joi, 18 februarie 2010

Dorul


de Ionel Mesaros

Bob de roua
Cazut din cer,
Pe raza privirii,
Coborand ca pe-o scara,
S-adaposteste in lacrima
Cu care sunt legat
De viata dorului
De odinioara.

O sterg
Cu dosul palmei,

Dar refuza
Sa se topeasca
Sub arsita gandului
Stingher;
Ca nu va mai fi,
N-o preocupa:
Odata ea a fost
O lacrima de cer.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Felicitari pentru aceasta poezie...

Ionel Mesaroş spunea...

Va multumesc pentru vizita si aprecieri!

Trimiteți un comentariu