  făgașul spre noi înșine, vom birui temerile, iar  călătoriile  noastre, ale celor  îmbarcați pe Arca iubirii, vor fi ferite de furtunile diluviene ale sorții.

Ionel Mesaroș