O lacrima inciudata

de Laurentiu Ulici

Sunt batran, batrane, timpul nu ma iarta
Anii - nu stiu bine cand - s-au adunat:
Mai iubind o fata, mai ratand o carte,
Mai plesnind din biciul rasului curat;

Mai lovit de soarta, cateodata-n fata;
Mult mai des, din spate - de prieteni buni;
Mai uitat in somnul alb, de dimineata;
Mai plangand in zborul unor vagi lastuni;

Mai sedus de glorii care n-au sa vina;
Mai tratandu-mi clipa pentru-un ceas fictiv;
Mai stingand lumina tamplelor, alpina;
Mai cerand ninsorii tainicul motiv;

Mai purtand pe umeri muntii iluzorii;
Mai glumind cu mine ca sa nu ma dor;
Mai cazand din saua certa a rigorii;
Mai cutremurat de un frig interior;

Mai mintind de dragul unui alt dor - sudic;
Mai visand la umbra morilor de vant;
Mai pandind amurgul simturilor, ludic;
Mai crezand in rima plansa de cuvant...

Sunt batran, batrane, timpul imi imparte
Anii pe din doua, lenes alternand:
Mai ratand o fata, mai iubind o carte...
Pana unde, totusi, pana unde? Cand?