duminică, 7 martie 2010

Mama


de Ionel Mesaros

E lumina vie a rasaritului

Ce-a atins cu iubire

Gandul de a fi o vesnicie.
Nascand a timpului zidire,
Mama e o za din Nemurire.

E soarele-n crugul cerului
Cu ochi de lumina mangaind,
Copiii Timpului crescand,
Mereu,cu suflet ,rani oblojind.

Veghind si-asupra umbrelor
De pe pamant,
Mama e dumnezeirea unui gand.


E soarele in asfintit,
Un dor nemarginit
Spre ea ne cheama,

Pacat ca noaptea mortii
Ne destrama
Miezul de timp,
Un ultim anotimp,
Si Fericirea
De a spune,iarasi,
MAMA !

3 comentarii:

ARIPI DE FLUTURE spunea...

la multi ani mamicilor

Bejenaru Gabriela spunea...

o poezie foarte frumoasa,la multi ani tuturor femeilor.

IONEL MESAROS spunea...

Va multumesc pentru vizita si pentru comentarii!

Trimiteți un comentariu