123 de ani de la moartea Luceafărului
La 15 iunie 1889,Mihai Eminescu, Luceafărul poeziei româneşti, se
stingea pe pământ, ca să se aprindă pentru totdeauna pe cerul neamului
românesc.
Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti.El a
fost şi rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă
pe care o poate atinge geniul creator românesc ,încât Mircea Eliade
mărturisea:“Pentru noi, Eminescu nu e
numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a
zămislit pământul, apele şi cerul românesc. El este, într-un anumit
fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate
frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele. Noi cei de aici,
rupţi de pământ şi de neam, regăsim în tot ce-am lăsat în urmă, de la
văzduhul munţilor noştri şi de la melancolia mării noastre, până la
cerul nopţii româneşti şi teiul înflorit al copilăriei noastre.
Recitindu-l pe Eminescu, ne reîntoarcem ca într-un dulce somn, la noi
acasă.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu