Hristos a Înviat

de Alexe Mateevici

Se aşternuse piatra pe proaspătul mormânt
Şi noaptea coborâse, acoperind cetatea.
Se liniştise neamul vânzarii.Pe pământ
Era o taină mare... minune-apropiată.

Au stat tacuţi de pază cei doi ostaşi străjeri
Ne-atinşi de măreţia adâncurilor firii,
Nepresimţind venirea minunii celei mari
Ce-avea să schimbe fata şi rostul omenirii.

Şi iată miezul nopţii, de stele-mpodobit:
Un tunet lung s' aude, pământu-n el vuieşte.
Adânci puteri îl mişcă, izbindu-l. Zguduit
Mormântul se deschide: scriptura se împlineste.

Lumini lucesc la gura mormântului deschis,
Întunecimea piere o clipă-n toata firea...
Hristos învie!... Paznici, să fie vouă vis,
Lumina vă orbeşte, v'a înlemnit uimirea!

Lumină din lumină cerescului cuprins
Luceşte-acum pe chipu-i. Înalta biruinţă.
Şi, lepădând pământul, îi lasă foc nestins
Pe calea mântuirii: nâdejdea şi credinţa.

Cu moartea Sa, pe cruce murind nevinovat,
Ne-a dat El noua pildă a marei jertfi de Sine,
Cu moartea Sa pe moarte călcând a Înviat
Spre Învierea vieţii în faptele de bine.

Cântaţi cu bucurie acelui Ce-a scăpat
Pe om şi omenirea de moarte sufletească.
E Paştele! Viaţă! Hristos a Înviat!
Iubire între oameni şi pace să domnească.