Mărturisiri

În ultimul timp,scriu tot mai puţin despre politică.Flacăra ce a  ţinut viu crezul meu politic de abia mai pâlpâie.

Eu nu sunt omul jumătăţilor de măsură,iar faptul de a fi pus la colţ  de colegi, care sunt liberali numai de dragul oportunităţilor oferite de apartenenţa la un partid politic, nu din convingere,mi-a tăiat din elan,anihilându-mi suflul care m-a animat odinioară.

Sunt tot mai şters în ultima vreme.Acuzele de disidenţă de săptămâna trecută, total nefondate , alături de cortegiul de alte imputări ,promovate şi susţinute de colegi care,din păcate,n-au avut realizări  remarcabile în plan politic ,cel puţin în ultimii  trei ani, m-au pus serios pe gânduri.

Încerc să mă detaşez  de cei care au intrat cu bocancii în viaţa mea,însă nu reuşesc.Mi-e greu să le înţeleg argumentele. Ei vorbesc despre moralitate în politică ca şi când  aceasta ar fi parte inseparabilă a politicului.

Eu vă asigur că nu există morală în politică,iar ,dacă există,este doar de faţadă,interesul personal fiind crezul fundamental al politicianului.