luni, 20 decembrie 2010

Poveste de Craciun


Sub cetina verde de brad, 
aroma de Craciun, 
sub fulgii care-n pace cad 
si rugaciuni ne spun, 
un mic copil,
cu ochii mari, 
statea si astepta,
privind  in zare undeva ,
privirea ii sclipea;
Un biet copil cu soare-n ochi ,
cu buze rosii ,tremurande,
ce astepta cuminte- foc,
 minuni de nu stiu unde ! 
Dar zarea alba ,larga, 
si frigul se-nteteste, 
in jurul lui doar vantul sec
in soapte povesteste. 
Iar fulgii mici si jucausi 
ii canta un colind,
sunt ingeri firavi ce danseaza ,
in hora ,se tot prind;
dar copilasul este trist,
caci nimeni nu-i cu el, 
doar un catel, prin nea fugind ,
il bucura nitel. 
Pe micul chip prea abatut, 
cu bucle ca de aur,
ce-n ochi, mici indoieli ascund  
si-n suflet un tezaur.
Un gand umbreste al lui chip, 
copil nascut din vise, 
avand in suflet aripi largi
 spre zbor mereu deschise; 
Dar singur e, 
cine sa-i spuna :
ca astazi e Craciun, 
ca-n iarna asta, chiar de-i singur ,
un Mos este pe drum ?!
Si-atunci trimite ,Doamne ,ingeri,
in ochi inlacrimati 
si fa iubirea sa  incalzeasca 
pe cei infrigurati! 
Niciun copil sa nu stea singur 
in seara de Craciun,
asculta-mi rugamintea ,Doamne ,
si fa minuni acum ! 
Si da-i raspuns la intrebari 
unui micut copil, 
sa simta cum un Mos Craciun 
pe geam intra tiptil
si bucuria sa-i sclipeasca
in ochii inocenti,  
macar un vis  sa -nlocuiasca 
acei parinti absenti ! 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu