Povara orgoliului

Răsărit de sub brazda egoismului,orgoliul e asemenea volburei: se întinde în voie pretutideni,dacă nu există un dram de conştiinţă ,care să-i cenzureze pornirile sălbatice.

Orgoliul e asemenea ruginii,oxidează la suprafaţă,însă,cu timpul,macină  lăuntrul fiinţei umane până ce seva egoismului secătuieşte.

Aparent,deşi e o mantie poleită a propriului eu,orgoliul dezvăluie chintesenţa  hidoşeniei sufleteşti .

Lăsându-se sub povara orgoliului,omul ajunge inuman, iar duşmanul lui de moarte devine el însuşi, mătrăguna trufiei oprindu-l  să zărească calea spre Lumină.