joi, 3 iunie 2010

Zbor


de Ana Blandiana

De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieşte -
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire.
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,
I se spune zbor.

4 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Superb poemul Anei Blandiana! Multumesc Ionel Mesaros! Sa ne ducem la bun sfarsit Zborul!

IONEL MESAROS spunea...

@elena marin-alexe
Multumesc pentru vizita!
Intr-adevar ,trebuie sa ne ducem la bun sfarsit zborul!
Va doresc o zi binecuvantata!

Simina spunea...

frumos Zborul Anei Blandiana...
multumesc!!!!!!!

IONEL MESAROS spunea...

@Simina
Cu mare placere!

Trimiteți un comentariu