Scurgerea zilelor

Au trecut câteva zile în care am reflectat dacă decizia mea  de a ieşi din viaţa politică a fost înţeleaptă ori pripită.

După mesajele pe care le-am primit,în număr extrem de mare,aş putea să concluzionez că gestul meu ,care a şocat multă lume,în special,pe cei care mă cunosc ,în primul rând ,ca om, a fost unul firesc ,de neacceptare a unui stil de politică rupt de realitate,în care principiul meritocraţiei să fie doar unul declarativ.Gândurile lor m-au sensibilizat,dar acest lucru nu m-a determinat să revin asupra deciziei,eu fiind hotărât să nu port nicicând  masca ipocriziei şi nici să accept să fiu o marionetă a cuiva.

Cu toate că există o cale de mijloc,încă nu am reuşit să fumăm pipa păcii,revenirea mea asupra deciziei fiind condiţionată de îndreptarea lucrurilor,altminteri :"C'est  fini la comedie!"

Ştiu că prin atitudine am deranjat conducerea locală a partidului,însă nu pot să fiu fariseu,fiindu-mi mai prieten Adevărul decât liderii partidului.