La poarta primaverii

Dupa o iarna cu "sclipirile" anotimpului alb de altadata, soarele se furiseaza printre norii stravezii ,impartind din tolba sa de aur sageti de lumina primavarateca.
Sub privirea senina a astrului zilei,verdele crud al ierbii cu miros de pamant reavan,iese la iveala ,inconjurand palcurile de ghiocei si viorele ce ,tocmai in amiaza mare, par sa se inchine zeului Luminii,cu matanii de parfum ceresc si vii cruci de culori pastelate.
Pasarelele,bucuroase din cale afara ca au scapat de urgia iernii,canta cu o veselie de nedescris,zburand dintr-un loc in altul,vestind sosirea anotimpului verde.
Sub mangaierea catifelata a luminii solare,mugurii sperantei ,atinsi de maini magice ,se deschid intr-o corola cu parfum de vesnicie.
Ca prin minune,la un semn,intreaga natura prinde viata.Primavara a revenit!
Pacat ca anotimpurile vietii revin numai in amintiri !